824 matches
-
VENEZIA Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Redentore! Ploua oblic peste laguna Leul înaripat adulmeca Umbră bătrânului turn. Pe sub cupole lumină cade Timidă și-nflorată Ca o scumpă țesătura orientala Pierdută fâlfâie aripa nopții Pe sub arcadele vechiului pallazzo Bronzul vorbește răgușit Despre o veche poveste Chiar și acum poți zări Siluete negre pe poduri Șoapte fierbinți de matase Ori suspine adânci de metal ruginit Ploua oblic peste laguna Tortele nopții nu s-
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
ci însuși cavalerul era un mister. Nu-și cunoscuse niciodată părinții și nimeni nu-și amintea în ce împrejurări apăruse la curtea domnească. Înainta în noapte cu armăsarul la pas și cu urechile ciulite la orice foșnet de frunză sau fâlfâit de pasăre. Din depărtări se auzea sinistru cântecul huhurezului spintecând umbrele pădurii. O pâclă asemănătoare unui nor acoperea strălucirea lunii și atmosfera stranie din jur se accentua. De la poalele munților din apropiere răzbătea un cântec melodios. Îndemnat de un imbold
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
să miște în cârlig. Ceața ne pătrunsese cu umezeala ei prin hainele subțiri de vară și acum îi simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă că nici malul nu-i departe. Ei nu se avântă prea mult în larg. Pescuiesc la apă mai mică de zece metri, să poată ieși într-un minut maximum la suprafață. Erau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
rostuiești oare pașii tăi pe stradă nu râvnesc s-alinte iarba și-acea rouă-n ochi de fată mâna ta creangă de cer nu se-apleacă să-mi dea rodul răscolitoarelor tăceri? iar privirea scrutătoare înspre care zări iubito bate fâlfâind aripa ca spre seară în apus să te-ntorci din nou la cuibul împletit din patru brațe trupul tău creangă de cer să își scuture pe mine cât mai copt și dulce rodul răscolitoarelor tăceri ?... Referință Bibliografică: bună ziua iubito, bună ziua
BUNĂ ZIUA IUBITO, BUNĂ ZIUA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360431_a_361760]
-
înălțimi, sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii inimii sunt plini de păsări-colibri, buzele sângelui meu ridică din umeri, fâlfâie noaptea pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse de păsări și lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr, nu uita că mi-e frică, nu mai pot să te-nfrunt!”; „La
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
poate era fractura coloanei, rănile urâte de bâtă, ori de coadă de topor, cu care țiganul obișnuia să-și alinte tovarășul de muncă! Nimeni nu știa cum ajunsese acolo. Abandonat de stăpân, zăcea cu multiple fracturi, neputând decât să-și fâlfâie capul încoace și-ncolo, ca un clopot sinistru. Coama, falnică altădată, acum era udată de brumă și încâlcită în cornuții maidanului. Cine să-l țesăle? Trecătorii întorceau înfricoșați privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
zăpadă ningând peste cal/ în colțul acela de stradă/ subit nechezat de-animal.// În gerul priveliștii sumbre/ stând gata îngenuncheat/ cu ochii - imperiu de umbre/ de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig și de sete/ cu pacea întoarsă-n priviri./ Copiii-mbulzindu-se-n cete/ să vadă-ale morții luciri.// Sicriu de zăpadă-alburie/ acoperă trunchiu-nghețat./ Căzut mai devreme să știe/ că oamenii nu l-au uitat
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
frig în mine și-afar' atâta ceață dar chiar de n-am la cine și unde să mai trag sunt gata iar de ducă, mi-e drumul iarăși lung. DE ATÂTA GÂND Iubita mea cu glezne lungi până la sâni cu părul fâlfâind că un stindard păgân Adună-te când roată zilei crapă la pieptu-mi nestatornic că o apă Săgeată-mă din nou cu vorbe descântate și râzi până la cer cu capul dat pe spate să-mi cazi peste auz refren cald de
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ZBOR Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-nalaț în zbor reînviind avântul. Ce aripi albe fâlfâie ! Extaz. De nu aș adormi.Să rămân treaz, să nu-mi sărute sângele pămăntul. Jur împrejur sunt mii de curcubeie pe care cântă păsări albe-n cor, invidioase că le-ntrece-n zbor unul ce-a stat o viață prin
ZBOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340282_a_341611]
-
