KorAP: Find »[drukola/base=extraterestru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...30 >

743 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

și să se roage pentru bunăstarea ei. - Așa-i, oftă Mașa. Sângele apă nu se face, filosofă ea. - Se preface-n vin sau chiar În spirt Royal, spuse șugubăț Extraterestrul. - Poate vreți să spuneți spirt medicinal? Mașa avea impresia că Extraterestrul făcea aluzie la faptul că mulți localnici În perioada crizei se apucaseră de băut spirt verde, din care pricină unii, ca vecinul lor Nifet, au orbit... Nifet era cizmar și, la sfârșitul fiecărei săptămâni, se Îmbăta cumplit. Atunci Își dezgolea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis că omul ascultă Radio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Pe unde n-am fost..., ridică din umeri vizitatorul. Sigur că am trecut și prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În fond, aici, conchise el, să tai frunze la câini, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
lumea. După care adăugă: Cunosc Rusia ca pe propriile buzunare. Și nu numai Rusia, ci lumea-n general... - Poate chiar ca pe propriile buzunare n-o cunoașteți. E atâta loc acolo, sunt atâtea păduri, atâtea stepe, atâtea râuri... - Fleacuri, zise Extraterestrul. Cunosc fiecare fir de praf, fiecare fir de iarbă, fiecare picătură de apă... De aceea pot să spun că am și plecat de acolo și am venit aici. Monotonia m-a dat gata. Și totuși, cum să-ți spun, Rusia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu a rămas viu... Aceste imagini nu-mi ies din cap. Le am și acum În fața ochilor. Duhoarea stăruie și acum În nări, o port cu mine pretutindeni. Da, lucruri ciudate, tare ciudate se petrec la voi În Rusia, oftă Extraterestrul. Ciudate de tot... „Și doar i-am spus de atâtea ori că aici nu-i Rusia, ci o altă țară, dar omu’ o ține pe-a lui...“, Își spuse Mașa cu năduf. - Și eu ți-am repetat de atâtea ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-i Rusia, ci o altă țară, dar omu’ o ține pe-a lui...“, Își spuse Mașa cu năduf. - Și eu ți-am repetat de atâtea ori că nu sunt om, și tot tragi cu omu-n sus și-n jos! replică Extraterestrul... - Poate că mi-ați spus, dar eu n-am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva... - Mereu Îți zboară gândurile aiurea, spuse ca-ntr-o doară oaspetele. Te gândești la fel de fel de aiureli și pe urmă stai și te miri că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și aranjându-și un pic fusta, intră În camera unde se afla oaspetele ei venit din alte galaxii. Extraterestrul Își terminase Între timp de băut cel de-al doilea sau al treilea păhărel, Îl umplu și pe al treilea sau al patrulea sau al câtelea o fi fost, apoi, ridicându-l până-n dreptul ochilor săi neașteptat de triști, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și se grăbi să intre În bucătărie. Pe drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de genunchi, scoțând un foșnet prelung, metalizat, care se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind În urma ei, Extraterestrului Îi luciră ochii, din negri deveniră parcă și mai negri, buzele i se subțiară, iar pomeții prinseră culoare. „În fond, nu arată deloc rău“, părea să spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât de grăbit, m-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
gând să gravitez veșnic neputincios În jurul fustei ei, chiar dacă-i atât de colorată...“ La drept vorbind, fusta Mașei nu avea nimic vulgar În ea. Croiala era simplă, chiar elegantă, lungimea potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate de cordon ombilical!? Când Mașa reveni de la bucătărie, Extraterestrul Îi spuse: - De credință ne-am putut vindeca, dar de alcool, nu. Și să nu crezi că savanții n-au Încercat diverse soluții. Experiențele au mers destul de departe. Nu s-a ajuns la nici un rezultat. Dacă suntem capabili să existăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
s-ar sinucide tam-nisam!... Unde am ajunge? Toată materia e Încărcată de suferință. Toți am vrea să dispărem În neant, odată pentru totdeauna. Dar dacă am dispărea cu toții ce s-ar Întâmpla? Cu ce ar fi Înlocuită suferința? Mult timp, Extraterestrul peroră despre sensibilitatea materiei. Despre vidul care există În fiecare, despre faptul că materia nu e decât o altă față a Demiurgului. Un fel de umbra a Sa, unde sălășluiește răul și unde Își găsesc adăpost toate viciile lumii. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
