1,988 matches
-
le mai știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră frumoasă. Până într-o noapte, când gerul năprasnic s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care încă se mai țineau una de alta, de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a vorbit doctorului Gruia: ― Am trăit și eu aceste clipe, care nu seamănă cu nici un alt moment din viață. Este curiozitate, bucurie, nerăbdare, duioșie, dragoste... Peste toate se suprapune grija ca ființa cea mai dragă, cea care aduce pe lume fărâma de viață nouă, să nu sufere... În acel moment, a sunat telefonul. Doctorul Gruia a tresărit. Profesorul a ridicat receptorul. ― Da, domnule rector. Vă ascult. ― Am vorbit cu... Cu greu i-a acordat tânărului dumitale colaborator păsuirea de o zi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spui despre ce este vorba și să o lași În așteptare până mâine, la cine știe ce oră?... Privește mai adânc În sufletul tău și transpune-te În locul ei - ființă fragilă, trecută prin Încercarea nașterii, care nu este un lucru oarecare - cu fărâma de viață nouă la sân, așteptând verdictul celor ce au puteri discreționare asupra oricui! Este peste puterile ei!... Zâmbește-i și distrage-i atenția cu orice preț! Fă-o acum, până nu-i prea târziu!” - l-a avertizat gândul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
foarte bine o viață onestă, dedicată familiei, profesiei, societății... Este însă destul o privire fugară, o strângere de mână, un zâmbet ca să realizezi că de fapt jumătatea ta perfectă ar fi fost cea căreia nu îi poți oferi decât o fărâmă din tot ceea ce ești capabil să dărui. Această întâlnire poate să nu știrbească cu nimic legătura cea de toate zilele, dar ratarea ei ar instala un gol imens în tot restul vieții." Dora ascultă și tace, tace și cugetă : "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru mine, ascunse întotdeauna cu o pudoare și discreție ieșite din comun. Am înțeles și l-am ajutat cât am putut să își recâștige încrederea în el. Îl stimam și îl apreciam mult, dar nu am avut pentru el nici o fărâmă din chemarea care am avut-o pentru tatăl tău, Dora. Puteam să mă dărui lui numai închizând ochii și gândindu-mă la celălalt, la Simion. Duioșia nu a lipsit dintre noi, căci bărbatul aparent sobru și foarte pragmatic era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu barbă albă privindu-te din bolta bisericii, sub înfățășarea unui patriarh plutind pe nouri sau cineva cu arătătorul dojenitor, îndreptat către păcătoși și sprijinindu-se în toiag, oricum, ceva palpabil, perceptibil pe cale senzorială. Toate acestea, garnisite și cu o fărâmă de ignoranță, au determinat ca, la destule case din Huțulie, portretul lui Franz Ioseph, frumos înrămat, să fie păstrat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare, încă multă vreme după căderea Imperiului, primind, în fiece zi de sărbătoare, ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întârziat să apară: un senvici, un suc, un caiet, un dolar picau bine oricând, mai ales că porția de mazăre de-acasă trebuia să-i îndestuleze pe cei mici.Ba mai mult, uneori John le aducea și lor câte o fărâmă din bunătățile pe care le primea ca răsplată pentru efortul depus în folosul colegilor. Și apoi, să vedeți Domniile Voastre bucurie ca aceea la căsuța sărăcăcioasă a Thomasilor când John scotea din sacoșica lui de școală câte un covrig, o doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Potop, care striga de la fereastra apartamentului către soțul ei, pe când acesta venea pe două cărări duble, după expresia Ninetei, către casă: "Boșorog nenorocit ce ești, iar te-ai îmbătat ca porcul, iar vii fără niciun sfanț în buzunar, fără nicio fărâmă de pâine pentru copii?" Vasile nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care-i picura plăpând pe sufletul însângerat de vreme, pe umerii împovărați de cunoaștere sau pe sărmanul suflet rebel și pururi liber? Căci spiritul e liber, dar omul va putea fi pururi doborât, și dacă, odată