348 matches
-
și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că n-are decât două brațe pentru asta, și să mă copleșească de sărutări pe care să nu le uit ușor. Teribilă cădere din cer! Surâse preț de o clipă, murmură un do
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un sat mic în mijlocul munților, lângă Sinaia. Casă țărănească, cu cerdac, cu patru camere și cu antrețel la mijloc. Camera noastră cu oale pe pereți, cu perne multe cu broderie românească, cu mobile țărănești diferite. Când ne-am găsit acolo, exultam, ne amuzam pe socoteala camerei. Găseam colțuri stil "Louis XIV", "Louis XV" (un scăunaș cu trei picioare) sau "Empire", și ligheanul reprezenta epoca burgheză a lui Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Privind în jur spre oamenii care erau cu el, a declarat că e un semn de bun augur și s-a bine dispus și mai mult. Genba însuși era cât se poate de bine dispus. Auzind despre mulțumirea lui Katsuie, exulta de propriul său triumf și ardea de nerăbdare să-i facă unchiului său niște surprize și mai plăcute. Cred că seniorul din Kitanosho încă nu știe că fortăreața de pe Muntele Iwasaki a căzut și ea în mâinile mele, râse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umectat, devenit flasc, pe coapsa femeii. Îi șopti câteva cuvinte tandre, ca recompensă pentru izbucnirea eliberatoare, apoi se întoarse în patul său de o singură persoană. Carol rămase întinsă în beznă. Deșteptătorul digital strălucea, și ea la fel. Mai mult - exulta de-a dreptul. Da, pur și simplu exulta, deși era incapabilă să înțeleagă pe deplin sursa acestei stări și chiar conținutul propriilor sentimente. Îi era suficient că nu fusese descoperită... Dar, de fapt, între noi fie vorba, cred că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
câteva cuvinte tandre, ca recompensă pentru izbucnirea eliberatoare, apoi se întoarse în patul său de o singură persoană. Carol rămase întinsă în beznă. Deșteptătorul digital strălucea, și ea la fel. Mai mult - exulta de-a dreptul. Da, pur și simplu exulta, deși era incapabilă să înțeleagă pe deplin sursa acestei stări și chiar conținutul propriilor sentimente. Îi era suficient că nu fusese descoperită... Dar, de fapt, între noi fie vorba, cred că atunci când chestia se întărise, iar Dan se avântase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a treia lecție de șofat. După două zile, pe a patra. Iar la finalul săptămânii următoare, instructorul, un cipriot, mângâindu-și mustața cu degetele, îi confirmă ceea ce ea bănuia deja: — Știți, domniță, cred că puteți da examenul de-acum. Carol exulta din nou; dar, de data asta, nu mai era vorba de senzația aceea amețitoare, ci de o bucurie mai calmă, mai domestică, ce se combina cu o conștientizare limpede a relațiilor de cauzalitate ce guvernează realitatea, de forma: dacă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor de furtună, puterea imperială. La fiecare popas, mulțimi de oameni adunate spontan îl aclamaseră pe tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius. — Lucrătura Mașterei, strigau. Totuși, cei mai mulți exultau: — Te-ai întors printre noi! În toiul entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl vedea pe tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de strigăte, sunete de trâmbiță, oameni adunați pe străzi, aclamații, el, în ultima lui clipă de singurătate, se gândi că mesajul se răspândea cu aceeași viteză fantastică în toate provinciile imperiului. În clipa următoare, în sală intrară ca o furtună, exultând, prefectul și ofițerii din Classis Praetoria Misenatis; încremeniră în fața lui în poziția de salut, care de această dată i se cuvenea cu adevărat. El răspunse salutului și anunțului prefectului cu rigoarea oficială, însă imediat, dintr-un impuls tineresc, îl îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nouă restricție pentru ei studenții, mecanismul scârțâia însă erau neputincioși! Începuse dictatura!’’ A trecut pe la doamna Schwartz, mama lui Gigi, cel mai bun prieten din copilăria plină de vise și năzbâtii, o femeie frumoasă, elegantă și deosebită care îl întâmpină exultând: - Gigi în fiecare lună vine acasă; îmi aduce mereu salam de Sibiu, cașcaval, are foarte multe suplimente, îi prisosesc acolo< face armata la marină, în Mangalia ! Laur când aude de armată face alergie: - Doi ani mi se pare atât de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lumea, groaznic furnicar, de parcă toți din jur dansează step și mă bruschează-n felul lor bizar. De când iubesc mi-e dor să mă ascund, iubirii-i caut mediul ambiant și-un timp al ei, feeric și fecund, în care să exulte elegant. De când iubesc am sufletul fragil, mă sperie comunul omenesc și parcă plâng și strig ca un copil: lăsați mă, vă rog, să mai iubesc! De dragul acestei iubiri De dragul acestei iubiri... domnește în mine tăcerea; te sorb inocent din priviri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
exemplul. Una după alta, toate petrecărețele au adoptat expresii de o seriozitate academică, și-au îngustat ochii ca și când ar fi absorbit un pasaj teribil de profund și și-au încruntat ușor sprâncenele într-o poză caricaturală a intensității școlărești. Patrick exulta. Una dintre fete își ținea cartea cu susul în jos, dar nimănui nu i-a păsat. știam că era o ședință foto absolut inocentă, dar, cu toate astea, m-a făcut să-mi abandonez paharul și să-mi iau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-o, deși nu era momentul ideal pentru a cere explicații pe această temă; pentru a cere socoteală, nici atât. De bine, de rău, punând Împreună tâmplă fierbinte lângă tâmplă, izbândiserăm și s-ar fi cuvenit să trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de visuri frumoase etc. Folosesc conștient pluralul: da, mă lăsasem prins În jocul acela criptografic, fascinant măcar ca exercițiu intelectual, dacă nu și altfel. Probabil că și altfel, poftim. Mă furase peisajul, mă ambalasem dimpreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ființe care petrecuse veacuri Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă pe alta ca o capră Însuflețită de o stranie vitalitate, exultînd de bucurie și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără pe o costișă Înaltă formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca să pară elegant, să spulbere orice idee de colaborare frauduloasă cu nevastă-sa. Melania Lupu plăti sec. Florence își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și salonul de cosmetică, pe lângă chioșcul de ziare sau cafenea, era asaltată de o pletoră de limbi diferite. Auzea spaniolă și coreeană, rusă și chineză, arabă și greacă, japoneză, franceză și germană, dar, în loc să se arate intimidată sau perplexă, ea exulta la auzul varietății de sunete omenești. — Vreau să vorbesc și eu așa, mi-a spus într-o dimineață, în timp ce treceam prin fața ușii deschise a unui magazin, după ce a văzut o femeie rotofeie țipând la un bătrân. Mira! Mira! Mira! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Politicianul isteț se adresează mulțimii și face cu ochiul elitelor. În politică, consensul total poate fi catastrofal. Guvernanții împart linguri și după ce se termină ciorba. Există politicieni care se poartă cu artiștii ca niște iluștri șefi de grajd. Viața politică exultă îndeosebi prin orgasme electorale. Contextul lumii este din ce în ce mai cacofonic. Ghilotina este cea mai simplă doctrină de guvernare. Salvarea lumii ar trebui să vină din partea minorității ... gânditoare. Scopul comunismului a fost să transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Plăcerea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