conține mai mult suflet decît cea organică. Organicul e ultimul stadiu al decăderii pe care o cunoaște spiritul. Și ceea ce mă exasperează e că voi vă agățați cu dinții de acest organic. Vă țineți ca un scai de fusta lui. Extraterestrul dădea semne de oboseală. Se pare că alcoolul dat pe gât păhărel după păhărel Începea ușor-ușor să-și facă efectul. Ochii Îi sticleau din ce În ce mai rigizi În cap, vocea Începu să-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc și trăgând-o pe Mașa, ca În glumă, spre genunchii săi. - Ia te uită ce obiceiuri! făcu gazda. - Nici un fel de obiceiuri, ce rost are să ne prefacem. Instinctele sunt instincte. Și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ce se Încleștaseră pe brațul său. Toți sunt o apă și-un pământ. Cică au intenții curate, dar nici nu ai clipit bine din ochi, că au și pus mâna pe fundul tău. - Greșești aici, Mașenca, zău că greșești, spuse Extraterestrul, luând o bucățică de pâine de pe masă și vârând-o În păhărel. Eu nu sunt ca alții. Nu am nici o intenție. Am vrut doar să sparg monotonia ce se instaurase Între noi. - Toți vorbesc așa, Îi răspunse Mașa. Vor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu știu care zid, ba nu știu care monotonie. Le dai un deget și pe urmă nu reușești să mai scapi de ei. Vin după tine și În altă galaxie și, dacă nu-i bagi În seamă, Îți sparg geamurile... - Îmi cer iertare, făcu Extraterestrul, cred că m-ai Înțeles greșit. Și uite, acum, din pricina asta, suntem stingheri amândoi. Urmează doar să ne acoperim rușinea cu câte o frunză, cum au făcut primul bărbat și prima femeie În fața lui Dumnezeu. Hai, vino, Mașa, nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
așază-te aici, pe genunchii mei, o Îndemnă el. - Phu, făcu Mașa, dacă nici nu m-am așezat și aveți pretenții, apoi după ce m-oi așeza, sunt sigură că nu mai plecați În vecii vecilor de aici. - Vai, Mașa, spuse Extraterestrul, misiunea mea e scurtă. Și dacă aș fi respectat Întocmai ordinul, ar fi trebuit să fiu plecat de mult. Și plecat În vecii vecilor... De ce totuși n-am profita și noi de ocazia asta unică În felul ei și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ordinul, ar fi trebuit să fiu plecat de mult. Și plecat În vecii vecilor... De ce totuși n-am profita și noi de ocazia asta unică În felul ei și nu ne-am distra puțin? Unu, ai vedea și dumneata - și Extraterestrul apăsă cuvântul „dumneata“ - cum acționează cineva care nu e de pe pământ. Și doi, aș vedea și eu cum sunt aici femeile și ce fel de temperament au. Căci la noi, Mașenca, femeile sunt așa cum sunt. De mult visam să strâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
un pas Înapoi și repetă: - Bărbații ăștia știu una și bună: Îți umblă cu mâinile pe sub fustă, apoi te Întind pe podea. Și asta indiferent dacă sunt de pe pământ sau de la capătul celălalt al Universului. - Nu ai dreptate, Mașenca, spuse Extraterestrul. Când am vorbit de acel amestec dintre pantaloni și fuste, am folosit o metaforă, am vrut să te fac să Înțelegi anumite lucruri pe care mi-e oarecum jenă să ți le explic În amănunt. Dragă Mașenca, se hotărî Extraterestrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Extraterestrul. Când am vorbit de acel amestec dintre pantaloni și fuste, am folosit o metaforă, am vrut să te fac să Înțelegi anumite lucruri pe care mi-e oarecum jenă să ți le explic În amănunt. Dragă Mașenca, se hotărî Extraterestrul să ia În sfârșit taurul de coarne și să spună adevărul despre esența sa, uită-te bine la mine: ce fel de bărbat sunt eu!? La noi, de fapt, nici nu există diferență Între sexe. Fiecare-i bărbat și femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
noi, de fapt, nici nu există diferență Între sexe. Fiecare-i bărbat și femeie În același timp. În funcție de necesități, de Împrejurări. - Cum adică, În funcție de necesități? spuse Mașa, ștergând o farfurie cu o cârpă și punând-o În dulap. - Așa, făcu Extraterestrul. În funcție de necesități. Adică, dacă eul meu simte necesitatea stringentă să fie femeie, voi fi femeie. Iar dacă simte nevoia să fie bărbat, voi fi bărbat. E simplu ca bună ziua! Apoi mai sunt și necesitățile legate de societate. Dacă e necesar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
care e cînd bărbat, cînd femeie. - Vasăzică așa, făcu Mașa, privindu-l cu uimire. - Am glumit, spuse oaspetele. Nu ne Înmulțim prin ouă. - Dar cum? Întrebă din nou gazda. - Oarecum independent... - Cum adică independent? făcu ea. - Independent, Își Întări spusele Extraterestrul. Adică dacă eu vreau să mă Înmulțesc și să mă multiplic, n-am decât să mă divid și m-am Înmulțit. Iar dacă se divid la rândul lor și entitățile ce rezultă din mine, Înseamnă că a avut loc nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
decât să mă divid și m-am Înmulțit. Iar dacă se divid la rândul lor și entitățile ce rezultă din mine, Înseamnă că a avut loc nu numai fenomenul de Înmulțire, ci și cel de multiplicare. La noi, o lămuri Extraterestrul, se divid nu numai fracțiile, ci și entitățile, adică cetățenii, care posedă sex dublu, uneori chiar triplu. „Cum, triplu? se gândi Mașa. Asta Înseamnă, adică, trei. Ce poate să facă un om cu trei sexe odată?“ Și Mașa Își imagina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
de dorință. „Acum am Înțeles de ce, Își spuse ea, satul s-a umplut de cocostârci și de ce nu se mai nasc copii. Aceste entități au tot interesul să murim cu toții, pentru ca În locul nostru să aducă propriile lor progenituri...“ - Nu, spuse Extraterestrul. Ai pornit, dragă Mașa, pe un drum greșit. N-avem noi nevoie de progenituri. Și așa suntem plictisiți de noi Înșine. Ce rost să mai aducem pe lume și alte entități, dacă nici noi nu știm exact pentru ce trăim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]