344 matches
-
consecutiv, a fericirii autorului), Gabriel H. Decuble face aici pasul de la pastișa subțire la parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și apoi exultă, histrionic, pentru cât de mult îi rămâne încă de făcut. Gabriel H. Decuble, Eclectica, colecția „Poezie“, Editura Cartea Românească, 2007 Postuman în zodia corporealității Constantin Vică Să zicem că într-o zi copilul dumneavoastră își taie o mână, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
odinioară pe urmele lui Hristos. Vede în Nietzsche forța care l-ar putea desțeleni din cumplita lui îndoială: minte sau trup. Nietzsche îi este un maestru, nu doar un autor. Își regăsește propriile neliniști, asumarea singurătății, și nevoia de a exulta în numele unei vitalități care exploda în el. Chiar compătimirea pe care o simte pentru Nietzsche este cea pe care o resimți față de un om, nu față de un autor. Dă atașamentului său pentru Nietzsche sensul unei repuneri în circuitul prieteniei al
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la bătălie! Toată această luptă în numele Revoluției Mondiale era atât de nobilă, încât puteai să-ți dai viața pentru ea.” (p.86) Își dorește să intre în artilerie, de aceea își părăsește cu entuziasm soția, deși era un dedicat familist. Exultă că va avea ocazia săși slujească patria: „În sfârșit! Revoluția îl chema pe front!... Acest categoric ordin de mobilizare îi aduse pe chipul său o expresie de fericire, parcă respira aerul liber al frontului!” (p.96) Ipostazele însă în care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
va avea loc în seara respectivă, "Parisul, împodobit pretutindeni, pare un buchet de flori". La ferestre și în balcoane răsar, ca prin farmec, steaguri britanice, americane, franceze, canadiene și rusești. Liceenei noastre i se pare că visează. "E-un delir", exultă ea. Femeile se agață ciorchine de gâtul eliberatorilor, li se aruncă în brațe. "Toate fetițele, fetele tinere, băiețandrii s-au cocoțat pe tancuri, ba chiar și câinii, împodobiți toți cu funde tricolore. Obrajii soldaților francezi sunt acoperiți cu ruj de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
debarasat de tot ceea ce acumulaseră într-o zi de muncă subtilă - aici vorbim de boots. Îngrijorat de pericolul ce-l reprezenta joaca lor inocentă, mam dat deoparte și mi-am rezervat dreptul de-a mă bucura de fericirea de care exultau surorile mele... Aproape se întunecase când am părăsit bătrânul râu, întorcându-ne pe niște cărări ascunse ce ne-au mânat spre un izvor de apă rece și purificatoare. Pe drum ne-am etalat cunoștințele din muzica sahaj: nimeni nu ne
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În ultimă instanță inima este o simplă bucată de carne, un mușchi ce pompează sârguincios sânge în organism. Se strică mașina numită trup, se strică și mușchiul numit inimă; moare trupul, moare și inima. Atunci de unde provine tinerețea de care exultă toată viața inima? De la Spirit! De la Spiritul care, în clipa morții fizice, părăsește mașinăria stricată și devenită nefolositoare. Același Spirit, ca o constantă a vieții, va fi regăsit - unde? - probabil, într-un trup nou, o nouă mașină, mai performantă decât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
întrupat, ci numai o lumină uriașă albă și strălucitoare și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, e o fericire totală, și înlătură totul; sînt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sînt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, perpetuum mobile. Eu sînt, îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg că e Domnul și că sînt înlăuntrul luminii Taborului, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu fiecare la un păhărel, încercând să învețe cât mai mult, furând intonații sau expre- sii faciale, analizându-le fiecare notă, fiecare ridicare din umăr, văzând dacă se potrivește și cu ridicarea vocii, notând ce-i place publicului, la ce exultă oamenii, pe ce chei, note sau cuvinte anume, iar când ajungea acasă exersa ore în șir, ținând cont de observațiile sale. Ore întregi în oglindă pentru fiecare silabă, pentru fiecare consoană pronunțată perfect, atinsă exact cât trebuie, încât să entuziasmeze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
