787 matches
-
sau festivisme. În cea de-a doua perioadă, care deja era transparentă în unele din lucrările din prima perioadă, Jana Ghemeș, și-a descoperit plenitudinea comunicării în câmpul promițător al artei naive. Despovărată de o parte importantă a stresului zilnic, exuberanță sufletului a început să zburde slobodă, dând frâu liber imaginației și înviorând culorile în compoziții originale de o frumusețe aparte in care se distinge o bună cunoaștere a regulilor compoziției și echilibrului coloristic, adaptate stilului naiv de abordare a temei
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
și pe alții comunicîndu-le brusca noastră fervoare. La fel cum, ne face plăcere și să ni le reamintim laolaltă cu cei cu care le-am trăit la vremea lor. Există În evocarea acelor lucuri un elan nestăpînit și o deosebită exuberanță, În ciuda faptului că limbajul pe care-l folosim, Împănat cu nenumărate tăceri pline de sens, este unul sincopat și relativ dezarticulat. Ne precipităm, de obicei, verbalizarea, copleșită de emoție, În rostirea unor nume, a unor scurte precizări circumstanțiale, aruncăm cîteun
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sugestiv, abia dacă reușim din cînd În cînd să legăm, printre onomatopee, sintagme de trei, patru cuvinte. Limbajul este unul mai curînd exclamativ, o suită de explozii verbale care indică, arată către lucruri, circumstanțe, detalii hiperbolizate Într-un fel de exuberanța a Întregului nostru comportament. Ceea ce vrem să chemăm și să aducem În conștiință sînt faptele și Împrejurările reale cu forța și vitalitatea lor imposibil de prins În limbaj. Iar felul În care procedăm este unul care, deși pare rudimentar, are
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În care țîrÎitul lor umple spațiul nopții pînă la stele, nu este nimic mai mult decît ceea ce a simțit oricine ia ascultat cu adevărat. Spațiul nopții este aici cutia de rezonanță, lumea Întreagă - scena pe care evoluează greierii În apoteoză. Exuberanța cîmpului cu greieri poate fi Însă contrazisă de o trăire contrară. Simbolurile sînt de obicei ambigue și adesea contrastante. Și greierul de mai jos ne face să resimțim cu alt fior spațiul pe care-l umple acum doar cu sonorități
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că ele nu sînt nici vreun ornament expirat și nici vreo păcătoasă și frivolă podoabă. Prispa cu greieri În toamnă vara fiind desigur trecută este locul În care s-a pripășit nostalgia, locul unde o ființă tomnatecă Își petrece serile. Exuberanța verii s-a restrîns acum la acest cîntec fragil, sfielnic, cu mici izbucniri degrabă pierite. A fost oare vară vreodată? Sau totul este doar acest fior sincopat, fabulos poate, care ne retrimite către acel orizont aproape neverosimil acum. Și vara
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poate fi citit În primă instanță la propriu. Copiii care mănîncă sau culeg cireșele negre sînt Împinși de fervoarea fără opreliști a vîrstei și a verii abia Începute. Totul se petrece Într-o atmosferă de bucurie și Încîntare, Într-o exuberanță a contactului direct și viu cu o lume inepuizabilă În oferta și savoarea ei. Cireșul amar este unul sălbatic, aflat În afara vreunei proprietăți private și poate fi jefuit fără nicio teamă. Copiii sînt desculți pentru că așa se simt mai liberi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu pune mare preț pe comentariu. În aviditatea privirii se ascunde totuși o frustrare, o vitalitate reprimată, căutându-și drum spre exteriorizare. Doar în fața naturii, a viețuitoarelor și a copiilor, ca miracole intacte, nepervertite încă, atitudinea autoarei se schimbă, din exuberanță și fascinație nedisimulată născându-se poeme în proză cu o imagistică barocă, înscrisă în zona candorii. SCRIERI: Miniaturi, Iași, 1923; Cucoana Olimpia, București, [1924]; Umbre chinezești, București, 1930; Instantanee, București, 1945; Miniaturi, București, 1969. Traduceri: N.V. Gogol, Serile în sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
