710 matches
-
în mare măsură tot cele vechi. În plus, erau și ele, tot "unice", controlate de stat. Nici după oficializarea ei, tranziția nu a urmat un parcurs mai coerent. Elevii de clasa a IV-a erau inițiați, în continuare, în tainele "Făuririi statului național unitar român", capitol secționat, ca și până atunci, în tradiționalele lecții despre "Participarea României la Primul Război Mondial" și despre "Unire". Singurul amendament vizibil a fost enumerarea, încă din titlu, a tuturor provinciilor unite, aranjate după ordinea cronologică
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
puțin socialismul ar fi adus-o românilor. În acești ani, sintagma "Formarea statului național" se utiliza pentru a desemna unirea Principatelor din 1859, astfel încât, pentru a se reduce riscul confuziilor, cele petrecute în 1918 erau așezate sub titlul de capitol "Făurirea statului național unitar român". Unificarea devenea axa principală a povestirii, înglobând și războiul care o precedase, pentru a da o mai mare amploare "împlinirii visului de o mie de ani". Marea Unire intra definitiv în tiparul "necesității istorice", ca și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1985, ca și cel din 1989373, erau practic identice cu cel din 1981. Ceea ce autorii înșiși ar fi vrut, poate, să transmită în plus, dincolo de aceste pagini, aflăm din prima ediție postdecembristă a manualului care, sub același titlu de capitol, "Făurirea statului național unitar român", așeza un portret al regelui Ferdinand, apoi lecția despre unirea "Basarabiei, Bucovinei și a Transilvaniei" 374. Completarea textului cu provinciile, personalitățile și inamicii lipsă nu a modificat finalitatea povestirii, nici mesajul afectiv, așa cum erau deja cunoscute
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și uniformizată în toată țara, este de presupus că în mai toate școlile se marcase cumva respectiva aniversare. 248 Pericle Martinescu, Jurnal intermitent, 1945-1947, 1964-1984, Editura Ex Ponto, Constanța, 2001, p. 377. 249 Vezi articolul 1918-1988. 70 de ani de la făurirea statului național unitar român. Sărbătoarea Marii Uniri puternică expresie a unității de voință și acțiune a întregii noastre națiuni socialiste, în revista "Femeia", an XLI, nr. 12, decembrie 1988, p. 5. 250 Ibidem. Text publicat, într-o primă formă, sub
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care a pornit conflictul mondial, apoi Finlanda (30 noiembrie 1939-12 martie 1940), după care au urmat o serie de state din vestul Europei, inclusiv capitularea pe 25 iunie 1940 a Franței. II.2. Prăbușirea României Mari II.2.a. Premise Făurirea statului național unitar prin integrarea tuturor românilor în granițele lor etnice, act consfințit la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 și legitimat prin semnarea Tratatului de Pace pe 4 iunie 1920 la Trianon, a constituit realizarea cea mai de seamă
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
specifică două familii politice. Pe latura centrală găsim partidele care susțin Statul și pe care le vom numi de centru, iar pe latura periferică vom găsi partidele pe care le vom numi etnonaționaliste și regionaliste. Revoluția națională și procesul de făurire a Statului-națiune n-au făcut altceva decît să pună în opoziție, într-o manieră funcțională, Biserica și Statul în ceea ce privește controlul aparatelor și mecanismelor de socializare. Acestea s-au ciocnit, teritorial și cultural, de rezistența periferiilor, adică a populațiilor care, din
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a începutului de secol XX stă sub sceptrul esențialismului 9, probabil nu doar din rațiuni date de sincronismul teoretic, ci și din rațiuni politice nu trebuie să uităm că suntem la mică distanță, dacă nu chiar în plină perioadă de făurire a unei Europe a statelor-națiune, a războaielor de independență deci, a revoluțiilor și a primei conflagrații mondiale; nu trebuie să uităm că pentru societatea românească toată această perioadă este una a marilor prefaceri sau transformări instituționale, este perioada finalizării trecerii
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
regatului, nu mai e clar pe care dintre duci prețuiește mai mult, pentru că părțile sînt atît de bine cumpănite, că cercetarea cea mai amănunțită nu poate alege între cele două jumătăți. KENT: Acela nu ți-e fiu cumva, milord? GLOUCESTER: Făurirea lui, șir, a fost în sarcina mea. Am roșit de atîtea ori recunoscîndu-l, ca acuma m-am oțelit cu asta. KENT: Nu pot să prind... GLOUCESTER: Șir, mama-acestui flăcău a prins, astfel că deveni rotundă-n pîntec și chiar avu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rigid de doctrine, ci ca pe un set de valori și de orientări, pe care creștinii sunt chemați să le realizeze în situații concrete. Temele centrale au devenit raportul dintre țările industrializate și Lumea a Treia și chestiunile legate de făurirea păcii. Prin papa Ioan Paul al II-lea, doctrina socială a primit noi accente: ea a fost raportată la domeniul teologiei morale (dar fără vreo pretenție de a oferi un "model" preconstruit de societate) și a fost ancorată mai bine