seară într-o altă lume, ca un adevărat drog. O lume caldă, o lume plină de iubire și de amor, de ritmuri înnebunitoare, exotice, care uneau trupurile dansatorilor, provocându-i la mișcări tot mai erotice, ce le făceau inimile să exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar când se terminau și ieșeai pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ecorșeu, câteva straturi de civilizație: romană, maură și cea portugheză propriu-zisă, pe care le poți contempla traversând podețele atârnate deasupra excavației. Coloane subțiri ce susțin o boltă de mult dispărută, fragmente de statui antice risipite în neorânduială. E ușor să exulți în fața unei asemenea generoase intimități cu istoria, o relație imposibilă în țara fără identitate de unde ai venit, dar gândul că aceste pietre îți vor supraviețui și ție îți surpă, implacabil, entuziasmul. VITALIE CIOBANU: Târg de carte în Piața Pombal, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acestui mod de a produce și recepta... frumosul. Un efort pe care nu oricine este dispus să-l facă. Aparent, regula este aceeași: esteticul rămâne încuiat într-o metaforă, dar expresia acesteia deranjează, reprezintă o făcătură industrială, în fața căreia a exulta artistic ți se pare, oricât de riscant ar suna, un gest ridicol. Alături de Centrul „Pompidou“ se află Atelierul lui Constantin Brâncuși, pe care marele sculptor român l-a lăsat moștenire statului francez. Studioul este accesibil cu biletul de intrare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-un generos anonimat. Nu lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deliberat sau doar preferă să fie discreți. Seara, privim într-un bar meciul trucat Spania-Iugoslavia, 4:3. E opinia mai multora cu care stăm la masă. Scorul acesta califică ambele echipe în faza următoare a competiției, în dauna Norvegiei. Toată lumea exultă la cele două goluri înscrise pe final de spanioli. Ibericii, orice s-ar zice, adaugă mai multă culoare turneului. Astăzi, 21 iunie, a fost solstițiul de vară. O zi lungă, încărcată de impresii, cu câteva reprize de ploaie și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de dimensiunile catastrofei, dacă disperarea actanților intră în categoriile esteticului. Eticul în mijlocul catastrofei este mai greu de descifrat, chiar e bine de evitat o discuție în acest sens. În catastrofă îngerul din om părăsește partea terestră, animalică. Îngerul din om exultă că se întoarce în ceruri, animalul din om atârnă mult mai greu, în aceste condiții. În mijlocul catastrofei numai sfinții sunt generoși, și poate că nici ei nu sunt întotdeauna. Oricum, într-o piesuță de teatru ratată, din prima tinerețe, spuneam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi germanul. Sunt îndurerat, dar nu putem face altfel.“ Eram trăsnită. Pornii înapoi, dar nu spusei mamei această tristă știre, pe care mă gândeam că o va afla a doua zi. Când trecurăm granița și ne văzurăm pe pământul nostru, exultam de bucurie, deși ni se anunță că toate bagajele mele cele mari nu se găseau. Ce ne păsa de câteva haine pierdute pe lângă mulțumirea d-a ne ști la noi în țară, gata să ne facem datoria? Dimineața, ieșind pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de francezi“. Slabă consolație, de unde erau plecați pentru a nu se mai opri decât la Paris! Doamna Lydia Philippescu prorocise, cu o lună mai înainte, că Take Ionescu va intra în Paris pe o poartă, germanii pe alta. Pu blicul exulta. Ducându-mă la Pasărea pentru parastasul d-nei Rădulescu de la Pantelimon, avusei contact cu tot felul de lume, fără a mai vorbi de preoții, veniți din București și din vecinătate, toți la fel foarte impresionați de mersul frontului francez și de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-ți înmuia inima. Cu ea făceam mai mult limbă și gramatică. Ne ajuta foarte mult să lucrăm temele pe care ni le dădea Dragoș Protopopescu pentru seminar. Două mari succese am avut în facultate - succese care m-au făcut să exult. Profesorul George Oprescu era un mizantrop și mai ales un misogin notoriu. Ne spu nea în față că locul femeii e la cratiță, și nu pe băncile universității. Pe studente le trata cu un dispreț manifest. Și am dat un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
