632 matches
-
Întîmplă fiecăruia, folosește Întregului.” (Marc Aureliu) Pentru că atît reușitele, cît și eșecurile se constituie În experiențe individuale de viață, care pot fi folosite oricînd de alții. * „După cum umbra și lumina sînt veșnic strîns legate una de alta, astfel fapta și făptașul sînt prinși unul de altul.” („Pañcatantra”) Din acest rod, bun sau rău, al faptelor noastre se alcătuiește, În fond, toată răsplata vieții noastre: „Cine face rău, acela are un caracter omenesc; cine face bine, pentru rău, acela are un caracter
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
personaj literar, de data aceasta aparținînd spațiului cultural românesc, și anume Vitoria Lipan („Baltagul” - M. Sadoveanu), care, de asemeni, nu-și poate găsi liniștea sufletească, decît numai În condițiile restabilirii valorii morale a justiției creștine, care cere descoperirea și pedepsirea făptașilor de crime sau mari nelegiuiri. Ecuația psihologică individuală. Subiectivitatea psihică Interesant cum din aceleași premise unii oameni scot o concluzie pozitivă pentru ei, iar alții, una negativă. „Interpretarea” se supune, de fapt, măsurii În care fiecare Își consideră existența: În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cel care a primit ( În păstrare) să fie arestat.” (principiu juridic) Cerința aceasta este justificată: cum să nu-l considerăm complice la faptă de vreme ce, primind un lucru despre care știe că este furat, a dovedit că are aceeași moralitate cu făptașul?!... „Este drept - spune Platon - ca cel care În mod voit a părăsit ordinea să intre În ea printr-o pedeapsă”. * „Orice dojană, la Început, pare că nu ține de bucurie, ci de Întristare; după aceea Însă ea redă celor puși
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se dovedește a fi prea Încrezătoare În semeni. După un timp, află că bunurile acelei persoane au fost furate de către un bărbat ale cărui semnalmente corespund celor ale cunoștinței căreia i s-a confesat. Probabil că nu va divulga numele făptașului, dar nu va scăpa de ideea că a fost părtaș, fără să vrea, la o faptă pe care celălalt poate că n-ar fi săvârșit-o dacă n-ar fi primit o sugestie de acest gen! De aici și recomandarea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îl poate determina pe individ să devină membru al unei subculturi, populată de persoane etichetate Într-un mod similar, al căror comportament homicidar poate fi copiat. În ceea ce privește cauzele crimei, ca act individual, acestea pot fi situate, fie În planul personalității făptașului, fie În planul situației concrete de viață, fie În planul conjugării dinamice dintre cele două. Personalitatea antisocială se formează În aceleași condiții sociale ca și cea non-delincventă. Orientarea antisocială este un proces de durată, În care subiectul asimilează cu preponderență
CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTUL HOMICIDAR AL BOLNAVULUI PSIHIC. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
Între 25 și 45 de ani. Din graficul de mai sus rezultă, În mod evident, că jumătate din bolnavii care au săvârșit fapte criminale sunt schizofreni. Doar 3 bolnavi sufereau de tulburări afective având stabilit diagnosticul de episod depresiv sever. Făptașii oligofreni, 9 din 55, respectiv 16%, erau imbecili sau oligofreni de grad II. Aceștia au săvârșit faptele În mod Întâmplător, În situații confluctuale și aflându-se, În marea lor majoritate, sub influența alcoolului. Marea majoritate din cei 11 bolnavi, cu
CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTUL HOMICIDAR AL BOLNAVULUI PSIHIC. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
ei asupra comportamentului. Nici măcar în cazurile individuale nu există, psihologic vorbind, nevinovăție - nu vei omorî niciodată un om dacă nu ți-ai reprezentat măcar o dată acest lucru. Acest aspect, invizibil oricărui judecător, este suficient pentru demonstrarea vinovăției, chiar și dacă făptașul era sub influența alcoolului. Putem vorbi de dubla morală a comunismului, însă nicidecum de circumstanța atenuantă a maselor inconștiente și hipnotizate. Starea hipnotică, manipularea sau dezinformarea nu exclude niciodată vinovăția, asta trebuie să ne fie clar! Dacă individul și-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rol central în identificarea și aducerea în fața instanțelor de judecată a persoanelor responsabile de fapte criminale. Națiunea dispune de legi și mecanisme prin care se asigură răspunsuri imediate la incidente majore. În mod ideal, o investigare, arestare și sancționare a făptașilor sau un răspuns diplomatic ori militar în cazul unei acțiuni întreprinse de către un stat vor fi urmările firești ale fărădelegilor săvârșite. Reducerea amenințărilor înseamnă, totuși, mai mult decât simpla pedepsire. Analiza și diseminarea informațiilor concrete culese de autoritățile legale pot
