345 matches
-
nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e un bărbat de catifea. Doamna Fermecătoarea poate o cugeta mai bine să n-o fărâme și s-o betejească decât pe stricata aia de Tăsica. De-o strigă bețivii, prin crâșme, Îmbolnăvici. - Programați-vă o consultație la doamna Profesoară... - Sinistrate, mâine la ce oră băgăm rația de ulei și de zahăr?... C-a tras camionul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
schelele pe măsură ce creșteau zidurile.Cărămizile se îmbucau una în alta, inginerii cercetau cu o ață întinsă între două cuie și cu un ochean de lemn, care avea o geană de apă. Dacă zidul nu era drept, ochiul acela se tulbura, fărâmau și o luau de la capăt. Lucrul mersese greu la început. Venise luna lui cuptor, soarele ardea nemilos pielea zidarilor. Cărau pe scările de lemn pietrișul, despuiați până la brâu, strigau la muierile și copiii de le ajutau, venea noaptea, cădeau răpuși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte rupt și-l cuprinse o ură oarbă și neputincioasă. Presarul se duse iar la fereastră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai mult. Balamalele scârțâiră. Țipă. - Aoleu, mama mea! Aoleu, dom' șef... - Caii! striga presarul. Îmbucătura ușii îi zdrelise pielea. Simțea sângele izbucnind afară, în cap îi juca numai un gînd: că le dăduse nuna stingă și că, dacă i-o fărâmă, tot o să poată mangli, cu dreapta, că pe aia o ferea. Apoi nu mai știu nimic. O durere ascuțită îl străpunse până la inimă. Îl lăsară pe dușumea. Veni rândul lui Paraschiv. El îi privi pe fiecare în parte, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
observați-le cu atenție, diametrul lor se mărește pe zi ce trece: sunt ca niște Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru pământ nu este decât o crustă sau o pojghiță subțire! Pământul intermediar se fărâmă În fiecare zi, se extinde imperiul celor două Buchan-Buller2; așa Încât acum nu le mai separă decât un picior, o biată peliculă de Pământ care va fi În curând și ea străpunsă: și atunci vom avea parte de un veritabil Infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile sclipeau. Zloata de pe stradă căpăta o nuanță bogată de albastru-purpuriu pe care n-am mai văzut-o nicăieri de atunci. În acele zile magnifice on allait se promener en equipage - o expresie a vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de albatroși uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la orice alt tip de capcane, inspectă cu maximă atenție partea de insulă de unde lipsea Gamboa și descoperi stînca pe care o folosise pe post de nicovală, pietrele făcute fărîme și veriga spartă. Nu-i trebui mult să-și dea seama ce se Întîmplase. Dușmanul lui se bucura acum de o oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost de o armă și se ascundea În vreun colț al insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de nebunia omenească, Nathan. Atelierul care făcea lespezile de marmură se afla imediat la poalele unui rambleu de cale ferată. Chiar când piatra era pe terminate, a deraiat un tren care s-a răsturnat în curtea atelierului și a făcut fărâme lespedea, iar pentru că ruda nu a avut bani să comande alta, Poe și-a petrecut următorul sfert de veac într-un mormât anonim. De unde știi toate astea, Tom? — Sunt lucruri pe care le știe toată lumea. — Eu nu. Tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că pentru mine este foarte important acest sentiment? Și că dacă este, vreau să fie intens, imens, infinit, nemaipomenit de adevărat și exagerat! Adică să fie. Altfel, înseamnă că nu este... Adică dacă este, ori este într-adevăr, ori nu - fărîme de impresii de iubire nu înseamnă o iubire. Trebuie să le pui laolaltă ca să ai certitudinea că există? Și chiar dacă iubirea e doar o impresie, o iluzie, tot ar trebui să fie extraordinară și intensă la momentul în care simți
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oțelite În zidurile Colosseumului, un excavator mușca din piatra Fontanei di Trevi ca dintr-un tort, câteva mașini de curse concurau pe Via Appia, iar o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt timp Însă, avea să devină din ce În ce mai clar că mașinile Întâmpinau și câteva probleme În drumul lor spre socialism. Risipa de combustibil, lipsa know-how -ului și a mecanicilor le Încetineau considerabil Înaintarea. Între ele apăreau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se tot fărâma sub pășitorii noștri, dar Runa mă Îndemna, icnind abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau pentru că băgaseră de seamă că fugisem. Ne-am trezit pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub el, nu mi-am mai găsit sulița. Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu amândouă mâinile de beregată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și a-și întări credința. Astăzi, cu aceeași perseverență, cu aceeași perversitate diavolească, suntem osândiți, ținuți în afara legii de aceiași dușmani lipsiți de viață sufletescă, corbi care rod din carnea noastră chinuită, pângărind sfintele oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că îi făcuse rost de piese pentru Wolă sau că l-a lăudat în ședință? Adesea, când stătea la cozi și nu avea nici o șansă să mai apuce brânză însă nu își părăsea rândul, sperând că poate apucă o bucățică fărâmată de la urmă, refuzată de cei dinaintea sa, își spunea în gând cu obstinație, - Ar trebui să mă mai duc la ședințele de partid! Cetăți pereche Când satul se termina șoseaua despărțea distinct vegetația în două; în partea dinspre fluviu o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
într-o zi cât într-o lună, într-un singur ceas omul îmbătrânește cât într-un an, capul de aur i-a căzut, pieptul de argint s-a făcut praf, șoldurile de bronz s-au nimicit, picioarele de lut se fărâmă ele singure. Dar și viteza asta e tot relativă. De exemplu: se ia un iaz cu un număr n de pești. Fiecare pește ocupă un spațiu, să zicem v. Spațiul din iaz, deși mare față de spațiul unui pește, e finit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și părintele Ieronim arată către ea. Știi povestea cu luna care se oglindea într-o fântână? Sabia lui Mihai nu e un obiect. La început a fost cuvântul și la sfârșit tot cuvântul este. Obiectul, dacă a existat, s-a fărâmat, nu mai este, dar numele a rămas. Copiii, când se îndrăgostesc, se îmbată numai rostind numele ființei iubite. Și la sfârșit, bătrânii fac la fel: Lenore... Între astea două, trupul material e un semn foarte, foarte mic, aproape invizibil. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
șapte, nici pe la opt. Și mai are și fetița în brațe... N-ar putea să ne dea copilul? Barem să ne întindă cumva copilul, își dă cu părerea și cealaltă duduie. ─ Păi, cum? N-are pe unde. Doar n-o să fărâmăm cutia de la lift, cu fata înăuntru! Și-atunci ce facem? Să mai așteptăm oleacă... ─ Domnișoară, sunteți bine? Copilul e bine? se interesează ocrotitoarea Irina. ─ E bine, doarme, se aude din gaura liftului. Atunci, zise coechipiera Angela, eu zic să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
niște intuiții peste nivelul ei și din cauza lor a acționat ca o piatră scăpată din praștia lui David. Fac din nou o paranteză, scurtă, vă promit. Cred că vi s-a întâmplat și vouă, încă din copilărie, să doriți să fărâmați ceva prețios tocmai pentru că e prețios. S-ar putea ca însuși faptul că noi presimțim valoarea unor lucruri să ne facă să vrem să le distrugem. Ba nu, nu să le distrugem, nu asta, ci să le mânjim, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]