acela că virtuțile sale artistice, independente de context, îl recomandau de la sine drept cea mai desăvârșită creație epică realizată până atunci,în 1920”. Tudor Vianu este considerat cel dintâi cronicar al romanului Ion,în care vede “ icoana complexă, vie fără exuberanță, bogată în amănunte de observație” a vieții Ardealului și afirmă că cea dintâi calitate a operei lui Rebreanu este realitatea ״poate monotonă și mediană, strict înregistrată ca o monotonie”. Mihail Dragomirescu afirmă că e “cel mai frumos roman romậnesc”, iar
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
a necuviincioasei morți a heroului României. De la P. a rămas, multă vreme în manuscris, poemul Desmierdare poeticească, editat în 1981. Autorul descrie cu minuție, în canon clasic, anotimpurile, toate formele de relief și îndeletnicirile omenești. Câteva accente sincere în elogiul exuberanței naturii și mai multe detalii de atmosferă autohtonă dovedesc darul observației spontane, contrastând cu pesimismul artificios al pasajelor de poem filosofic. Între manuscrisele poetului se mai află traducerea intitulată Împărătesc sânual spre statornicia adevăratei fericiri omenească, după o scriere cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
Olin, ca și romanele Femeia isterică (1925), Amor de vagabond (1927), Femeia pătimașă (1928), doar Eroare medicală sau sinucidere? (1936) fiind iscălit Mihail Zavergiu. Jurnalul unui medic și alte manuscrise inedite mărturisesc preocuparea lui Z. pentru dramaturgie, piesele Virusurile, Destinul, Exuberanța tinereții ș.a., inspirate din viața medicală, întâmpinând constant refuzul teatrelor de a fi înscrise în repertoriu. Plecând de la împrejurări și cazuri reale, cărțile de literatură ale lui Z. sunt prea puțin rodul invenției narative sau al imaginației. Femeia isterică, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
Știu să-și stăpânească și să utilizeze violența. Serviabili, onorabili, iubesc societatea. Având simț profund al grandorii, știu să-și reducă nevoile organice, merg uneori pana la ascetism. Valoare dominantă: opera de Înfăptuit. ● Colericii generoși, cordiali, plini de vitalitate, și exuberanță, optimiști; În general excitabili, adesea fără gust și măsură. Activitatea lor e intensă, febrilă, și multiplă. Se interesează de politică, iubesc poporul, cred În progres, sunt revoluționari. Dotați cu aptitudini oratorice, plini de impetuozitate, antrenează oamenii. Valoare dominantă: acțiunea. ● Sentimentalii
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Îl judecăm pe Dumnezeu de ce nu ne-a dat. Universul este astfel conceput că nu primim niciodată mai puțin decât merităm: bucuria este o sursă uriașă de energie; râsul, seninătatea, mulțumirea calmă a propriei vieți ne oferă În permanență vitalitate; exuberanță, minunarea, Încântarea și incitarea pe care le aduc Întâlnirile frumoase, proiectele care ne inspiră, evenimentele ce ne animă; iubirea cea mai pură, mai Înaltă și complexă formă de energie, cu puterea cea mai mare de a crea. Vorbim aici de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
asemenea unor menhire, fac relieful acestei lirici, în care orașul, „bătrân”, se animă de o continuă, subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele, „susurul”, ca un „plămân”. Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
în pictura-din-pictură. Cu siguranță, gestul de "a arăta" este obiectul oglindirii. Și această mînă întinsă aruncă o umbră asupra copilului reprezentat. Rama, ea însăși un element naratorial care simbolizează în același timp limitele a ceea ce se presupune că este, datorită exuberanței istoricizării, se scurge de pe tapet spre și dincolo de marginea întregii picturi. Nu există scăpare de această umbră (fig. 4). Umbra se preschimbă în forme ciudate, nefirești: de liliac atîrnînd cu capul în jos precum îi este obiceiul, și copilași speriați
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în prefața antologiei Poezii. 1928-1977 (1986), autorul predase Editurii Eminescu manuscrisul Cartea rondelurilor, ce venea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
la zece ani de la înființare, cenaclul avea la activ o mie de manifestări, la care asistaseră, în total, peste trei milioane de spectatori. În peisajul manifestărilor politico-educative de masă organizate de regimul ceaușist, el reprezenta un fel de supapă pentru exuberanța tinerilor, promova pe scară largă genuri de muzică anterior marginalizate de autorități ori ținute în underground și difuza în cercuri foarte largi valori ale poeziei contemporane. Desigur, comporta și derapaje pe linia înregimentării gregare (chiar dacă aparent „răzvrătite”). Oficialitatea îl supraveghea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