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
pereți de alămâie/ Și cu poarta de tămâie...”. Însă visul nu devine realitate, pentru că nevasta divorțase și se recăsătorise, iar satul îl urgisește. Când angrosistul de cereale Hrisant e omorât pe drumul Iveștilor, bietul Manlache, bănuit că ar fi el făptașul, fuge și e adăpostit de duhovnicul închisorii din Târgu Ocna. Ca în Baltagul lui Mihail Sadoveanu, Manlache izbutește să îi descopere pe criminali, niște găzari, pe care îi prinde și îi predă jandarmilor. Dar Manlache Pleșa sfârșește tragic: înfruntă un
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Antohi, Humanitas, București, 1999). Chestiunea iertării a fost ridicată de Paul Ricoeur într-o manieră paradigmatică: accentul nu cade pe acordarea iertării, ci pe solicitarea ei de către cel ce a comis o fărădelege; această cerere de iertare este dovada că făptașul a trecut printr-un proces de autoevaluare morală și etică, se căiește și vrea să spargă cercul vinovăției fără sfârșit. Cea mai clară expunere a acestei viziuni despre istorie și memorie se găsește în dialogul lui Paul Ricoeur cu mine
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de protagonist, care îi definește esența și îi dă posibilitatea să-și influențeze destinul (Lehman, 1989, p. 150). Esențială este, cred, constatarea că accentul s-a mutat de pe transmiterea mesajului spre impunerea viziunii: în centrul acțiunii nu se află căutarea făptașului, ci explicarea motivelor comportamentului său infracțional. David Lehman se grăbește să specifice că prin cuvântul attitude trebuie să înțelegem, de fapt, bad attitude, adică un amestec de insolență și ostilitate caracteristice în cel mai înalt grad personajelor. „Furia morală” se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marinescu). În felul acesta, romanul se pune la adăpost de așa-numitele finaluri-capcană (trick-endings) sau povestiri în cerc închis (closed circle), unde deznodământul nu decurge din logica povestirii, ci din dorința autorului de a-l lua prin surprindere pe cititor: făptașul e, în acest tip de romane, cel asupra căruia planează cele mai mici suspiciuni. Dezavantajul este că astfel de trucuri nu conving pe nimeni. Dar și mai puțin recomandabil e, în viziunea lui Chandler, un scenariu precum cel al Crimei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
opțiunea pentru „stil” în dauna „misterului” la urmașii lui Dashiell Hammett își are originea în lipsa încrederii că în vremurile moderne scriitorul poate rămâne până la capăt stăpânul absolut al textului. Renunțarea la plăcerea loviturii de teatru, reprezentată de demascarea triumfalistă a făptașului, în dauna spectacolului mai reținut al drumului spre deznodământ, alcătuiește articulațiile unei modificări majore în arta romanului polițist: trecerea de la divertisment la literatura propriu-zisă. Depășirea minoratului exhibă, desigur, și traumele prin care e obligat să treacă autorul. Când Dashiell Hammett
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau confirmă permanenta ruptură a ordinii morale (Lehman, 1989, p. 129). Punând accentele în acest fel, observăm că Somnul de veci schimbă în mod radical finalitatea oricărui roman polițist - așa cum fusese înțeles până atunci. Orice răspuns la întrebarea „Cine e făptașul?” devine de importanță secundară în raport cu evidența că într-o lume precum cea străbătută de Marlowe este greu să nu devii un asasin. Fiecare dintre personajele întâlnite de detectiv are o istorie secretă. Ceea ce arată lumii e doar machiajul, masca, partea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat sunt martorii, nu făptașii. Izolată în lumea ei bolnavă, între perversitatea unei maturități de care nu e conștientă și iresponsabilitatea unei vârste pe care n-o poate controla, Carmen își mărturisește păcatul cu ușurința, dar și inconștiența unei minți subdezvoltate: „Carmen s-a întors
