1,726 matches
-
a atribui câte un cod de diagnostic și statistică din cinci cifre tuturor celor care veneau să-i strângă mâna. Mulțimea se revărsa din sălile de conferințe, șușotind și râzând, etalându-se, fălindu-se, lăudând și criticând, îmbulzindu-se, formând facțiuni, provocând dispute, punând la cale demolări. Urmări un bărbat și o femeie de vârstă mijlocie care țipară, când se văzură, se îmbrățișară și începură să flecărească pe două voci. Se aștepta să-i vadă curățându-se reciproc de păduchi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de aristocrați germani baltici. În chipul său halucinat și tragic, baronul unește Europa și Asia sub semnul viselor fără de trup pe care le țese. Siberia lui Corto înseamnă și China pe care și-o dispută, ca într-un film hollywoodian, facțiunile ieșite din prăbușirea imperiului celest. Dormind sub torpoarea opiului, orașele chineze și manciuriene adăpostesc energia mesianică pe care se va clădi statul comunist. Alianța dintre Kuomintang și Comuniști este încă o realitate, iar episoadele revoltei de la Shanghai sunt încă departe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
confruntarea dintre coloniști și indieni este continuă, iar pacea este doar un armistițiu între două bătălii. Lecția Războiului de Șapte ani este una pe care nimeni nu o poate uita. Națiunile indiene sunt atrase în acest vârtej al luptei dintre facțiunile care își dispută supremația pe teritorul american. Neutralitatea nu face decât să amâne momentul dramatic al opțiunii. Ca și în textele lui Fenimore Cooper, indienii sunt cei care se ucid între ei, sub presiunea înaintării inexorabile a frontierei către vest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vreodată pentru ei. Adică palestinienii nu au omorât pe cine trebuia? —E posibil, domnule secretar. Confundarea identității victimei nu e o raritate în această parte a lumii. Dar există și alte ipoteze. Cum ar fi? — Ar putea fi manevra unei facțiuni rebele. Securitatea e atât de bine pusă la punct în Israel în acest moment, încât nu pot duce la bun sfârșit vreo atrocitate teroristă aici... Accentuă subtil cuvântul „teroristă“, special pentru Miller... Deci uciderea unuia din oamenii lor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în același timp, o nouă provocare urmează să apară. Întrebarea centrală pentru viitor, pentru asigurarea securității și stabilității planetei este legată de cât de mult vor coopera SUA și China. Așa cum se prezintă acum, există două modele reprezentate de două facțiuni din interiorul Chinei și Statelor Unite. Pe de o parte, sunt aceia care văd mai multe avantaje rezultând din cooperarea globală decât din conflicte, care își imaginează cele două țări respectându-și reciproc diferențele și care vor fi capitalizate în folosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Artiștii, scenografii și coregrafii se împărțiseră în două grupuri adverse, cel al verzilor și cel al albaștrilor, numiți astfel după culoarea adoptată în costumația de scenă. În spectacole și în modul de a gândi și de a trăi, cele două facțiuni erau antagoniste: verzii erau inovatori, atât în reprezentațiile de la circ, cât și în felul de a trăi, albaștri erau conservatori, legați de tradiție. Puțin câte puțin, din ce în ce mai plătite, onorate și ridicate în slăvi, cele două grupuri începuseră să se amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
proclamat apărători ai plebei și au obținut puterea de care deja se folosiseră cu vârf și îndesat. Acum erau adevărați electori, chiar și ai împăraților, și cine voia să însemne ceva trebuia să se integreze într-una din cele două facțiuni. Multă lume a murmurat, deși temătoare, că ei constituie una dintre primele cauze ale decadenței imperiului. Eu cred că ei erau, fie și în parte, la originea nemulțumirii poporului căruia, sub pretextul oblăduirii acestuia, i se substituia în luarea oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reapărut Adeodato, pământiu la față de frică, însoțit de câțiva nobili romani și de preotul Cracco, cameristul papal. Ne-a informat că papa era prizonier în încăperile episcopale de la biserica Quattro Santi Coronati și că Mauriciu își ațâța armata și o facțiune a populației din Roma împotriva lui. Se temea și pentru viața noastră, și ne-a sfătuit să nu ne mișcăm din Laterano; acolo eram recunoscuți ca niște ambasadori; dincolo de zidurile palatului putea să se-ntâmple orice. - Rămâneți aici, a stăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
