5,918 matches
-
potrivit loc de pornire întru descoperirea frumuseților Iordaniei este metropola Amman. Opriți-vă un moment să admirați columnele Templului Roman al lui Hercule ori Amfiteatrul Roman din inima orașului, impresionanta biserică bizantină sau sculpturile elegante din Palatul Umayyad. Și nu ezitați să vă opriți la o cafenea pentru a savura o cafea autentică arabică, tare, dulce și ușor aromată. Foarte important pentru că este singura ieșire la mare, orașul-port Aqaba este o stațiune litorală atrăgătoare atât pentru iordanieni, cât și pentru turiștii
Agenda2004-37-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282878_a_284207]
-
vorbe și m-am trezit trimis profesor de muzică pe undeva prin Moldova. Asta se întâmpla în iulie 1977, în august fugeam deja din țară“. Peste cinci granițe, cu pașaportul...altuia Ajuns la episodul evadării din „paradisul“ comunist, Werner Salm ezită să continue depănatul poveștii. „Asta cu fuga... nu cred că e interesant cum am ajuns în Germania“. Iar pentru că noi suntem convinși de contrariu, istorisirea merge mai departe. „Daaa... Păi eu n-am vrut să fug, am vrut să plec
Agenda2004-30-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282675_a_284004]
-
mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună tandru unui "tu" feminin chiar și "prințesa mea", pentru eul liric ce ni se dezvăluie aici nu fără ezitări frumusețea și onoarea atîrnă la fel de greu și sînt de nedespărțit. În plus, cele mai multe versuri ni-l arată concentrat
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
să, prin urmare a accepta un colectivism proxim, fie aceea de-a repudia orice colectivism, mizînd pe elementul hotărîtor al personalității desprinse din determinările și țelurile obștești. A ales, în duhul unei nobleți a riscului, calea a doua. N-a ezitat a-l provoca la un duel ideologic pe celebrul sau conațional, C. Dobrogeanu-Gherea, încă din timpul vieții acestuia, pe un ton de virulenta, care-i degajă independența posturii. Partizan inițial al unui socialism revoluționar nestăpînit, junele Aderca îl denunță pe
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
o afecțiune filiala chinuita, acel tip de luciditate nemiloasa cu care un copil își poate privi părinții; un copil, paradoxal, total dependent, sentimental, de fantasmele părinților. Fără să ia în piept scară din dos a vietii de mit, fiica nu ezită să demitizeze tandru-sarcastic. Afli, de pildă, ca splendida Ingrid Bergman avea un teribil simt practic și era o maniaca a ordinii: regulă ei educațională de bază era "să nu ieși niciodată dintr-o cameră cu mîna goală" (în sensul că
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
Victoria Luță Poemele din volumul Percheziționarea îngerilor de Traian Ț. Cosovei descriu un mic inventar al stărilor infernale care însoțesc vîrsta adultă, atunci cînd aceasta se află în momentul unui bilanț dramatic și ezita, dar este gata să facă pasul grav înspre o senectute toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
speciale de odihnă și bodyguarzi cu deltoizii cît orizontul, locuri de recuperare și relaxare, într-un cuvînt, tot ce posedă și sultanul din Brunei - cu o singura diferență: ilustrul suveran își plătește luxul din banii proprii, pe cînd guvernanții nu ezită să bage mîna în buzunarul contribuabilului. Nu cunosc toate amănuntele acestei realități aurite, dar știu cum arata realitatea noastră: sărăcie, disperare, frustrări enorme, spaimă animalica de ziua de mîine, promiscuitate și dispariția oricărei speranțe. O realitate în care - în plin
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
odinioară i-a luat locul un critic tot mai hulit. Pentru varietatea și profunzimea contestației actuale a lui Călinescu, articolul d-lui Gh. Grigurcu, pe care-l publicam în acest număr, este pe deplin caracteristic. Trebuie să recunosc că am ezitat o clipă a-l încredință tiparului. Dintr-un motiv protocolar: prejudecată aniversarilor este mult prea tenace spre a nu ne fi pus problema că un articol negativ, precum acela al colaboratorului nostru, ar putea să-i șocheze pe destui dintre
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
aproape fără excepție - pe cele mai murdare și degradante ale antecesorilor. Revoltă cvasiunanima a cetățeanului împotriva politicienilor e vizibilă nu doar în votul negativ tot mai accentuat. Revoltă e trădata și de alți indici: numărul nehotărâților - adica al celor care ezita între două rele: unul știut de pe vremea lui Iliescu, celălalt descoperit acum, sub Constantinescu -, precum și absenteismul masiv de la urne. Sunt simptome de suprafață - dar cu atat mai dureroase - ale dezamăgirii omului de rand față de cei trimiși să-l reprezinte în
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
înjurătorismului de reproducere (model românesc), Gheorghe Izbăsescu nu ia decât viciile bărbatului fatal, înțelegând prea bine că și-ar distruge carieră/manieră/poemului, că și-ar submina retorica de întâlnire cu muză (fie ea și din "tomberon"): Ea văzând că ezit să beau dintr-odată/ ridică praful terorist la cer/ Cu lanțurile zorilor îmi leagă cuvintele, / îmi toarnă vinul pe față, pe mâini, și îmi zice:/ ăEu sunt mărturia că gură ta e un oraș viitoră" (ÎI. Necunoscută se destăinuie). G.