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a spectacolului așteptat de cititor. Tensiunea lecturii provine, în mare parte, din excelenta calitate a dialogului și abia în planul al doilea sesizăm spectaculozitatea răsturnărilor de situații, în buna tradiție a școlii britanice. Accentul investigațiilor lui Marlowe cade pe descoperirea făptașilor, ceea ce presupune un serios efort de echilibrare a formei și a fondului. Un caz de dispariție aparent banal conduce la o înlănțuire de crime demnă de orice roman série-noir, cu nota specifică a unui stil pronunțat ironic și cu ample
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
regăsind natura, el nu redobândește însă automat condiția adamică. Oamenii nu devin mai buni. În schimb, motivațiile lor sunt mult mai personalizate. Crimele petrecute în The Lady in the Lake au explicații precise, legate de acțiuni și interese precise ale făptașilor. Retrăgându-se în natură, protagoniștii restrâng, în mod paradoxal, sfera de acțiune a liberului-arbitru: lăcomia, gelozia, avariția, pasiunea oarbă, violența înnăscută au mobiluri limpezi, stabilite la nivel personal. În felul acesta, răul se relevă a fi al individului, nu al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de pe urma acestei constatări. El va fi mai puțin surprins decât criticii literari că, dintr-o povestire centrată pe elucidarea misterului, romanul se transformă într-un veritabil text série noire: de pe la jumătatea cărții știm ce s-a întâmplat și cine sunt făptașii. Rămâne doar să aflăm cum vor fi anihilați. E o slăbiciune a lui Parker, desigur, dar trebuie să recunoaștem că subiectul însuși nu îngăduia prea multe arabescuri narative și strategii retorice. Autor inteligent, el a găsit însă mijloacele de contrabalansare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos de a-și păstra specificitatea. Drumul de la crimă la descoperirea făptașului trebuie să fie, obligatoriu, descrierea unei iluminări, a obstacolelor învinse de eroul prins în mrejele unui scenariu mitico-simbolic. Este evident că Robert B. Parker a renunțat - în măsura în care a fost posibil - la constrângerile modelului. Perchance to Dream este, structural vorbind, însumarea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind și câteva mici istorisiri satirice, cu intenții moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară orală: în orații de nuntă, descântece, colinde, basme, zicători și proverbe, legende. Ecouri din Alexandria, cea
ALEXANDRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
s-au făcut că plouă. Erau chipurile îngrijorate de evoluția revoltelor în Pannonia și Dalmația. Edilii și pretorul peregrin au ridicat neputincioși din umeri. Numai Statilius Taurus, prefectul Urbei, s-a agitat puțin. A pus să fie biciuiți vreo doi-trei făptași în piața publică. Însă rușinea când au găsit într-o dimineață o statuie a împăratului târâtă dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a fost nici astăzi spălată, deși mama lui s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își aduse aminte că văzuse odată un răufăcător în aceeași stare jalnică. Urcat pe un cal neînșeuat era târât pe străzile orașului cu mâinile legate de un drug de lemn. Omul acesta era la fel de urât și de murdar ca și făptașul acela. Coastele îi erau ieșite în afară, pântecul supt de parcă nu mai mâncase nimic de multă vreme, în jurul mijlocului avea înfășurată doar o bucată de pânză și se sprijinea pe cal cu niște picioare ca două fuse. Samuraiul avea sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am cunoscut, nu pot să-mi închipui sub nici o formă acest lucru. Dacă i-aș fi văzut cu ochii mei, poate aș fi crezut, dar, pentru că am văzut și am auzit atâtea contradicții, nu pot să nu am îndoieli în privința făptașilor. Am văzut și procesul Fondatorului și multe lucruri mi s-au părut trase de păr. Nu puteam face altceva decât să aștept. În poziția actuală simt că nu pot judeca nimic până când Fondatorul nu clarifică lucrurile. Așa cum a spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cei care urmau să participe la atac nu puteau fugi. S-au strîns în camera lui Murai și, dintr-odată li s-a spus: «Astăzi vom discuta despre... Ordinele vin de sus.» Era ca un fel de laitmotiv în Aum. Făptașii au fost aleși dintre cei mai devotați sectei. Li s-a spus: «Ați fost aleși în mod special». Au creat un cadru din care nu era cale de întorcere, au apelat la simțul datoriei. Încrederea în Aum însemna devotament absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]