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
de la Moscova, din noiembrie-decembrie 1960, la care au participat reprezentanți ai 81 de partide comuniste, i-a oferit acestuia nu numai șansa de a-și asigura sprijinul sovietic pentru Combinatul de Oțel de la Galați, dar și un cadru teoretic pentru făurirea comunismului național. Întrevederea s-a încheiat pe 6 decembrie, cu Declarația de la Moscova, care s-a dovedit a fi momentul hotărîtor. Sovieticii au acceptat ideea că modelul lor nu era întotdeauna potrivit pentru orice țară socialistă 990. Gheorghiu-Dej avea să
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
and the Shifting Nuclear Balance, 1949-1954, "International Security", Vol. 13, No. 3, iarna 1988/89, 5-49 Tucker, Robert W., Reagan's Foreign Policy, "Foreign Affairs", Vol. 68, nr. 1, 1989, 1-27 Tudor, Gheorghe, Cincinalul 1986-1990 etapa calitativ superioară pe drumul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, "Anale de istorie", Anul XXXII, nr. 5, 1986, 3-17 Whitehead, John C., The Department of State: Requirements for an Effective Foreign Policy in the 1990s, "Presidential Studies Quarterly", Vol. XIX, nr. 1, iarna 1989, 11-24 Comitete
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o persoană, adică o ființă umană unică, de neînlocuit, ireductibilă la altceva, liberă prin natura sa și deschisă transcendenței. Fiecare ființă umană din sînul unei societăți depinde de celelalte. Fiindcă este liberă, responsabilă și solidară, persoana trebuie să participe la făurirea societății. Pentru mulți dintre noi, acest angajament este motivat de convingerea de a fi fost chemați să contribuim la opera creatoare și eliberatoare a lui Dumnezeu". Alcide De Gasperi împărțea oamenii politici în trei categorii: oamenii de acțiune, oamenii puterii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de L'Osservatore Romano. A trebuit mai întîi să apară Pacem in terris (1963) pentru ca acest text să fie aprobat, în ciuda rezervelor, de către Paul al VI-lea și de Ioan Paul al II-lea în 1979 pentru a asista la făurirea unei adevărate teologii a drepturilor omului prin Redemptor hominis 21. Grija de a-și menține partidele într-o sferă neconfesională i-a determinat pe creștin-democrați să se deschidă. Să se deschidă, de exemplu, față de protestanți, ca CDU-ul german, care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
democrației creștine la problemele regionale, mai ales tendința partidelor la putere de a tot amîna aplicarea reformelor, chiar de a le sacrifica de dragul alianțelor, nu fac din regionalism punctul forte al politicii creștin-democrate. Nu același lucru se poate spune despre făurirea unității europene. Deschiși universalismului preluat din mesajul creștin, ei au favorizat depășirea structurilor naționale. Europa Făurirea unei Europe organizate, chiar limitată la statele din partea de vest a continentului, este, fără îndoială, unul din evenimentele foarte importante ale istoriei celei de-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reformelor, chiar de a le sacrifica de dragul alianțelor, nu fac din regionalism punctul forte al politicii creștin-democrate. Nu același lucru se poate spune despre făurirea unității europene. Deschiși universalismului preluat din mesajul creștin, ei au favorizat depășirea structurilor naționale. Europa Făurirea unei Europe organizate, chiar limitată la statele din partea de vest a continentului, este, fără îndoială, unul din evenimentele foarte importante ale istoriei celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. După secole de conflicte, europenii au decis să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Congresul SFIO de la Puteaux, Robert Lacoste vorbea de "o Europă renană care mirosea în același timp a sfeștoc și a furnal", copil comun al Bisericii romane, al capitalismului și al Germaniei 10. Acțiunea creștin-democraților părea atît de puternică în făurirea Europei, încît mulți socialiști și liberali se temeau de o "Europă neagră", în timp ce Europa care se contura nu cuprindea încă nici Marea Britanie, nici țările Scandinave dominate de protestanți, ci se limita la șase state ce formau primele comunități, reprezentînd zone
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tema europeană devenise o temă majoră în presa internă, pe afișele de propagandă, în discursurile conducătorilor cu ocazia congreselor naționale și locale. Tema avea o valoare identitară: ea contribuia la întărirea originalității acestor partide. Un exemplu din această identificare în făurirea Europei este oferit de Pierre Pflimlin, fost președinte al Consiliului, figură de seamă a democrației creștine franceze, care, vorbind de Europa, vorbește de "credința sa europeană" de "pasiunea sa pentru Europa"22. O credință și o pasiune care l-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
