5,420 matches
-
de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute de atâtea ori pe cerul matinal. Poate că ar fi potrivit să beau ceva, mi-am spus Înmugurit de noua mea idee, și am rânjit bucuros În sticla geamului Întredeschis. Nu prea aveam nimic prin casă (sunt doar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îmi tot apăreau rândurile lui Dickens și mult, mult noiembrie. IERI Când a deschis ochii probabil că era miezul zilei, căci soarele încerca din toate puterile să pătrundă prin jaluzelele trase bine deasupra ferestrelor și răspândea în cameră zeci de fâșii de lumină de diferite mărimi. Îi plăcea să se lase dezmierdat de căldura ce venea de-afară. Era promisiunea unei zile; un început care putea deveni tot ceea ce-și dorea el. S-a sculat de pe canapea și a vrut
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază. Masa trupei începu să tragă de primul și lațul se strânse în jurul recipientului. Desfăcură sfoara în fâșii, astfel încât de ea să se prindă cât mai mulți. Apoi începură din nou să tragă înspre canalul din curte. Bidonul se urnea încet, încet, cu câțiva centimetri la fiecare opintire coordonată de șeful de trupă. În timpul acesta, cealaltă falangă se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul de lumină ce lărgea treptat deschizătura spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se dezbrace repede și nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la armată. Apoi, cu mare îndemânare, a înfășurat capul lui Hliboceanu. După ce i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul cu pânza pregătită. Fâșia albă scotea și mai mult în evidență frumusețea bărbătească a chipului lui Hliboceanu. În timp ce își admira opera, buzele lui Hliboceanu au îngăimat un singur cuvânt: „Apăăă!” Cotman a luat de pe masă ulcica cu apă, i-a ridicat cu grijă capul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe masă, Întoarcerea acestuia de la cele lumești pentru a-și continua lectura. Chiar și fără a traversa toate aceste așteptări, lucrurile stagnau de ceva timp la ultimul etaj al mallului din Roma. De pe unul dintre pereții acestei nemișcări, ca o fâșie de tapet prost lipită, s-a desprins o secundă care a căzut Încet, rotindu-se cu nehotărâre, asemenea unei frunze. Apoi, sub spațiul rămas gol a Înmugurit o muscă. După ce-a executat câteva rotocoale prin aer, ea a aterizat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au ridicat contraargumente, Întâmpinate la rândul lor cu dubii, au fost formulate completări și, bineînțeles, n-au lipsit nici chemările la un dialog civilizat, Întretăiate de Înjurături camuflate politicos printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cărei deschizătură răzbăteau vorbele psihanalistului: „... Complexul oedipian apare În subconștientul aparatului Încă din timpul fazei de producție...“ Am deblocat apoi ușa care dădea spre casa scărilor și am coborât tiptil până la parterul magazinului. În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă veche, alături de-o fâșie de mătase, spunea povestea unui han lyonez unde neguțătorii medievali de stofe se opreau, iar În noaptea popasului lor sulurile se desfăceau spre a fi admirate și pipăite. Conducta de Încălzire era o altă minune a lumii. Zgrunțurii și petele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu bob trandafiriu În vârf, sau ciclamen, roz, lila, mov, grena, cărămiziu, roșu, fuchsia, purpuriu, somon, indigo, violet, și, În aceleași nuanțe, felurite șervețele, panglici, bandaje, sticluțe, barete, bretele, jartiere, dantele, suluri, benzi, fâșii, batistuțe și micul arsenal de tortură la purtătoare: pile, forfecuțe, pensete, ceară de epilat. Ele, nicăieri. Să se fi Întors la locul lor, ca niște duhuri ieșite din sticluțele de parfum? Să se fi dizolvat În lichidul mătăsos al șampoanelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am auzit și un fragment din Traviata. Pe scurt, era o hărmălaie de parcă fetele s-ar fi Înmulțit nu prin clonare, ci prin diviziune fulgerătoare. Însângerat și Învinețit, m-am extras din zona ostilităților, fluturând În semn de pace o fâșie rămasă Întreagă din lenjeria de corp, și m-am târât către birou. Sprijinit cu spatele de tăblia acestuia, am glăsuit, cu una dintre ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sebastian au fost scrise nu în noiembrie 1933, ci după aproape trei sferturi de veac, în octombrie 2007. Fuga la pensie Se poartă pensiile private. E o realitate, ușor sinistră, cu care ne binecuvântează, zilnic, zeci de reclame, de fapt, "fâșii de viață", în care adolescenți îndrăgostiți contemplă, ca-n (quatre) vingt année apres, bastoane și proteze. Însă una din aceste strategii de atragere a clienților (sic!) a întrecut măsura. În paginile unor publicații utilitare, de tipul ghid TV sau ghid