regelui. L-am primit cu bucurie. În zilele ce au urmat, Isacco Platone și Mauriciu și-au împărțit tezaurul papal, lăsând doar firimituri pentru plebe și soldați. După ce i-au alungat din oraș pe toți preoții și cardinalii, bizantinii și facțiunea romană a lui Mauriciu au jefuit Roma vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și prădând casele romanilor rămași credincioși papei. IV Toată iarna dintre anii 638 și 639 am făcut planuri de război și am organizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cale un război. Așa că am amânat totul pentru primăvara următoare. Rotari era sigur de tronul său și era respectat și de catolici, deoarece nu se amesteca în jurisdicția lor spirituală și cu atât mai puțin în controversele lor teologice. Fiecare facțiune își vedea de treaba ei, cu templele, ierarhiile și credințele proprii, iar oamenii care circulau prin regat, oricine ar fi fost ei, dacă respectau legile longobarde și se arătau folositori prin munca lor, erau bine primiți și respectați. Profitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu mâinile la spate, m-a luat în primire: - Stiliano, știu că-ți cer prea mult, dar, ținând seama de starea în care a ajuns Aio, tare mă tem că la Benevento pot să se iște răzbunări și lupte între facțiuni. Va trebui să-l însoțești. A prins din zbor privirea dintre mine și Gaila și zâmbetele slujnicelor. A înțeles pe loc, s-a înveselit la față și a bombănit, făcând pe morocănosul: - Stiliano. Mi-o luați înainte prea des, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a pierdut părinții cînd a părăsit Lands’en. - A atacat o bancă În compania fraților Sullivan. Am citit raportul pe care ți l-a trimis Caradec prin fax. Niște escroci amestecați În banditismul de amploare, bănuiți că erau implicați În facțiunea armată a IRA. Marie se ridică brusc, răsturnînd În trecere cîteva picături de cafea. - Asta e! exclamă ea. Știam eu că ceva mi-a scăpat! Scotoci În dosarul spargerii de la banca Hostier, trase afară un teanc de foi prinse Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai rămâne nimic din Whipie, asta e sigur. Casele albe cu acoperișuri roșii și fermele întinse de o parte și de alta a șoselei 31 vor deveni amintire, așa cum rămâne totul în urma unei tornade F5. Luptele se dau între patru facțiuni rivale: clanul șerifului Mallami, gașca lui Frank E. Sun, feministele lui Carol Humphrey și marele grup de războinici condus de Yaman Jo. Adițional, când se creează alianțe, mai apar vreo trei grupuri sau fuzionează două din cele deja existente, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
revoltă populară, dar ulterior, în etapa transferului de putere, au câștigat opozanții din fosta Putere (foști demnitari comuniști, vârfuri ale armatei și administrației), și nu anticomuniștii. Tănase respinge varianta unui complot KGB, precum și teoria lui Ceaușescu (și mai târziu a facțiunii naționaliste a Securității), care acuza mai multe „agenturi străine” că ar fi urmărit dezintegrarea României. „Revoluția română a fost o combinație între o revoltă a populației câtorva mari orașe cu preluarea puterii politice de către forțe din eșaloanele secunde ale vechiului
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ideea de revoluție confiscată sau furată de echipa condusă de Ion Iliescu sau de Frontul Salvării Naționale. Cu toate acestea, Nicolaescu admite că, la fostul sediu al Comitetului Central, în 22 decembrie, bătălia pentru putere s-a dat între două facțiuni aflate la cârma revoluției: grupul Iliescu și grupul generalilor (Ștefan Gușe și Iulian Vlad, patronați de Ilie Verdeț), primul grup izbutind să preia conducerea și să-l marginalizeze pe cel de-al doilea. De asemenea, autorul consideră că, din 22
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
unei disidențe la nivelul nomenclaturii, prin vechi apparatciki căzuți în disgrația lui Ceaușescu; aceștia sunt încurajați să trimită scrisori publice de protest în străinătate, în care să fie criticat Ceaușescu, dar nu și comunismul. Totuși, încă dinainte de 1987 exista o facțiune a Securității (subordonată KGB-ului) care începe să lanseze (din 1985) zvonul „reformatorului” Ion Iliescu, apt să scoată România din impasul regimului ceaușist - astfel ar fi fost modelată, treptat, opinia publică, mai intens și mai amplu începând din 1987. Posturile
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
amplu începând din 1987. Posturile occidentale de radio, la rândul lor, prin emisiunile în limba română, încep să-i pregătească pe români pentru o posibilă schimbare de regim (p. 16). Desigur, nu întreaga structură a Securității era pro-moscovită; existau două facțiuni rivale, clar orientate: una pro-sovietică, alta naționalistă (fidelă lui Ceaușescu tocmai pentru naționalismul megalomanic al acestuia). Radu Portocală susține însă că, de la un punct încolo, facțiunea pro-moscovită ar fi preluat controlul asupra celeilalte, cel mai probabil din 1987, după ce Gorbaciov