Facebook Apropo, Jean Jacques Rousseau, cei ce i-au citit autobiografia cunosc, obișnuia să stea ascuns într-un tufiș și, când slujnicele erau trimise să ia apă de la fântănâ, ieșea de-acolo, își dădea jos nădragii și, după ce-și fâlfâia încântat cucul în fața lor, o lua la fugă. Dau acest exemplu întrucât se tot invocă drepturile LGBT în legătură cu genialitatea câtorva dintre ei, care au adus un aport la progresul omenirii. De acord, și Rousseau a fost un geniu, asta înseamnă
De ce Conchita, cu barbă şi rochie mulată de seară, e ok, dar să te plimbi în slip prin Piaţa Romană nu e? () [Corola-blog/BlogPost/338504_a_339833]
-
la socializare. Am văzut într-unul ospătărițe îmbrăcare în costum național. Fără s-o ceară primarul! Apropo de inițiativă, am cumpărat o căniță cu stema Galațiului. Vândută aici, ea venea de la... Sighetul Marmației! La zi națională, mai vezi drapelul României fâlfâind la câte un balcon. Dar nici nu-i poți blama pe ceilalți, pentru că simțul ridicolului ne face să suflăm cumva și în iaurt și nu ne punem neapărat cocarda tricoloră atunci când intrăm în autobuz... Fiecare trebuie să-și trăiască bucuria
Patriotismul nu se fabrică! () [Corola-blog/BlogPost/339986_a_341315]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > COCOȘUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului COCOȘUL . Cam îngâmfat și pus pe ceartă, Cocoșul s-a oprit la poartă, Cu coada fâlfâind în vânt, Cu pintenii scurmând pământ Și creasta dusă pe o parte; Priviri pe uliță împarte La tot ce mișcă-n sus și-n jos. Bătând din aripi furtunos, Lansează-un cucurigu, tare, Un cântec de intimidare Pentru cocoșii din
COCOŞUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340109_a_341438]
-
fi fost mai bine pentru ea să rămână Kerber tot timpul la serviciu. „She had the treatment she deserved” - „A primit ce-a meritat” spunea comentatorul (văd meciurile pe un canal străin, nu mai suport comentariile vorbeților noștri) de câte ori Simona fâlfâia câte un serviciu 2 ca să fie spulberată cu returul de nemțoaică. Singura lovitură care i-a mers a fost reverul cros, cu care a reușit câteva winnere în unghi. În rest, Simona Halep e ca un bolnav cronic care a
Simonei i-a rămas să strige: „Hai, Monica!” () [Corola-blog/BlogPost/339077_a_340406]
-
gât și pelerini roșii ce le cad de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele poartă rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap au pălărioare cu dantele și volănașe iar de pe umeri le fâlfâie, ca niște aripioare în adierea vântului, voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflorește pe chipurile gazdelor. Narcisa este cuprinsă de emoție și-și strânge soțul de braț. Contele Dracula pășește autoritar în mijlocul sălii. CONTELE DRACULA: (cu voce puternică) Neam vampiric
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
las-o! Te faci că n-auzi! Te dai cocoș și-mi spui că baba-i surdă ... Se vede c-ai fost sub papuc toată viața. Caroseria pilotului de cursă lungă sări de pe fix la vreo 10 km de orgoliu fâlfâindu-și flapsurile fleșcăite în fața lui Mișu. - Io, bă!? Ia uite ce mușchi de avion am! Când vroia să țipe baba la mine îi trăgeam una de nu vedeam unde am aterizat. Îi zbârnia elicea când vroia junghiul meu. Spirt era
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
cruce veche de lemn. Mirosea iarba cosită. Eu m-am așezat sub un prun al cimitirului și am privit pasărea cum mă privea. Nu se auzeau decât greierii. Apoi soarele a apus, pasărea a croncănit de câteva ori, i-au fâlfâit aripile și a dispărut în noapte. Eu am mai rămas puțin. După o vreme m-am ridicat de sub prun și mi-am urmat drumul spre casă. A doua zi, iarăși am mers la fata pe care o iubeam și seara
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
care o iubeam și seara am urmat același drum. L-am întâlnit din nou și, la fel, soarele nu era apus, deși luna răsărea. El tot acolo, pe aceeași cruce. Și iar ne-am privit o vreme. El iar croncănea, fâlfâind din aripile negre, în noapte zburând. Într-a treia zi, a trebuit să îl ajut pe tata la treburi și nu am mai mers la fata mea dragă. Dar când s-a apropiat seara, am fugit în cimitir să îl
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
Conștiința identitară a unei națiuni ar trebui să aibă, în actul și filosofia guvernamentală, un generator de încredere care să facă acceptabile diferențele și să instaleze în societate necesare cadre morale, etice și de integritate. În absența acestora, „steagul” partidului fâlfâie mereu în fața unei armate rămasă în carcera votului dat și care vede că democrația s-a terminat la un minut după închiderea urnelor. Când un guvern nu construiește cinstit, corect, profesional dialogul cu societatea, el e condamnat la negarea a