grijile, preocupările și energiile, întreaga iubire a celor ce i-au dat viață. Deasupra leagănului firavei ființe, sunt brodate proiecte care mai de care mai fanteziste privind viitorul acesteia. Cât timp pruncul nu își poate exprima trebuințele și dorințele, părinții exultă atunci când i le ghicesc și i le satisfac. Pentru părinți, copilul reprezintă tot ceea ce poate fi mai prețios și mai drag, este lumina vieții lor și sunt gata de orice sacrificiu pentru a-l vedea împlinit și fericit. Este atitudinea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se uită în gura lui Soso când acesta le povestește colegilor lui de „su ferință“ cum a ejaculat în somn noaptea pre cedentă, cu toții stau cu urechile ciulite când băieții din casă vorbesc despre tehnicile lor de masturbare sau toată lumea exultă văzândul pe Ernest cum își bagă mâna în pantaloni ca săși dezmierde odorul. Cum care Soso sau care Ernest? Asta e o întrebare de intelectuali elitiști, șoareci de bibliotecă, insensibili la mersul lucrurilor. Toată lumea știe cinei Soso! E o rușine
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
loc acolo unde sunt cerute” <endnote id="(100, pp. 113-115)"/>. Ulterior, același Miron Cristea a devenit patriarh, iar la Începutul anului 1938 a fost numit prim- ministru. Tot În acea perioadă, ziarul de extremă dreapta Porunca Vremii (nr. 981, 1938) exulta, anunțând că „În toate județele din Moldova, Basarabia și Bucovina, prefecții [...], constatând că În mai toate cârciumile jidănești băuturile erau falsificate și că se Întrebuința pe scară Întinsă alcoolul metilic, au dispus Închiderea cârciumilor. Basamacul a fost În foarte multe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar am refuzat, spunându-le că în situația lor vor avea nevoie de bani pentru a-și îndulci traiul. Mare-mi fu mirarea când în grajdul colhozului au izbucnit urale puternice! Aruncau în sus de bucurie căciuli și alte obiecte, exultând de fericire! Fuseseră anunțați că nu vor merge spre un anumit lagăr, ci s-au primit ordine să fie întorși din drum, cu direcția București. Și așa au plecat bucuroși că vor revedea Bucureștii, dar înainte de a ajunge la Odessa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
O Întreb pe una dintre ele când aș putea primi o b)utur) și ea tip) la mine iritat): „Treci la locul dumitale!”. O spune pe un asemenea ton, Încât bat În retragere - spre deosebire de hasidimi, care sunt bine dispuși și exult) peste tot. Pentru ei, ordinele pe care le dau aceste femei tinere În uniform), ce nu sunt evreice, nu fac nici dou) parale. Pentru ei, sunt niște simple Însoțitoare, niște „exotice care servesc”, orice, numai ființe nu. Anticipând un moment
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu Asia Mică, vis al lui Venizelos și al altor atîtor eleni subjugați de "Marea Idee", aceea a stăpînirii Bizanțului redevenit grec, îmi amintesc un dejun dat de Barrère la hotelul din San Remo. Pe terasa unde luam cafeaua, Venizelos, exultînd victorios, ne tot explica că această ocupare a Asiei Mici n-ar fi ceva prea greu pentru armata greacă. Îl revăd pe mareșalul Foch îndreptîndu-și pipa scurtă ca pe un revolver amenințător pentru a replica: "Am înțeles. Veți lua Asia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
află pe aproape; / vin să-și ascundă teama de moarte în ape, / se culcă apoi la picioarele noastre/ la fel cu apa și cerul; tăcute, albastre...” (Tărâmul magic). Aventura echivalează cu o „intrare în junglă”, ca în textul omonim, poetul exultă, dominat de sentimentul plenitudinii vieții și al bucuriei de a trăi, în care se infiltrează o undă de reverie, elegiacă și meditativă, dar echilibrată, calmă. În genere, Ț. uzează de motive livrești, de reminiscențe dintr-o bună tradiție, cizelându-le
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]