2,882 matches
-
manualele de scoală, fabula lui Alexan-drescu Boul si vițelul. Mai puțin stiută e replica, destul de târzie, a lui Caragiale, de un An nou, în 1908, în Convorbiri Critice, unde semna un mare anonim. Situația generică e aceeași, în cele două fabule: „Un bou ca toți boii, puțin la simțire,/ În zilele noastre de soartă-ajutat". De aici începe, previzibil, povestea unei parveniri. La Alexandrescu, norocul sorții este un post însemnat în cireadă. O avansare în ierarhie cu mijloacele lui Dinu Păturică, arivistul
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
soarbe cuvintele știutoare ale altuia mai învârtit prin cercuri înalte, mai la curent cu mersul cetății. Situație prototipică la Caragiale. Cu subînțelesul că știința de carte a călăuzitorului o întrece doar cu puțin, și nu în punctele esențiale. Unchiul din fabulă e unul dintre acei cetățeni care se enervează și speră, amestec de superioritate fără temei și naivitate crasă. De ei este plină lumea lui Caragiale. Și ei, apărători ai progresului cu orice chip, care se-nchină la anul 1900, precum
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
la Caragiale, dacă toți patrioții de modă veche sunt drăguți, în felul lor, urmașii crescuți cu morala acestor bătrâni exaltați sunt de-a dreptul detestabili. Dacă nu avem habar încotro a luat-o frustrarea vițelului împins pe scări afară în fabula lui Alexandrescu, în ce chip și-a răzbunat el onoarea rănită de unchiul hapsân și brutal, ne e foarte cunoscută cariera „vițeilor" din vremea lui Caragiale. Niște perfecți jongleuri ai celor mai nobile idei, încuscrite cu cele mai meschine interese
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
interese. Ce-i face așa? Greu de spus precis. Pesemne că vremea în schimbare și sentimentul că trebuie să muște primii din turta revoluției. Ceva mai neîndestulătoare, orișicât, decât o crezuseră înaintașii lor. E de întrebat, poate, de ce fel de fabulă ar avea parte timpurile de după Caragiale, vremea noastră y compris. Aș înclina spre o altoire a celor două rele, a viciului de propășire intelectuală (așa-zisă) pe cel de înlesnire materială. Fabula lui Alexandrescu (fără morală!) lasă loc de speranță
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
lor. E de întrebat, poate, de ce fel de fabulă ar avea parte timpurile de după Caragiale, vremea noastră y compris. Aș înclina spre o altoire a celor două rele, a viciului de propășire intelectuală (așa-zisă) pe cel de înlesnire materială. Fabula lui Alexandrescu (fără morală!) lasă loc de speranță. Poate că nepotul, în definitiv, își va învăța lecția. Cea a lui Caragiale, stângace, dar având în spate o enciclopedie de astfel de situații, retează orice nădejde. Nepotul va adânci, fără putință
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
cu numele lui, îi vine ideea de a verifica dacă Alfred Duster, cel care semnează romanul, este un scriitor cunoscut sau personajul pe care-l incarnează în roman, Peter Weiland, se bucură de notorietate. Gestul reclamă diletantismul junelui lector in fabula, învestind impostura sa cu ceva comic. Antoine Doinel, celebrul personaj al lui Truffaut, îl iubea atât de mult pe Balzac, căruia îi dedicase un mic altar personal, încât îl copia ca un călugăr sfânta scriptură punându-și numele propriu sub
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
muritor ne face să descoperim modalități de a ne consola, de a ne aminti de noi înșine, de a descoperi și crea înțelesurile lumii. Cine este Annette Tambroni? Cred că este o fată care s-a întrupat din paginile unor fabule citite când eram mică. Poate este o sfântă. Poate e o prostuță. Se uită atât de aprig la lume pentru că nu-i vede adevărul și secretele. Nimeni dintre noi nu poate asta, chiar dacă noi nu suntem orbi. Ce sperați să
Sarah Hall: „Sunt mai curând o scriitoare intuitivă” by Virginia Costeschi () [Corola-journal/Journalistic/5703_a_7028]
-
și de critici. Sau nepăsători. Îi întâlnește acolo pe Arghezi, pe Sadoveanu, pe Camil Petrescu, pe contemporanii noștri N. Breban și Mircea Cărtărescu. Și chiar pe Eugen Barbu îl întâlneș te, pentru care criticul e asemănător „muștei la arat” din fabulă. Aceasta să fie regula în cultura română? S-ar putea. Există totuși excepții, printre care Nichita Stă- nescu, astfel cum mi s-a revelat într-o situație anume. Săgeți împotriva criticii îndreptau nu doar scriitorii supărați pe ea dar și