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
despre care nu știa deocamdată nimic. Merseră la deal pe valea Îngustă a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împrejurare atît de evident inadecvată. Ca să-mi fac de lucru, zornăiam plictisit niște monede În buzunar. Pe urmă mi-am privit ceasul. Trecuse de amiază, lumina zilei În declin răspîndea un fel de spuză tulbure, cenușie, iar pe deasupra lacului pluteau fîșii suprapuse de ceață. Nici Pablo nu arăta prea sigur de sine, pășea nehotărît și schimba mereu direcția, de parcă s-ar fi rătăcit. De fapt, chiar era dezorientat. Am trecut la deal pe lîngă un chioșc de ziare, am mers pînă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe partea cealaltă, verificînd rezistența cusăturii. Și acum invers
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tocmai de meseria asta? Uite-așa îi am pe toți la degetul mic, Delfinaș, nu e nevoie să-mi spună nici unul ce vrea, îl fotografiez dintr-o ocheadă, asta ți se potrivește nenicule, și gata, își înfige Tușica foarfecele în fîșia de material, fîșfîșfîșfîș, foarte bine, restul n-au decît să creadă că am luat-o razna, mai bine așa decît să te simți neîmplinită, i se pare. Lungimea întreagă a obiectului, lungimea spatelui, grosimea gîtului, a pieptului, a bustului, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
său, ar fi pierdere de vreme acum să stăm și să explicăm unor neaveniți ce înseamnă de fapt meseria asta. Și la urma urmei dacă am fi fost niște putori, ce-am fi avut de cîștigat? Netezește cu palmele o fîșie, intră în ea cu foarfeca, fîșfîșfîșfîș, se gîndește la piesele de tipar care zac aruncate pe jos, să le folosească cine vrea, ea are destulă experiență să facă totul după ochi, fîșfîșfîșfîș, verifică mai întîi dacă există defecte de țesătură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de vârsta mea care sufereau din dragoste sau dimpotrivă găsiseră În ea, o adevărată Îndeletnicire, un fel de joacă continuă.,, Kawabata Îl ascultă atent pe Antoniu și ochii lui asiatici se Închid din când În când pentru o clipă, de parcă fâșiile mătăsoase de lumină care au intrat În Încăpere, Îi provoacă durere. ,, Când am cunoscut-o pe Ema, aveam 23 de ani, și eram un student foarte bun. Noapte de noapte stăteam aplecat asupra cărților, nepăsător la distracțiile celor de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Minunat, spuse Alexander. Oftă din nou și timp de un minut n-am mai spus nici unul nimic. — Arată-mi și mie rezultatele inactivității tale, am spus. Se ridică și trase draperia. Întoarse comutatorul și pe tavanul atelierului prinseră viață câteva fâșii luminoase, scăldând încăperea în lumina unei după-amiezi înnorate de primăvară. Camera mare, care era de fapt un șopron tipic ținutului Cotswold transformat de mama, își păstrase acoperișul înalt și grinzile cioplite printre despărțiturile cărora aerul cald cu miros de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
capete așezate pe piedestaluri din lemn nelustruit. După gustul lui Alexander pardoseala din plăci albastre de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era acoperită cu stuf uscat și paie. Alexander traversă camera și începu să dea la o parte cu grijă fâșiile de pânză care acopereau unul dintre obiectele înalte. Încet, încet ieși la iveală un piedestal rotativ pe care se afla ceva. Când luă și ultima bucată de pânză stinse luminile centrale, aprinse un singur spot luminos de pe masa de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap. Această fază mi s-a părut totdeauna stranie, faza în care imaginea fără chip capătă o personalitate cvasiunanimă care te duce cu gândul la felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu mulți ani am făcut niște capete de personaje fantastice. — În perioada de căutări. — Exact. Dar până atunci nici nu-mi dorisem să modelez capete omenești imaginare. Mișcă puțin lampa și lumina, căzând oblic pe model, trasă linii negre între fâșiile de lut. — De ce sculptorii de azi nu fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană în felul în care credeau vechii greci. Între simbolul schematizat și caricatură nu există nimic. Ceea ce caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]