Etica guvernamentală () [Corola-blog/BlogPost/338150_a_339479]
-
Un scriitor scria într-un articol de revistă: „...Rădăcina actualei porniri antioccidentale se găsește în mlaștina național-comunismului...” Da, comunismul s-a năruit, dar moștenirea sa a rămas! Mai sunt, de ce să nu recunoaștem, cei în a căror minte sclerozată, mai fâlfâie lozinca: „Lumina ne vine de la răsărit!” Unde ne este gândirea clară, unde ne sunt aparatele de măsură? Starea de sărăcie nu ne dă dreptul la degradarea comportamentului, a moralei. Pe morală și pe credință trebuie să se sprijine gândirea, gesturile
POLITEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343851_a_345180]
-
printre crinii în floare singur motanul *** S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada *** Picuri de ploaie- pisica vecinului stând sub o scară *** La geamul casei- florile magnoliei în zori de Prier *** Surâsul de prunc- aripi de barză fâlfâind peste casă *** Printre narcise- Doar un gândăcel grăbit Căutând locul *** Cais înflorit- dulceața nectarului plutind în aer *** Liniștea nopții- razele lunii printre merii în floare --------------------------------- Gabriela Gențiana GROZA Cluj Napoca, martie-iulie 2015 Referință Bibliografică: Gabriela Gențiana GROZA - HAIKU PRINTRE PETALE / Gențiana
HAIKU PRINTRE PETALE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344031_a_345360]
-
de venirea lor. Elevii militari se aliniară și intrară pe stadion, în formații, cu sutele. Se aliniară pe gazon, pe plutoane și batalioane. Apoi începură reprezentații feerice. Într-o sincronizare perfectă executau exerciții fizice complexe, cu ridicarea și legănarea brațelor, fâlfâind panglici colorate în trei culori. Ceva fain de tot, mai frumos nici că se putea! Eram copleșiți de acele demonstrații de virtuozitate, de deplasări în formații spectaculoase. Fanfara răsuna frenetic, reflectându-se prin ecouri de dealurile și casele din jurul stadionului
SERBAREA LICEULUI MILITAR LA MOLDOVIŢA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344200_a_345529]
-
se tot mișca în văzduh, scoțând cea mai frumoasă muzică pe care nu o mai ascultase de pe când era mare cât băieții săi și locuia în câmpia de la Vetrișoaia. Atunci păzea văcuța și tot așa, privea ore în șir cum fâlfâiau din aripi ciocârliile, trimițându-și spre pământ cele mai misterioase mesaje de dragoste, către cine știe ce iubită înaripată, ascunsă undeva, pe vreun răzor de pământ, doar de el știută. Se presupune că numai ciocârlanul cântă. De la distanță este greu să deosebești
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
de acum spera să le fie leagănul multor nopți romantice de dăruire și nebunii tinerești, cu paharul de șampanie în mână, începu să recite un poem al poetei lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală: Aripi de înger, Fâlfâind în albastru Așterni liniști Alină doruri În dansul minunat al inimilor... Covor de iarbă crudă, Susur de izvoare Și flori de lămâiță Alintate de fluturi, Înmiresmează sufletul însingurat... Picuri de mir, Lacrimi de cer, Binecuvântări de Dumnezeu, Îmbrățișări de copil
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 618 din 09 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului la Praid Aud strigarea din mările de sare tot coborând spre trupul meu... era un gând era o zare din depărtări prin noi trecând. Erau doar păsări fâlfâind din aripi, în zbor secund, în zbor perfid, ce se-aruncau în marea mea de sare și lacome-mi mușcau din vechiul zid. Erau doar păsări vechi ascunse printre gânduri pe care le-am ucis cândva și-n marea scrisă
LA PRAID de LEONID IACOB în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343724_a_345053]
-
de diamant, ascuțiți cu șapte pile Și-n noianul de dorințe nu-mi vei rezista, copile. Eu te cred că-i mare graba și ai vrea să te însori Dar iubirea mea se-ndreaptă către sute de condori Care-și fâlfâie iubirea ce mi-o poartă, ca un frate, Și mă însoțesc în gânduri, în zbor și-n imensitate. Tu-ți dorești, copile,-o fată cu picioare pe pământ Nu ca mine o neroadă, ce nu știi ce are-n gând
DE VREI SĂ-MI DAI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378546_a_379875]