795 matches
-
fiecare purtând numele de sizigie. Ansamblul acestei familii de Eoni constituie Pleromul. Altfel spus, Cerul, lumea divină, sursa paternă... Irineu din Lyon își bate joc de acest nărav valentinian - ceilalți gnostici continuă pe același principiu... - de creare a unui vocabular ezoteric. Desigur, Contra ereziilor conține mai multe pasaje plicticoase decât amuzante, dar unul merită citat în termenii utilizați de episcopul creștin care scrie: „Există un anumit pro-Principiu regal, pro-privat de inteligibilitate, pro-privat de substanță și pro-dotat cu rotunjime, pe care eu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de comentarii critice. Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să îl remedieze (precum un automobil, un calculator, corpul omenesc sau, cel puțin în ideologia azilurilor psihiatrice studiate de Goffman, psihicul omenesc). În modelul ideal, clientul aduce în această relație încredere, recunoștință și un onorariu; prestatorul contribuie cu o competență ezoterică, discreție profesională, dorința de a-și pune competența în serviciul clientului și, nu în ultimul rând, „o politețe lipsită de servilism” (ibidem, pp. 281-282). Această analiză detaliată a relației prestator-client îi servește autorului ca un instrument de analiză pentru funcționarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pentru a planifica dezvoltarea resurselor umane comparabil modului în care se planifică dezvoltarea resurselor financiare și tehnice. Pentru neinițiați (sau rău-intenționați) D.O. se rezumă adesea la o serie de tehnici mai mult sau mai puțin precise, adesea misterioase, chiar ezoterice (Tellier, 1999). De cele mai multe ori informațiile privind D.O. se limitează la grupul de formare și derivatele lui. Pentru a evita alunecarea în derizoriu cercetătorii insistă (de exemplu Frech, Bell, 1990) pe importanța scopurilor, obiectivelor, principiilor, postulatelor, valorilor și metodologiei
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Toți Sfinții...”, „Sfânta Maria, Maica Sfântă...”. E oare posibil? Degenerarea seculară ce a făcut din Evanghelie un text pentru proliferări infernale catehetice, liturgice, spiritualiste, emanând norme ce sfârșesc prin a se suprapune, într-o involuție nomenclatoare cu caracter undeva între ezoteric și masochist, plin de „tabuuri” și de „ceremoniale de abordare” foarte asemănătoare ceremonialelor nevrotice, cu o întreagă obișnuință ierarhică (Tată, Stăpân, Protecție, Pedeapsă) ce chinuiește la modul clasist masele sărace, așa cum e transferată diabolic în Cer etc. etc.; toate acestea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
libere, moderne, minoritare, pe care el o alesese contrazicând subcultura cangrenată a Vaticanului? Și apoi, nu trebuia să-l demitizeze înainte de toate pe Sfântul Pavel al lui, primul creator al codului și al convenției creștine, înființând în realitate limbajul (eclectic, ezoteric, sincretist) al acesteia chiar în momentul în care începea morbid să proclame întâietatea absolută a Evangheliei lui Hristos, reducând-o la paroxismul autorității? Dar apoi mi-am făcut curaj și am început să citesc serios aceste predici pe care, dintr-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe parabolice, nașterea, botezul, jertfa, pătimirea, mântuirea) ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar și Thora). De asemenea, își face simțită prezența o undă de farmec discret al trecerii, amintind de Lucian Blaga („vremea adumbrită”, „răstimpi în destrămare”, „târzielnicele ape”, „Eutopia, mândra grădină”). Poemele din exil, adevărate reculegeri anxioase
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
a diversității manifestărilor. Inelar, sfârșitul coincide cu începutul, iar lectura textului, din care lipsesc orice semne de punctuație, trebuie să fie făcută ca a unui continuum, întrerupt doar de pauzele de respirație ale gândului. Totul este simbolic, la limita religiosului ezoteric, inclusiv numerologia (33, poemele cu titlul Imn urmat de un număr, după modelul Psalmilor), Sâmburele - goethean - al universului poetic construit de M. este iubirea, cea care ar trebui să strălucească veșnic, iubire concentrată nu în inimă, nici în sămânța ce
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
proze dense; și nu încape îndoială că filosofia celui care publica în 1946 Aperçus sur l’initiation a avut un ecou puternic în gândirea lui H. Filosoful francez opunea aspectului exoteric al marilor religii istorice o tradiție unică originară - conștiința ezoterică. Citite în această perspectivă, romanele din trilogia exilului nu acceptă comparația, uneori ispititoare, cu doctrina existențialistă: viziunea romancierului român e aceea a unui exilat prin acțiunea forțelor antiumane ale unei istorii potrivnice; el nu e, ca personajele lui Camus, de