cu moartea adoarme dispărând orice fărâmă din el, când va fi cineva cu adevărat lăsat să plece? Și ce-o oprea pe ea? Singurătatea care apasă cu putere, care o îmbată de o face să se urce pe pereți. Și nu mai vedea nimeni în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am nevoie. Acum că te-am găsit, sufletul meu este complet. N-am cunoscu niciodată fericire mai mare. Și nici n-am trăit vreodată mai intens, mai liber, mai profund. N-am mai întâlnit vreodată atâta tinerețe. Mă mulțumesc cu fărâme din tine, căci știu că mi le dai sincer. Iar dacă m-ai iubi și tu, aș muri de fericire. Nu m-am crezut vreodată capabilă de atâta fidelitate în sânge. Meriți iubirea mea. La început nu știam ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
It's alive in my heart and my heart will go on." Însă când ești singur cu tine, ce îți spui? Îți spui: "Nothing compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fond, aveam experiența obsesiei germane pentru proiectare și exactitate), cât viziunea ei asupra a ceea ce înseamnă o călătorie, o vacanță, pentru că, la urma urmelor, despre aceasta era vorba. Iar Reiko nu reprezenta decât o mică fereastră prin care prinsesem o fărâmă din peisajul gigantesc al unui fenomen mentalitar, cultural, spuneți-i cum vreți, japonez. Păcatul generalizărilor este întotdeauna mai mic atunci când ai de-a face cu niponii, pentru că gregarismul lor fundamental te ferește de greșeli prea periculoase. Sunt coborâtă de pe Sirius-Vega
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să mă topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a adresat: -Tu! Ființă muritoare, crudă, și nedreaptă, de ce atât de aspru, mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fapt doream ceva și-mi plăcea altceva ... Mamei mele, cea mai scumpă ființă de pe lume, am compus și-i închin poeziile „Mama,” „Locul unde te ai născut,” „La taifas cu dorul,” „Crezul meu,” „De ziua ta,” „Lacrimi,” „Doar ea,” și „Fărâma gândului în amintirea tristă.” De mic copil mi-am dorit a călători, a vedea o altă lume, nu neapărat în alte țări, a vedea dacă meleagurile mele sunt asemenea altora. Spunea mama fie-i țărâna ușoară, că de copil răsturnam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
despre durata totală a eternității. Nu Te mai gândi la lucrurile acestea! Eu am adus cu amândouă mâinile, ca să zic așa, cunoștințele despre defrișarea prin foc în ținutul interior din Västerbotten, dar prin aceasta nu am devenit nici cu o fărâmă mai fericit! Dacă Tu, așa cum dorește mama Ta, vei merge des la slujbele religioase, vei găsi mângâiere durabilă în aceste cuvinte ale evanghelistului Marcu: Este mai bine pentru tine să mergi în regatul Domnului cu un singur ochi decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cerut mulțimii să se dea la o parte și, liniștit, a lovit o țigară lipită de un brad, la câteva zeci de pași. Iar trei conuri de pin, arătate pe rând de cei prezenți, au fost, unul după altul, făcute fărâme. Nu se lăuda străinul: nici un lup alb nu ar fi putut scăpa de puștile lui cu foc repetat! Doar să-l fi împresurat ditamai haita. Și nu mai era chiar străin țintașul. Devenise Vânătorul de lupi albi. Donna Iulia fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vale casele mai șubrede și zeci de animale. Oamenii s-au salvat și mai toți au zis că orologiul îi trezise la timp. Unii mârâiau; dacă în târg se vor mai petrece lucruri pocite - după ce va bate ceasul -, vor face fărâme turnul, cu mașinărie cu tot. Iar Ceasornicarului or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prostituată perfectă pentru export, își va reface viața alături de o fată de treabă ("din specia măruntelor flori de câmp") Viorica, ucraineancă din Reni, tehnician piscicol. Subiectul cărții este însăși ambiguitatea, așa cum se cuvine într-un policier ce reconstituie adevărul din fărâme, oferind simultan mai multe versiuni ale săvârșirii crimei, mai multe piste, fiecare personaj nou introdus în arena cărții sporind sau zădărnicind bănuielile cititorului. Care în niciun caz nu rămâne nepăsător, ci, dimpotrivă, e instinctiv, de partea vinovatului Mihai, mai ales