niște cauze, cauze profunde legate de structura moleculară a peptidelor sau poate de condițiile topologice ale autoreproducerii. Era posibil ca aceste cauze profunde să fie descoperite; pe când era mai tânăr, Își amintea, o asemenea perspectivă l-ar fi făcut să exulte. În momentul Întâlnirii cu Desplechin, În 1982, Djerzinski Își pregătea lucrarea de diplomă la Universitatea Orsay. Așa a ajuns să participe la extraordinarele experiențe făcute de Alain Aspect În legătură cu non-separabilitatea comportamentului a doi fotoni succesivi emiși de un același atom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al băncilor din Geneva. „Din cauza unei defecțiuni de sistem, cetățenii care doresc să-și retragă banii aflați În băncile noastre sunt rugați să se răzgândească.“ Spre seară, În jurul orelor 19:26, «Schwarzy-Sarkozy» pătrunde În atmosfera terestră și ia foc. Britanicii exultă: asteroidul e bucățică ruptă din Camilla Parker Bowles, varianta necoafată. Giganticul bolovan lovește Oceanul Pacific cu partea plată, ca urmare ricoșează ca o „broscuță“ pe suprafața apei, apoi se Îndepărtează de Pământ și se pierde În spațiu. Omenirea răsuflă ușurată. Comunicat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
El iese din trup / ca fumul unor jertfe de arome, / urmând subțiorile, sânii (...). Această întâia treaptă cuprinde un amplu poem, alcătuit din mai multe secvențe, a căror delimitare e gradată tematic, ipostaziind universul care așteaptă să fie fecundat (prin lujeri exultă fetia anului), însă, antinomic, și regretul pe care-l induce caracterul efemer al stării dinainte: puține sunt, ah, prea puține / câteva clipe de pubertate, fiindcă, între trăirea plenară a erosului omniprezent (există chiar și erotica florilor) și amintirea stării dinainte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lasă pe îndrăgostiți două cenuși, până când cad povestind epidemia de tine sau până la Ultimul Ovidiu al fantasmelor / ultima tu. Scrise în vers liber, care permite diafragmei sufletului și a gândului să se exprime în voie, în versurile lui Ovidiu Genaru exultă dragostea artistului, fiind ipostaza umană în stare să fecundeze aride mirajuri, fiindcă Rozul electric al unei garoafe / înlocuiește femeia poetului, într-un univers în care Câte-un călător / între două iluzii de apă / își mână caprele, trezind însă și el
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească Învingătoare ca pe apa unui ocean nesfîrșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, Încît, privind, sau numai exultînd, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii. Încetase să mai vorbească, i se auzea doar respirația caldă, uitată ca de mii de ani. Deodată, speriat, mă duse gîndul la Keti: „Dacă...” Încercai a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la soldații care pregăteau capcana, când la quazii care continuau să avanseze urlând; înaintarea le era însă îngreuiată de noroi și zăpadă. — Fratele tău a calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi gata chiar în clipa când quazii vor ataca dispozitivul. Quazii se apropiau. Soldații legau castrapila unul de altul. Văzute de sus, legăturile formau o rețea asemănătoare cu o uriașă pânză de păianjen ce acoperea valul de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clatine. Mulțimea se ridică în picioare, unduindu-se asemenea unui monstru închis între zidurile arenei. Strigătele de surpriză se amestecau cu râsetele și urletele euforice. Aceeași mulțime care cu o clipă în urmă era gata să aclame victoria lui Skorpius exulta acum la gândul înfrângerii super-omului, a campionului absolut, a semizeului, protejat al împăratului, care-și învinsese adversarii pe tot teritoriul Imperiului. Oamenii așteptau să-l vadă căzând și se străduiau să schimbe pariurile, preferându-l pe Salix. Skorpius rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sus e Orpheus! strigă. Catapultele aruncară bolovanii, și săgețile zburară din scorpiones. Deși aveau armuri grele, vitellienii fură masacrați. Unii coborâră panta în fugă și se înfipseră în vârfurile ascuțite ale castrapila, contorsionându-se în aer. Mulțimea sări în picioare, exultând. — Mă înșel eu, sau asistăm la o catastrofă? șopti Flavius Sabinus la urechea lui Vitellius, care privea lupta încremenit, cu mâinile încleștate pe balustrada pulvinar-ului. Flamma și ai lui ajunseseră în vârful colinei. Flamma se năpusti asupra tracului și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]