332 matches
-
trăgea cu oblonul la lungan, care se învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lupu. Florence interveni răgușită. Glasul venea ca după plâns. ― Iei un taxi! Spectacolul ăsta merită toți banii. Melania o măsură curioasă și doamna Miga încercă să-i distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele zâmbind nesigur. ― Am impresia... În sfârșit, n-are nici o importanță... ― Vorbește! Ce e? ― Cred... Cred că am pierdut porte-feuilles-ul. ― Extraordinar! exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional, în măsura în care îl putea contempla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu recunosc nimic, boate m-a lovit ceva la cab! E vinovat, să trăiți! Da’ cu boieru cel bălan ce mai e, n-a murit? Costache îl privi imediat pe vizitiul cofetarului, cu atenție: — De ce vrei să știi? Petre se fâstâci și dădu un răspuns oarecare, cum că doar suntem creștini, nu băgâni. Costache schimbă tonul și-l amenință că, dacă tăinuiește ceva poliției, o să-ajungă la gros, și din împietrirea de pe fața lui Petre trase concluzia că n-a spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro ale mamei, două botine cu bumbi și toc ale mele și, alături, șoșonul lui Jacques. Pe mine lucrurile astea mici mă întristează
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
O mie și una de nopți". Prima seară, prima lui întâlnire cu o fată. Deși se pregătise serios și făcuse zeci de repetiții, acum, singur cu ea în față, în parcul mare al orașului, nu-și mai amintea nimic. Se fâstâcise rău de tot. Observând deruta și stângăcia partenerului novice, preluase ea inițiativa. L-a invitat pe o bancă chiar din apropierea lor. El și ea alături și amândoi împreună au intrat, pe neobservate, direct în rai. În jur nimeni. Visa cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu alți amatori de lectură din alte școli, printre care și cu unele fete drăguțe foc, în rândul cărora, un loc de cinste îl ocupa chiar Mia, sora lui Mișu, numai că, de câte ori se afla cu ea prin apropiere se fâstâcea rău de tot și nu mai știa ce să-i spună. Atunci, ca să nu se facă de râs și să pară cât mai dur în fața colegilor, rostea o grosolănie cu care se fălea, dar pe care mai târziu o regreta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să crezi că fabulez!... Cum să râd? Spune! Chiar mă faci curioasă. Pare absurd, dar e adevărat... Când eram elev în clasa a cincia elementară, ca nebunul, mă îndrăgostisem de o fată de aceeași vârstă cu mine. În fața ei mă fâstâceam de nu mai știam unde îmi era capul și unde picioarele; inima îmi bătea mult mai tare ca de obicei, roșeam până în vârful urechilor, până și acasă, cu capul pe pernă, adormeam tot cu imaginea ei alături... Unde mai pui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de așteptat. Sincer, nu... De ce să fii urmărit? De cine să fii urmărit? - pare că se fâstâcește destul de fals Valy. Coboară privirile în podele și dă imediat senzația că vrea să corecteze ceva: Dar nu se pune astfel întrebarea. Precis? Juri? Jur. Bate palma. Nu mă dau înapoi, mai ales când la curtea Principelui avem undă verde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trebuia s-o semneze nebarată. Gerard tremura acum, de-a binelea, de supărare. Unde era să meargă să se plângă? La cine? Ce argumente să aducă? Simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Puteți întreba pe doamnele ...care... - făcu Gerard fâstâcindu-se. Plecate în concediu la mare, cu bilet, de astă noapte - fu răspunsul funcționarului. Și când se întorc? Fii, domnule, serios. Dumneta crezi că tovarășele astea care lucrează de ani grei cu acte contabile, ar intenționa să te bage la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească, dacă ar pierde atâta avuție?!) au mai aflat dovezi asupra ceștii pricini”... în care se arată că biserica Sfântul Lazăr “iaste metoh la mănăstirea Fâstâci, care sunt zidite din temelie de... Mihai Racoviță v(oie)vod și sânt închinate la Svântul Munte Sinaiei, după hrisoave de danie și miluire, ce au arătatu de la acelaș(i)... domnu, ctitorul ei, scriindu cum le-au miluit cu moșii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sting veioza. S-a Întunecat brusc, deși e ora zece dimineața. Deschid. — Vai, cum m-ai speriat, doamna Oprișan. — Te-am prins, aveai lumina aprinsă, așa-i? — Nu, numai veioza, tocmai scriam ceva și... — Eh, lasă, lasă, ce te-ai fîstîcit așa, că n-am să te torn io, că nici dumneata, dacă te rugai de ceva nu m-ai refuzat. — Știu, dar uite că m-am speriat, mă simt, cum să-ți spun, ca un infractor prins asupra faptului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Își respectau neabătut traiectoriile și orbitele, sub bagheta Polițistului Universal. În plan nu era loc pentru greșeală, orice fir de praf strecurat acolo ar fi distrus precizia mecanismului, astfel Încât a fost de-ajuns ca o mașină de gunoi să se fâstâcească, tăind calea unui taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ei verbal, chiar dacă pronunța rău. Oricum, lumea nu era atentă. Ca la liturghie, navea importanță că ce se spune nu e inteligibil. O dată cititoarea întîlni, despărțită în silabe, expresia „lipsă de scrupule”. Pronunțînd „lipsă de scru-”, bibliotecara întoarse foaia. Se fîstîci, reveni, citi iar „lipsă de scru-” și întoarse din nou foaia. Roșie ca macul, reveni încă o