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
sa pentru a o spune mai bine, dramatizând-o abil. În acest teatru portabil avem ceva dintr-un baroc theatrum mundi unde cu un ingenio specific, taximetristul se transformă într-un subtil magician, un magister ludi, punând în scenă o fabulă, punându-se în scenă deopotrivă. Practicând un joc de mare finețe cu umbrele, noaptea lui Jim Jarmusch se dovedește a fi scena pe care eliberat de conveniențe, actorul obscur din fiecare își face apariția preț de o singură, anonimă și
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
nu interesează. Întâmplarea care face ca (prin origine și istorie) unele nume de animale să fie masculine (țânțarul, elefantul, rinocerul, fluturele etc.), altele feminine (maimuța, musca, broasca, girafa, cămila etc.) are efecte asupra imaginarului colectiv (dezvoltat încă din copilărie, prin fabule și prin poveștile cu animale). Indiferența față de gen, se știe, este valabilă mai ales pentru animalele exotice sau neinteresante pentru „utilizator"; cele domestice au în genere desemnări specializate (oaie-berbec, capră-țap, bivol-bivoliță), deși una dintre acestea funcționează și ca termen generic
Caracatițoiul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6169_a_7494]
-
e meseria, nu doar să muncească, îndemnat de acel lipsit de imaginație: la muncă..., la muncă!... Cel mai mult, lor, le-a plăcut Șoarecele călugărit. Individul care se retrage din lume și se instalează confortabil într-o roată de cașcaval. Fabula este plastică și în ea este vorba și de un război. ...Neamul pisicesc dezlănțuie ostilitățile. Șoarecii de rând se strâng sub fereastra de cașcaval a smeritului. înăuntru totul e de cașcaval. Chiar și punctul de vedere ori perspectiva. Piosul înfipt
Tânăra generație by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6126_a_7451]
-
se înscrie într-o anume tradiție a ostilității față de critici pe care au ilustrat-o la noi un Arghezi, un Sadoveanu, un Camil Petrescu și chiar, venind mai către noi, un Eugen Barbu. Vorbind despre criticii literari, acesta trimitea la fabula cu musca la arat. Și, dacă e totuși să le dau un sfat tinerilor critici, este să rămână calmi în fața izbucnirilor de mânie a căror țintă sunt din când în când. Exprimă o mentalitate greu de corijat, pentru că e transmisă
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
atât de sobru.) Iată, de exemplu, cum sună Povestea poveștilor pe scurt: „Personajul central al povestirii nu-i nici țăranul nerușinat și negustoros, nici cucoana pofticioasă, nici popa care, până să-și dea seama, declanșează un mecanism infernal. Eroul acestei fabule negre este un produs câmpenesc pe care prozatorul îl numește o dată coșcogemite mascara, altă dată zdravănă bâzoetă, dar de cele mai multe ori îl numește cu numele lui de rușine, un produs, care va să zică, agricol ieșit în urma unei vorbe obraznice aruncate de un
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
se profilează un oraș de câmpie, cu blocuri strivite de cenușiu și mediocritate. Turma cea albă a hamsterilor ar putea fi șobolanii scăpați din subsolurile de la orizont, purificați de natura dezlănțuită a pădurii de iarbă. De-abia de aici încolo, fabula începe să croșeteze întâmplări cu animale, parcă degenerate de un blestem sau, de ce nu, de o genetică barbară. Câinii cu două capete sau cu dublu trup, alte animale asemeni, deși ar putea să producă repulsie, au o candoare de basm
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
nu, de o genetică barbară. Câinii cu două capete sau cu dublu trup, alte animale asemeni, deși ar putea să producă repulsie, au o candoare de basm sau de mit repovestit: în timp ce un cap al monstrului doarme, celălalt veghează imperiul fabulei. La capătul discursului plastic al expoziției, candoarea revine cu mai multă forță, într-un tablou cu pisici, ce-și caută locul în desenul unei carpete. În versul „Caii verzi sunt pe pereți”, așa cum spunea un poet mai demult, redefinind poezia
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