lumea ca pe o sărbătoare sau se Înfățișează ca invitînd-o, provocînd-o, Înălțînd-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, În lăuntru se deșteaptă), el Își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar În „figuri” ce corespund, În mare măsură, acelei „practici a fericirii” care
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lactee de imagini”, „asociații-fulgere”, „În fulgerul unei imagini, toate fîntînile universului reînnoite”, „fiecare poem o pupilă”, „o izbucnire temerară” etc., - sînt formule În fond convergente, pe care le rezumă, poate cel mai bine, o alta; „cuvîntul, dansator descătușat”, concentrînd deopotrivă exuberanța festivă și, indirect, fundalul negativ de care se distinge. Cel puțin o dată, autorul eseului-confesiune Între mine și mine, numește direct sărbătoarea ca unicronotop ideal, sinonim cu poezia, scriind că: „descălecat de pe Înțelesul imediat și util”, cuvîntul se cuvine să capete
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lucrări clasificate drept „academice―.2 De-abia În 1896, reușesc să pătrundă În Palais du Luxembourg o serie de picturi impresioniste. Un an mai târziu, În 1819, ia naștere o nouă instituție: Museo Nacional del Prado din Madrid, unde, din exuberanța spiritului identitar național, se deschide și o sală de pictură 2 Lucrările de artă academică ale absolvenților Académie de Peinture et Sculpture din Paris beneficiau de posibilitatea de a expune În prestigiosul Le Salon, devenit În 1881 Société des Artistes
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este, într-o clipă anume, asemeni unui lan de grâu ce freamătă acoperit cu rouă în puterea verii. Paris coboară din Troia spre câmpie râzând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice, grațioase, punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară cu arătări și muzici și exuberanțe. Ele nu sunt nimănuia de vreun cât de mic folos, cel mult atâta cât îi este lumii să nu aibă nici o noimă bună de măsurat cu țelurile noastre. Și de aceea insula aceasta, plină de viață și de atâtea forme
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
parte din contrastele ironice ale piesei felul în care Caliban, crezându-se ca și scăpat de Prospero, cântă, exultând: „Caliban / Scapă de tiran, / Are-un nou stăpân. / — Libertate, ura! Ura, libertatea! / Libertate, ura, libertatea!“) Conlucrarea cu Prospero, îngrădindu-l, dădea exuberanței sale un conținut, unul pe măsura aptitudinilor și gusturilor lui. Numai că acea formă pură a libertății a cărei închipuită întrupare este, ca nimeni altul, Ariel, e incompatibilă, prin chiar natura ei, cu orice constrângere și cu orice îngrădire. Astfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vedere cantitativ, miraculosul fantastic deține o poziție minimă și, am putea spune, cu totul accidentală. Curiozitatea este de a vedea cum ,,se laicizează’’ atât recunoscuta solemnitate a tonalității narative, cât și hieratismul ce domină descripția în basmul popular. În fine, exuberanța înfiorat-impersonală a acestor relatări, ca să nu mai discutăm de ,,imponderabilul’’ felului de a exista, în sens biografic, al eroilor, alte caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma urmei, un gen ,,suprarealist
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ce țin de mica școlaritate cu altele care, într-o formă sau alta, le prefigurează pe cele ale adolescenței. Copilul visează cu ochii deschi și dar se și joacă: el raționează dar nu excelează prin subtilități de logică; manifesta o exuberanță motorie, dar știe să și-o canalizeze și controleze. Mai mult decât în oricare dintre perioadele precedente, copilul tinde, pe de o 48 parte să-și prelungească copilăria, iar pe de altă parte să și-o depășească. In afară însă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de semne de belșug”. Știe să introducă în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la vatra lui / și se dezumflă limbile la vite / diluviul nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]