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
de celelalte femei. În orice caz, cei care au fost pentru un moment în anturajul Veronicăi s-au simțit obligați să consemneze ceea ce în expresie simplă și banală numim "forță de seducție"". Dacă în cazul altor poeți junimiști, exegetul nu ezită a notifica neîmplinirea, scăderile lor artistice iremediabile, cînd scrie despre Veronica Micle înțelege a-i lua apărarea față de "extazul justițiar" al tînărului Delavrancea, care "n-a lăsat nimic din ea ("poet mic, neînsemnat, fără temperament, fără originalitate, fără chemare de
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
pentru a-și exprima aderența la fața ingenuă a lumii, nu le împiedică a denunța înfățișarea prozaică, id est denaturată, a lîncedei vieți cotidiene, văduvite de orice orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de cîrpe, lasă terfeloagele să ardă, cenușa lor/ e praful pe care-l vor șterge forfetarele instituțiilor de cultură/ în
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
publicistului, începînd cu manuscrisele și sfîrșind cu textele publicate. Cred că, mai ales după moartea lui Petru Creția, eminescologii noștri nu sînt mai numeroși decît degetele de la o mînă. Partea proastă, în legătură cu dl Georgescu, pe care îl prenumăr fără să ezit printre eminescologii valoroși, este că, în loc să ne dea o biografie sau o ediție nouă, s-a lăsat ispitit de o interpretare ciudată a vieții și operei eminesciene. în ce mă privește, deși nu neg interesul unor observații și conexiuni ale
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
urmă, probabil cea mai cuprinzătoare, a ajuns, în 1999, la al cincilea volum, pe care le-am comentat, cred, în revista noastră, pe fiecare în parte (anul trecut al patrulea volum, conținînd primele trei romane din ciclu) și n-am ezitat să relev că sînt aproape ratate. Poate că romanul său cel mai relevabil este cel ce încheie ciclul, La răspîntie de veacuri (1935), apărut, acum, în al cincilea volum al ediției d-lui Teodor Vârgolici. Și asta, mai ales, pentru că
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
Cronicar Scriitori români evrei Conform statisticilor, în România evreii reprezintă azi 0,0006% din populație, procent în scădere, fiindcă majoritatea sînt în vîrstă. Există însă cîteva grupuri cu atitudini violent antisemite, pe care nu ezită să le facă publice, cu o suspectă ostentație, știind că butonul pe care apasă pune în mișcare un mecanism capabil să funcționeze și în gol. "Stigmatizarea" ca evreu a oricărei persoane care nu le convine, repetarea acelorași stereotipuri negative - evreii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
Faptul că președintele Constantinescu s-a declarat de partea celor care rămîn în PNȚCD, sancționat pe bună dreptate de presă ca o ieșire din echidistanța prezidențială, nu e totuși o noutate. Nici fostul locatar al Cotrocenilor dl Iliescu nu a ezitat să-și precizeze opțiunea atunci cînd s-a rupt FSN-ul. Ceea ce nu schimbă principial datele problemei, că echidistanța instituției prezidențiale încă nu există în România. Să nu uităm însă că am intrat în anul alegerilor. Ce vor face penețecediștii
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
se leagă spiritul vremii noastre, fie că noi, cei ce nu avem acces la acele probleme, o înțelegem sau nu, și cultura generală necesară oricărui bun profesionist? Anti-scientismul lui y Gasset e șocant, și mă îndoiesc că e actual. Nu ezit să-l numesc anti-scientism, retorica autorului mă îndreptățește să o fac. Mai aproape de secolul 19 decît de 21, y Gasset gîndea ca un umanist. Ba chiar ca un umanist neortodox, original, deschis spre alte orizonturi. Dar vremea în care trăim
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
așadar ceea ce dumnealui gândește că ar fi trei lașități antedecembriste ale sale (lașități, iar nu crime sau trădări, ține el să precizeze), tocmai pentru a legitima conținutul volumului, scăpând totodată de sălciul gust al moralistului de balcon. Superb procedeu! Nu ezit s-o spun, cu atât mai mult cu cât, probabil ca foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