formale, de tratate tip Locarno, ale căror lipsuri fuseseră observate; el se opunea noțiunii de "concert european", în stilul Metternich și al Congresului de la Viena, care n-a putut să împiedice dezvoltarea naționalismului. Se opunea ideii de simplă libertate comercială. Făurirea Europei se justifică în ochii creștin-democraților prin idealul de comunitate solidară. Acest ideal era fondat pe noțiunea de persoană, alt element cheie al doctrinei creștin-democrate. Personalismul, adică solidaritatea și responsabilitatea, în acest caz: Europa presupune un efort de dialog, de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
responsabilitățile și capacitatea creatoare a oamenilor; în Europa, a Statelor centrale spre Comunitatea europeană. În final rezuma astfel concepția sa: "Noi trebuie să tindem spre o Europă federală cu grad înalt de subsidiaritate". Chiar din 1940, Jacques Maritain spera "în făurirea unei Europe federale, oricît de dură ar fi sarcina"28. În 1951, în manifestul " Forțînd imposibilul; Declarația cîtorva creștini francezi", el definea Uniunea Franceză ca pe o comunitate; patriotismul creștin, tinzînd "spre universal", "nu se închide între granițele unui naționalism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sarcina"28. În 1951, în manifestul " Forțînd imposibilul; Declarația cîtorva creștini francezi", el definea Uniunea Franceză ca pe o comunitate; patriotismul creștin, tinzînd "spre universal", "nu se închide între granițele unui naționalism îngust". În consecință, "Franța trebuie să lucreze la făurirea unei Europe cu adevărat federale și să o anime" căci "națiunile Europei, consimțind la sacrificiul unei părți a suveranității lor în favoarea unei comunități supranaționale pașnice, care să le păzească existența asumîndu-și esențialul din mesajul lor, vor da un exemplu de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
militant. Se știe că "visul european" nu este specificitatea democrației creștine, așa după cum europenismul acesteia nu a fost deosebit de precoce și a suscitat numeroase dezbateri. Nu este mai puțin adevărat că acest curent politic al democrației creștine, convins de necesitatea făuririi unei Europe unite al cărei element cheie ar fi reconcilierea franco-germană, a știut la un moment dat să profite de climatul de încredere creat între oamenii ce împărtășeau aceeași credință religioasă, o adeziune comună la aceleași valori absolute. El a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
alteori pentru o perioadă scurtă, ca de exemplu în Franța. Ele aduceau elemente noi în viața politică a fiecăreia din aceste țări dar și în evoluția Europei în ansamblul ei, prin relațiile dintre ele și prin angajamentele luate împreună în făurirea unei Europe unite. Pe de altă parte, au contribuit la accelerarea anumitor evoluții în sînul Bisericii catolice. Schimbarea peisajului politic era cu atît mai impresionantă cu cît, dacă în Belgia, Olanda, Germania, creștinii primiseră deja responsabilități, acest aspect, în secolul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
parlamentar) proveneau din ACI. În 1948, cu 48,5% din voturi, DC obținea majoritatea absolută în Camera Deputaților. În cadrul democrației parlamentare se afirma astfel "hegemonia catolică". Putea fi considerat 18 aprilie punctul de plecare sperat de atîția episcopi? Permitea el făurirea "noii creștinătăți" datorită puterii politice indirecte a Bisericii? De fapt victoria era ambiguă fiindcă, datorită formidabilei mobilizări a Bisericii, ea revenea de fapt unui partid ai cărui conducători nu doreau să rămînă un simplu instrument. Preocupat să evite o clericalizare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în cadrul celei de-a Treia forțe în coaliția cu socialiștii, pînă cînd axa majorității s-a deplasat spre centru-dreapta. Oamenii din MRP au ocupat un loc de prim rang în politica familiei prin Robert Prigent, în reconcilierea franco-germană și în făurirea Europei prin Robert Schuman care rămîne omul datei de 9 mai 1950, în modernizarea agriculturii prin Pierre Pflimlin între 1948 și 1951 și în modernizarea industriei prin Jean-Marie Louvel între 1950 și 1954, în aplicarea unei democrații sociale prin crearea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
voturi în 1992, acest partid a fost preluat în acel an de o nouă generație, reprezentată de Manuel Monteiro, a cărui dorință era de a face din acesta marele partid conservator al Portugaliei. El și-a pierdut referințele creștin-democrate: ostil făuririi Europei, s-a ridicat împotriva ratificării tratatului de la Maastricht. Această poziție a făcut ca CDS să fie exclus din Partidul Popular European și să fie suspendat din UEDC în 1993, în momentul în care el adăuga la CDS denumirea de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]