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de regim (p. 16). Desigur, nu întreaga structură a Securității era pro-moscovită; existau două facțiuni rivale, clar orientate: una pro-sovietică, alta naționalistă (fidelă lui Ceaușescu tocmai pentru naționalismul megalomanic al acestuia). Radu Portocală susține însă că, de la un punct încolo, facțiunea pro-moscovită ar fi preluat controlul asupra celeilalte, cel mai probabil din 1987, după ce Gorbaciov s-a impus ca lider mondial absolut. Omul-cheie al loviturii de stat este considerat a fi Silviu Brucan, care în 1988 vizitează Statele Unite, Marea Britanie și URSS
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a înscenat sinuciderea generalului Vasile Milea: acesta ascultase docil ordinele dictatorului și acceptase ca armata să tragă în populație, așa încât Ceaușescu nu avea motiv să-l elimine; de aceea, Radu Portocală creditează ideea că generalul Milea a fost asasinat de facțiunea pucistă din Securitate, pentru a obține sprijinul armatei în momentul în care fostul ministru al Apărării devenea „martir” (pp. 71-72). Dar după anunțarea oficială a revoluției, ziua de 22 decembrie prilejuiește și marile înscenări pentru mass-media din Occident: gropile comune
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Pentru a masca puciul și mai ales eminența cenușie moscovită, Iliescu și grupul său lansează psihoza „teroriștilor” și iluzia unui microrăzboi civil: se evită termenul „securiști”, întrucât Iliescu fusese instalat la putere cu girul Moscovei, dar de către Securitate (respectiv de facțiunea pro-sovietică). Puterea speculează chiar, într-o anumită etapă, acuzația că „teroriștii” ar fi fost străini: existența lor ar fi creat condițiile pentru intervenția trupelor Pactului de la Varșovia, respectiv a sovieticilor (p. 117)! Însuși George Bush agreează posibilitatea (sau chiar sugerează
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe care Ilie Stoian îl apără și îl laudă, considerându-l pur (adică neangrenat în reprimarea populației) și, parțial, chiar susținător al schimbării regimului Ceaușescu. Autorul este, în mod vizibil, un purtător de cuvânt al Securității - mai exact, al acelei facțiuni naționaliste care i-a rămas loială lui Ceaușescu. Sigur că Armata a greșit, în decembrie 1989, când a decis deschiderea focului asupra manifestanților, dar a face din Armată „oaia neagră” a revoluției este exagerat, totuși, din moment ce tot Armata este cea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
au fost îmbrăcați intenționat în haine USLA, pentru a se crea confuzia că sunt securiști (p. 58). În finalul tezei sale, autorul accentuează din nou ideea că, încă dinainte de 1989, ar fi existat în România o luptă surdă între două facțiuni care urmăreau debarcarea de la putere a lui Ceaușescu: facțiunea pro-sovietică (din care făceau parte demnitari comuniști și militari) și facțiunea românească, națională, reprezentată de generalii Milea, Gușe, Vlad. Cei din urmă ar fi inițiat un puci în 1988 care, însă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se crea confuzia că sunt securiști (p. 58). În finalul tezei sale, autorul accentuează din nou ideea că, încă dinainte de 1989, ar fi existat în România o luptă surdă între două facțiuni care urmăreau debarcarea de la putere a lui Ceaușescu: facțiunea pro-sovietică (din care făceau parte demnitari comuniști și militari) și facțiunea românească, națională, reprezentată de generalii Milea, Gușe, Vlad. Cei din urmă ar fi inițiat un puci în 1988 care, însă, a fost dejucat de cealaltă facțiune. În timpul evenimentelor din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sale, autorul accentuează din nou ideea că, încă dinainte de 1989, ar fi existat în România o luptă surdă între două facțiuni care urmăreau debarcarea de la putere a lui Ceaușescu: facțiunea pro-sovietică (din care făceau parte demnitari comuniști și militari) și facțiunea românească, națională, reprezentată de generalii Milea, Gușe, Vlad. Cei din urmă ar fi inițiat un puci în 1988 care, însă, a fost dejucat de cealaltă facțiune. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, filosovieticii au procedat la eliminarea sau compromiterea celor trei
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a lui Ceaușescu: facțiunea pro-sovietică (din care făceau parte demnitari comuniști și militari) și facțiunea românească, națională, reprezentată de generalii Milea, Gușe, Vlad. Cei din urmă ar fi inițiat un puci în 1988 care, însă, a fost dejucat de cealaltă facțiune. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, filosovieticii au procedat la eliminarea sau compromiterea celor trei capi ai celeilalte facțiuni, pentru a provoca ruptura între Armată și Securitate (pp. 97-99). Raiha creditează ideea că în Scânteia tineretului din 18 decembrie, articolul intitulat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]