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
moderează emisiunea tv „Cvartetul filozofic" împreună cu confratele său Rüdiger Safranski (răsfățat de presă și public, la Frankfurt, și pentru recenta sa carte consacrată prieteniei dintre Schiller și Goethe). Dar și în spatele unui mit, al unei utopii, stă totdeauna ascunsă o fărîmă de realitate. Altminteri nici Claudio Magris, „redescoperitorul" Europei de Mijloc, nu ar fi fost laureatul din acest an al Premiului Păcii, acordat de Asociația Librarilor Germani, în ultima zi a Tîrgului internațional de Carte de la Frankfurt pe Main. Europa Centrală
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
o persoană pe care o veți întâlni în această perioadă și care v-ar putea face să vă răzgândiți! Scorpion Circumstanțe va vor face să vă dați seama brusc că viața este prea scurtă și nu vreți să pierdeți nici o fărâma din ea. Rezultatul: va fi cam greu să rezistați tentațiilor și legăturilor extraconjugale. Dacă vă asumați acest risc, asteptati-va la vremuri tulburi în căsnicia dvs. În plus, cum aveți tendința să dați vină pe aceste idile scurte, ele v-
Horoscopul sexual pentru 2012 () [Corola-journal/Journalistic/67820_a_69145]
-
ticluite, traducerile unor originale pierdute, în fine, apocrifele de orice soi țin trena acestor potriviri improbabile, imposibile. Uneori, afinitatea dusă pînă la insinuarea în corpul de litere al celuilalt e o formulă critică. Pe care o încearcă, în Jurnal în fărîme cu Eugen Ionescu/ Journal en miettes cu Eugene Ionesco, Lucian Raicu, supla, la propriu și la figurat, însemnare de lectură, publicată, în 1993, la Litera, redactor fiindu-i Ioana Pârvulescu. Notițele lui Lucian Raicu încep în 1987, ca niște revizuiri
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
manifest și mai mult ca întîlnire cucerită de o decență a emoției, nici demn ("un jurnal demn este un nonsens" - p. 160), nici țeapăn, solemn, ci indecent, necruțător, învins de slăbiciuni, de crize, de păcătuire, de năpastă, acest rendez-vous în fărîme e o asemenea împotrivire. Neputincioasă, dar cu atît mai nobilă. Spre cinstea, cuvenită tuturor cîți au puterea să admire, a autorului ei.
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
despre ce-ar merita să faci cu propria viață. În Franța culturală, Jean Mattern e un om important: e persoana care decide ce cărți străine vor fi traduse și publicate la editura Gallimard. Cu toate acestea, n-am identificat nici o fărâmă din morga funcției și din aroganța celor care știu că pot decide, într-o clipă, lansarea carierei unui scriitor sau, dimpotrivă, trimiterea lui în uitare. Ca unul care nu știu să fi scris vreun rând capabil să intereseze celebra editură
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
altminteri toată seva comică și omenească din Caragiale." Și, în crescendo, mai departe: "Ridicoli, acești bieți oameni? Se poate. Dar atât de senini, atât de nevinovați, atât de umani!" (p. 29). Rîsul, e carevasăzică, o demi-tristă consolare. Ca și uitarea, fărîma de hipnoză promisă de un anestezic slab. Care se duce, lăsînd în loc voluptatea amînată a durerii. O durere firească, de fond, întinsă, ca cerneala, în firescul acestor pagini. Între spontaneitatea lui Iorga și șarmul lui Sainte-Beuve, "cel mai amabil interpret
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
în toate sensurile cu putință, departe de banalul de care, într-un fel sau altul, întreaga lui generație s-a ferit, departe și de acele toane reci pe lîngă soartă din Un luminiș pentru Kicsikem, departe, într-un cuvînt, de fărîme. Într-adevăr, impresia cea mai puternică pe care o lasă poemele, mai mult, și altceva, decît filozofie pre versuri tocmită, e aceea de întreg în mișcare. De sferă rotindu-se frumos, în spațiul vag matematic, învelit în cuvinte cu înțelesuri
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]