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
exilul înseamnă evadarea salvatoare în spiritual; din acest punct de vedere e semnificativă ipoteza privitoare la cauzele reale ale surghiunului lui Ovidiu, ipoteză la care aderă autorul lui Dumnezeu s-a născut în exil: poetul făcuse parte dintr-o sectă ezoterică interzisă la Roma. Rămas singur cu sine, personajul romanului își sondează propria conștiință și, odată cu ea, proiecția unei lumi originare din care s-a ivit întreaga civilizație europeană. Trilogia exilului - și, poate, încă și mai mult, Journal d’un paysan
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
oprește mai cu seamă asupra receptării cărților populare, refăcute permanent de cititor în momentul lecturii cu voce tare, ca și asupra ilustrării, desprinsă de litera textului, a manuscriselor cu elemente care reflectă realitatea familiară desenatorilor. Criticul analizează de asemenea limba ezoterică folosită, spre a încifra înțelesuri, de Dimitrie Cantemir, cărturar-artist interesat de ermetism și ocultism, contestă existența în Țiganiada a unui plan autentic miraculos, care ar fi incompatibil cu gândirea deistă a lui Budai-Deleanu, subliniind gratuitatea comică a poemului, evidențiază modelul
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
Metafora (1997), se poate vorbi despre o schimbare fundamentală a atitudinii lui D. față de poezie. Interesat în continuare de formă, el tinde acum să-și construiască unitar cărțile, să le gândească arhitectural. Prin simetrie, analogie, simboluri cu multe conotații (deseori ezoterice), în care aluziile și sensurile subtextuale joacă un rol esențial, autorul reușește, în sfârșit, să-și ofere un spațiu liric propriu, inconfundabil. Proteismul, multitudinea disponibilităților artistice se manifestă nu doar în varietatea domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
similar, ascunderea informațiilor față de alții implică diverse activități unele dintre acestea fiind similare cu cele care au ca scop aplicarea legii, precum investigarea și urmărirea agenților străini suspecți pentru a afla ce fel de activități desfășoară aceștia. Altele sunt mai ezoterice, precum folosirea unor coduri pentru a proteja comunicațiile (deși progresele recente înregistrate în domeniul tehnologiei informației au dus la crearea unor instrumente de codificare care pot fi comercializate). De asemenea, există metode diferite de inducere în eroare a adversarilor, precum
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ci capacitatea care permite creaturilor s-o primească. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc propria sarcină exercitând o triplă acțiune asupra membrilor gradului imediat inferior: purificare, iluminare și desăvârșire. Acest lucru se face prin inițiere, adică prin transmiterea unei adevărate învățături ezoterice, de altfel tot mai evidente pe măsură ce continuă descinderea de-a lungul scării ierarhice. Reluând categoriile din filosofia lui Proclus, Dionisie face o distincție între momentul participării (metochê), care desemnează raportul dintre ființele inferioare și cele superioare, și momentul transferului (metadosis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
idilică prin evocarea unor situații din copilărie. În noaptea solstițiului de vară copiii aruncau, fără știrea părinților, cununi de sânziene pe casă, cu credința că, dacă vreuna cădea, cel căruia îi aparținea avea să moară. Scena e, parcă, de ritual ezoteric: „lună ce-mi bați la fereastră ca o fată a munților/ cu o cofă de mure plină,/ când părinții, dușmanii, dorm ca morții,/ și mă răpești din oraș la sat în această formă - / un an, o cunună fiecare” (Cununi de
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
face pelerinaje la Muntele Athos, la Amiens (Franța) și Basel (Elveția). Își desăvârșește pregătirea spirituală după război, când, renunțând o perioadă la scris, se dedică lecturilor și meditației. În 1948 înființează la București, împreună cu Mihail Vâlsan, un grup de preocupări ezoterice, iar după 1959 un cerc de studii și meditații asupra științelor tradiționale. Își reia activitatea de scriitor în 1964, dar lucrările îi rămân în manuscris până la apariția volumului Al patrulea hagialâc (1981), urmat, după moartea sa, de Creangă și Creanga
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