dată, citi și întoarse iar foaia cu prudență. Ridicînd atunci din umeri, dădu drumul la rest: - Tovarăși, așa scrie aici! Discuțiile debutau nehotărît. Primii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o lume cu reguli pe care mi le făceam eu singur. Nu acceptam nici o imixtiune. Întîmplător, Elvira a luat la gramatică o notă proastă. Cu promptitudine, mama fetei mi-a adus la gazdă un pește. Atît de tare m-am fîstîcit încît n-am reușit s-o conving că nu primesc plocoane. Mi-a pus peștele pe masă și a plecat cu un aer triumfător. Îmi dădeam seama că, dacă asemenea moravuri ar fi lăsate în voie, ele mi-ar fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat pe vrăjmași aici? - l-am Întrebat pe Barra deodată. Se fâstâci. I-ar fi plăcut să le arate tuturor ce fel de Vindecător era. Cum i-ar mai fi făcut el una cu pământul pe urmăritorii lui Krog. Cât de drept era el, Barra, cu moștenirea Tatălui. Dar nu-mi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ne scremeam și tot am scăpat. Las’ că scăpăm și de astă dată, ascultă-mă pe mine. Mormăi, ca un urs bătrân și obosit, care nu se mai Împacă nici măcar cu vechiul lui bârlog. O vreme, tăcu. Apoi, se fâstâci. - Păi, Începu el și se cam uită Într-o parte, dar nici eu nu eram mai breaz. Atunci... Cred că... N-am mai zis nimic și ne luarăm rămas bun. Prea puțini dintre cei ce mă urmaseră rămaseră cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rachiu de secară pe nerăsuflate. „Sigur că da“ - i-am zis lui Ambrose Radiker - „și tu l-ai lăsat! Și tu“ - i-am zis și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am zis, și s-a cam fîstîcit, pe cinstea mea - „și tu“ - i-am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum se-nchide ușa și-apoi am pornit. M-am dus drept acolo, am bătut la ușă și-l aud pe Tolly că zice: „Cine-i?“. „Deschide și-ai să vezi“ - am zis. Ei, și-a deschis și s-a fîstîcit de tot, zău așa. „Cum, dumneata ești, doamnă Grant?“ zice. „Așa-i că te-ai Înșelat de data asta?“ - am zis. „Domnul Grant e aici“ - zice cu glas mieros, Împungînd Înainte cu nasul lui roșu, plin de negi, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
interes să mă prefac. "Unchiul George" nu-mi era deloc simpatic. Prea se uita la mama de sus, ca un "domn important" la o țărancă, nu ca la o soră. Simțeam că nu avea pentru mine nici o afecțiune și mă fâstâceam în fața lui. Era un bărbat frumos, cu mare succes la femei, am aflat mai târziu, dar când nu ținea să-și încînte interlocutorul se purta autoritar și aspru. Socotea, probabil, normal să mă intimideze și să-i răspund monosilabic la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvînd, gîndi el, cît mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase În apartamentul ei; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorbea întâlniților despre romanul stalinist „Așa s a călit oțelul” de N. Ostrovski; Ion Bujen iță, profesor de matematică ce se străduia să i învețe obiectul pr etențios și care, după ce avea deficiențe de comunicare cu elevii se mai și fâstâcea dacă avea inspecții; domnișoara Floarea Irimescu, tot profesoară de matematică „zveltă, nu prea înaltă, brunetă, cu ochii negri, o fată de-a dreptul frumoasă” care, analizată din cap până în picioare, îi făcea pe mulți dintre elevii ei „s-o urmărească
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
iar eu cam aici și am vorbit răspicat, fără teamă. Răspicat poate, dar fără teamă ba - l-a contrazis moș Dumitru. Apoi unui condamnat la moarte de cine să-i mai fie frică? Doar de Dumnezeu. Așa că nu m-am fâstâcit deloc. Ei, da’ lucrurile nu s-o sfârșit aici... Până la urmă te-o împușcat, Pâcule, sau nu? a întrebat moș Dumitru, nerăbdător ca niciodată. Da’ ce crezi tu, că te ia pe sus, te leagă de stâlp și trage-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Până astăzi, nu am remarcat bijuteria pe care o ai pe deget... De ce nu ai scos-o și nu ți-ai pus mănuși sterile? La auzul cuvântului bijuterie, „doctorașul” a tresărit ca mușcat de șarpe. Era limpede că s-a fâstâcit de-a binelea... ―Domnule doctor Vatră, după ce se termină vizita, vă rog să vă prezentați la mine, Împreună cu doctorul Cuc și cu asistentul meu, doctorul Gruia - a mai spus profesorul, ieșind din salon... ― Voi veni negreșit, domnule profesor... Profesorul tocmai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
privind bărbatul ei...Invit-o aici. ― Am Înțeles, domnule profesor. Sora șefă a alergat cât de repede a putut și În câteva minute a adus-o pe pirandă. ― SÎ trăiț’, domnu’ profisoru’ doctoru’ șî... șî... mă iartaț’ daaa... m-am fâstâcit... ― Fii pe pace. Nu te speria. Ia Întâi un loc colea, pe scaun, și ți-om spune noi de ce te-am chemat. ― Pâiii... cum sî stau eu gios Întri atâța boieri? ― Socotește că te afli acolo la dumneata În șatră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bea cafea de la noi? În fiecare dimineață? Incredibil. A, da, da, bineînțeles. O să spun tuturor să te ajute imediat. Să n-ai nici o grijă. Păi ea e, cum să spun eu, cea mai importantă persoană din lumea modei, s-a fâstâcit Marion, În timp ce eu mă scremeam să dau entuziasmată din cap. Și așa se face că eu puteam, oricând voiam, să sar peste o coadă lungă de newyorkezi obosiți, agresivi și Încrezuți și să comand Înaintea celor care așteptau de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]