fugă, pentru că toate ușile sînt închise este una dintre cele mai sugestive imagini ale scenei culturale așa cum arată ea cu adevărat în timpul regimului așa-numit de democrație în Republica Populară Romînă. Iar artistul, cîteodată, așa cum spune autorul în această posibilă fabulă încapsulată în discurs, e cîteodată dus cu forța, de prieteni (sau de conjuncturi) în mijlocul unei scene de care inițial a fugit. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5194_a_6519]
-
independente, cartea reface, ca într-un puzzle, o existență și explică un destin. Modalitatea aleasă de Tony Judt e aceea a plonjeului memorialistic dinspre prezent spre trecut, prin construirea unor medalioane pline de mișcare și substanță, îngrădite în rama micilor fabule morale care dau seama de universul mental al scriitorului. Capitolul „Austerity”, de pildă, dedicat vieții cotidiene în Marea Britanie în anii de după al Doilea Război Mondial, ani ai sărăciei, ai apartamentelor proaste și neîncălzite, ai șomajului și ai unui cenușiu atotcuprinzător
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
Alex. Ștefănescu Pătrunjelul și leușteanul ca personaje Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație stilistică, adică tocmai de ceea ce ne încântă la Grigore Alexandrescu, La Fontaine sau Krîlov
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație stilistică, adică tocmai de ceea ce ne încântă la Grigore Alexandrescu, La Fontaine sau Krîlov. "Fabulistul" nostru nu valorifică trăsăturile morale aparente ale viețuitoarelor (viclenia vulpii, naivitatea corbului etc.); pur și simplu le dă oamenilor câte
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
mai modest, cu atât ostilitatea față de Arlechin este mai mare. Mi se pare că ei reacționează în funcție de teama ca părinții lor să nu se despartă." Am și o altă explicație. Finalul inventat de Tournier m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine . Pierrot fiind furnica, omul muncitor, cuminte și cazanier, Arlechin e greierele, artistul, boemul și seducătorul. Prejudecata copiilor, alimentată de opinia părinților, n-are cum fi favorabilă lui Arlechin. Imaginarul colectiv e dintotdeauna defavorabil artistului. Munca lui de
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
o carte sau cel puțin într-un articol. Dimpotrivă, noi oportuniști s-au adăugat unora dintre cei vechi, în temeiul unor reflexe de obedienta asezonate cu elemente „democratice”, în registre demagogice primenite. Iată o concluzie parabolica a lui Bujor Nedelcovici: „Fabula indiană a Măgarului ascuns sub pielea de tigru mi se pare extrem de actuala pentru unii dintre cărturarii români care continuă politică simulării și a disimulării. Asinul care purta pielea de tigru pentru a paste liniștit în orezăriile vecinilor a fost
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
N-avem nevoie de ea pentru a ști ceea ce trebuie să știm, dar fără acest răspuns, fără lacrimile Mașei, am ști cu adevărat ce anume știm?" Jurisprudența este alcătuită, așa dar, din povești despre destine individuale. A.F. Le numește fabule sau anecdote și le opune locurilor comune colportate în afara spațiului literaturii. Cu toții producem și consumăm „ficțiuni stereotipe ", tindem să reducem problemele și dilemele existenței la scene înălțătoare în care Binele înfruntă Răul. Instanța de apel împotriva acestui activism romanesc este
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
Cu toții producem și consumăm „ficțiuni stereotipe ", tindem să reducem problemele și dilemele existenței la scene înălțătoare în care Binele înfruntă Răul. Instanța de apel împotriva acestui activism romanesc este, afirmă el, romanul: „Romanul nu este o modalitate -printre altele - a fabulei, el este fabula care nu se pretează la acest joc și care, pentru a o spune cu cuvintele lui Milan Kundera, sfâșie «cortina magică țesută din legende» atârnată în fața lumii." Peste povestea pe care o spune o carte se suprapun
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
Cosmin Ciotloș Sunt peste cincizeci de povești impertinente și apocrife în cartea lui Andrei Cornea. Majoritatea, rescrieri ale unor anecdote (din textul biblic, din fabule, din miturile grecești, din cărțile cult ale literaturii de ficțiune) cu mare faimă morală. De fapt, rescriere nu e cuvântul cel mai potrivit. Regândire mai curând. Căci Andrei Cornea atacă direct armăturile logice ale acestor scenarii fondatoare, construind cu aceleași
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]