iar L. face din studiul acestuia una dintre preocupările sale cele mai importante. Adoptând punctul de vedere al lui Guénon, conform căruia literatura populară nu este o creație spontană a geniului poporului, ci o formă de transmitere a unor adevăruri ezoterice încredințate memoriei colective din cauza stingerii unei organizări inițiatice, autorul interpretează basmele și baladele populare românești în acord cu istoriile sacre de la începutul lumii. Istoria Mușatinilor, începând cu Ștefan cel Mare, precum și referirile la Ciubăr Vodă în operele lui Vasile Alecsandri
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
prevederea să declare în mai multe rânduri că lectura lui este una posibilă, nu absolută. Adevărul este că lectura simbolologică vine în întâmpinarea unei curiozități a cititorului, provocată de critica tradițională care s-a mărginit să vorbească mereu de stratul ezoteric al Crailor de Curtea-Veche, dar n-a explicat niciodată în ce constă el. Unele ipoteze sunt verosimile prin coerența lor interioară (Curtea-Veche ca o Cetate Primordială sub masca unei «cetăți a Smintelii», simbolistica multiplă a Crailor...) și deschid o cale
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
hagialâc. Exegeză nocturnă a „Crailor de Curtea-Veche”, București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic, pref. Florin Mihăescu, Iași, 1994; Scrisori crepusculare, îngr. Florin Mihăescu și
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
ale Daciei arhaice în perspectiva istoriei ideilor, VR, 1990, 2; Florin Mihăescu, Vasile Lovinescu, ST, 1992, 1; Romanița Constantinescu, Străfulgerați de priviri feline, RL, 1992, 27; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 99-103; Maria Genescu, Ivan Turbincă: o interpretare ezoterică, RL, 1993, 7; Cornel Ungureanu, Vasile Lovinescu și tradiția hermeneutică, O, 1993, 9; Simona Sora, Logica lui „hop-de-o parte”, RL, 1993, 17; Elisabeta Lăsconi, „Literatura de sertar” și criticul-„sacerdot”, CC, 1993, 5-6; Simona Sora, Ravagiile bunului-simț, RL, 1993, 27
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Sfârșitul, IV, 102-112; Dan Stanca, Sacrificiu și anamneză, VR, 1994, 3-4; Simbolologul Vasile Lovinescu, CC, 1994, 9-11 (semnează Eugen Simion, Valeriu Cristea, Florin Mihăescu, Roxana Cristian, Radu Vasiliu, Silvia Chițimia, Jana Morărescu, Alunița Cofan și Dan Stanca); Ștefan Borbély, Un ezoteric: Vasile Lovinescu, APF, 1995, 3-4; Dan Stanca, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, Iași, 1997; Claudio Mutti, Penele Arhanghelului. Intelectualii români și Garda de Fier, tr. Florin Dumitrescu, pref. Philippe Baillet, postfață Răzvan Codrescu, București, 1997, 105-114; Dicț
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
se schimbă, ci capacitatea creaturilor de a o primi. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc sarcina, exercitînd o triplă acțiune asupra membrilor gradului imediat inferior: purificare, iluminare și desăvîrșire. Acest lucru se face prin inițiere, adică prin transmiterea unei adevărate învățături ezoterice, de altfel tot mai evidentă pe măsură ce continuă coborîrea de-a lungul scării ierarhice. Reluînd categoriile din filozofia lui Proclus, Dionisie face o distincție între momentul participării (metochê), care desemnează raportul dintre ființele inferioare și cele superioare, și momentul transferului (metadosis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
În context comparatist, se remarcă atracția cărturarului pentru o comunicare criptică și mai cu seamă preocuparea de a edifica o scriere cu caracter universal. Înscriindu-l pe Cantemir în formula „excentrică” a manierismului, S. îl și delimitează de ea: limbajul ezoteric al Istoriei ieroglifice este o replică literară, nu un exercițiu erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință, Istoria ieroglifică poate fi considerat un roman autobiografic
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
ceea ce se cheamă „consensul Bousset‑Charles”, consens tacit sau explicit, susținut, cu câteva excepții notabile, de majoritatea cercetătorilor secolului abia încheiat. Acest consens se referă la existența unei tradiții iudaice despre Anticrist, anterioară apariției creștinismului, transmisă pe cale orală, în manieră ezoterică, într‑o anumită perioadă de timp. Abia la sfârșitul secolului al II‑lea, datorită lui Irineu, tradiția respectivă iese din această sferă de mister, luând forma unui mit sau, potrivit termenului folosit de Bousset, a unei „legende” literare. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]