în fondul său, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultivă protestul vehement, revolta pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului. Iată un portret al Chișinăului actual, în care mondenitatea nu ezită a-și da în vileag valențele excesive, caricaturale, jocul (etern?) al formelor fără fond: "Feți și Cosînzene cu părul de aur merg la frizerii special/ amenajate/ la Ministerul de Interne sau la Banca Națională pentru/ ca tunsoarea-le să sporească
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
cele pe profituri. în funcție de acești parametri se definește sistemul social-politic din fiecare țară: de la social-democrație, liberalism, conservatorism sau comunism. Nu e greu de spus cam unde se află în ce privește practica financiară România! E lăudabil că avem un premier ce nu ezită să pună la punct un ministru pe care l-a luat gura pe dinainte promițând al "treisprezecelea" salar, invitându-l să plătească din solda proprie (între noi fie vorba, până la al treisprezecelea salar, ar fi de întrebat unde sunt celelalte
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
aici. De fapt granița dintre genuri este în spirit postmodern neimportanta, dar autoarea suedeză face aceste salturi într-un fel firesc, neprogramatic, conținutul și forma se adaptează natural, după necesități intrinseci actului de creație. Încă de la poemele volumului din 1954, ezitam în a decide dacă este vorba de poeme în proza, proza ritmata, etc., dar scriitoarea ne prezintă o formulă în care tehnicile moderne sunt atat de natural asimilate și atât de subtil folosite, încât clasificările rămân irelevante. Nu asupra problemelor
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
din picaresca Barcelona a ămodernismuluiă. În decursul a numai patru decenii scurse între cele două Expoziții universale organizate în capitala Cataloniei (1888-1929), (anti-)eroul lui Eduardo Mendoza, pe nume Onofre Bouvila, posesor al unui caracter de o implacabila fermitate și neezitând să facă uz de metode pe cât de inavuabile, pe atât de expeditive și eficace, devine, din tărănus venit ăsă-si caute noroculă la oraș, domn și stăpân al Barcelonei. Ceea ce autorul aduce nou în această schemă (cum am mai spus, destul de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
casele noi și confortabile din Eixample -, erau totodată cuiburi ale prostituției și ale crimei (precum suburbiile londoneze ale lui Dickens, cu jumătate de veac înainte). Cu muncitorii lor abrutizați de mizerie și de viciu, patronii nu aveau deloc amâna ușoară, neezitând să recurgă la sicari de țeapă lui Onofre Bouvila pentru a-i lichidă pe cei nesupusi sau ăcoltosiă. Reacția proletara fiind pe măsură, Barcelona modernismului a cunoscut o serie de atentate și insurecții anarhiste, atât de frecvențe încât i-au
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
contrastelor ori a echivocului atît de liric productiv): Bînd ieftine băuturi în bucătărie cu tinerii/ și învățîndu-i o învățătură ce nu e în cărți,/ vorbindu-le despre iubire în vremea internetului,/ despre indurarea care pe toate le absolvă, daca iubim.// Ezitînd totuși la diferență, altfel clară, dintre Eros/ și Agape.// Chipul tău e bine modelat de degetele lui Dumnezeu,/ pe care prea puțin îl asculți în rugăciunile-ti solitare,/ fiica a Neîncrederii de ce nu mă crezi că El ne/ privește/ neîncetat
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
alcătuindu-si în 1998 volumul, Dorin Tudoran nu a modificat sumarul, așa cum, de altfel, nu a renunțat la nimic din ceea ce evocă epoca. A păstrat până și apelativul "tovarășe" ("- Stimate tovarășe Mihail Cruceanu..."), iar într-o scurtă prefață nu a ezitat să aducă mulțumiri unor adversari ai săi de idei (" Indiferent de felul în care s-au despărțit drumurile lor și pozițiile foarte diferite pe care se află de mai bine de două decenii, autorul acestor rânduri mulțumește celor care i-
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]