4,085 matches
-
pricepurăm șoapta misterului divin.../ Sublimul adevăr...noi l-avem din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În aceste versuri este exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere a ființării se înfăptuiește tot de Natură prin intermediul chematului său poetul, artistul. Poezia este Teotihuacan-ul* sacru unde omul devine zeu. Dicteul este prepersonal, el este primit de conștiința transcendentală a unei misiuni cosmice. Prin geniul poetic, Spiritul Universal, Deus sive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
faptul că eul nostru este o iluzie și suferința este esența lumii umane. Pe când Ghilgameș pierde nemurirea abia dobândită, printr-o banală neatenție (datorită căreia planta nemuririi este mâncată de un șarpe, șarpele intervenind, pe altă cale, și în legenda Facerii biblice), în basmul românesc Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte, nemurirea căpătată se pierde, pentru că omul este rău, ucide o făptură nevinovată; este deci o cauză mult mai profundă, de ordin etic crima antiființă, cauză axiologică de gravitate cosmică, existențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de a depăși moartea eșuează prin furtul de către un șarpe al plantei nemuririi pe care eroul o găsise la sfatul lui Utnapiștin. Deci tot un șarpe duce la moarte ca și în Facerea iudaică, unde ajutat fiind de o femeie, urmarea este condamnarea neamului omenesc la moarte pe toată veșnicia. Prezența divinității în epopeea sumero-babiloneană este negativă, zeița Iștar ucide pe prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, pentru că acesta refuzase dragostea care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din Socolinți, fiind reclamați de un dregător local corupt, au fost chemați la Iași în fața domnului și Divanului pentru a da explicații. Aici, reprezentantul lor, călugărul Tihon, a arătat că ei s-au așezat în Moldova în anul 7232 de la facerea lumii (1724 d. Hr.) în timpul domniei Voievodului Mihail Racoviță” (Varona, A., 2011). Pentru a scăpa de persecuțiile țariste, numeroși ruși de rit vechi s-au refugiat în Moldova venind din părțile Kievului, Cernâgov, Gomel. Prima consemnare oficială a rușilor de
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
concordanță de preocupări. Pentru că, continuă filosoful întorcându-se la ciocolată, femeia este piedica întregului progres... Este inerția, forța conservatoare... adaugă don Avito. Da, ea este tradiția, bărbatul, progresul... Abia dacă meditează... Face ce simte... Cum noi nu naștem, exagerează durerile facerii... Cum noi medităm, simulează că meditează.... E un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat. Se aud pașii doñei Edelmira, ia filsooful o sorbitură de ciocolată și cei doi bărbați tac. Amintește-ți, Fulgencio, zice doña Edelmira, apoi îl salută pe don Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
adesea este utilizat termenul „motiv" (mai rar „fragment-motiv") pentru a desemna elementele ce reprezint? aceste topos uri, dar aria motivelor ?i a temelor crea?iei eminesciene este mult mai cuprinz?toare. Astfel, G. C?linescu identific?, sub genericul „teme romantice": „facerea ?i desfacerea", „luna", „lumile siderale", „muzică sferelor", „cristalul", „regnul vegetal", „straturile", „mortul frumos, viul cadaveric", „dublul", „magnetismul", „nebunia", „geniul", „femeia titanic?", „omul ve?nic", „speran?a", „iubirea", iar sub sintagma „cadrul fizic" „somnul", „visul", „doma ?i apă", „zborul uranic", „halucina
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fel cum nu au de ales studenții sau bolnavii internați în spitale? “În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3, 19). Este mai mult decât evident faptul că societatea românească este în prezent lovită de cumplitele plăgi ale zgomotului, violenței, corupției, inculturii, trufiei și a răutății, ca să le enumăr doar pe cele mai frecvente și care fac viața aproape de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
1. Munca a fost o datorie din momentul imediat următor al Creației, când “a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească.” (Facerea 2, 15). După săvârșirea păcatului primordial și căderea din Rai, obligația de a munci s-a păstrat, numai că, în noile condiții, munca omului era mai grea, Dumnezeu poruncindu-i: “În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
că, în noile condiții, munca omului era mai grea, Dumnezeu poruncindu-i: “În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3, 19). Consecința aceasta dispusă și cu titlu de sancțiune, a condus la ideea ca munca este o înjosire și, în consecință, trebuie să fie apanajul unui segment inferior al societății, astfel că, în vechime, munca a fost privită strict
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
S-a odihnit după ce a sfârșit lucrarea Sa: “Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.” (Facerea 2, 2). Poporul evreu, în amintirea eliberării sale din robia Egiptului, are și astăzi, ca zi de odihnă, sâmbăta. Biserica Ortodoxă, respectând rânduielile instituite de Mântuitor, are ca zi de odihnă, duminică, deoarece, în această zi, au avut loc trei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
lame de ghilotină! În fapt, atât cât trebuie pentru a impune importanța unei porunci. “Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.” (Facerea 2, 7). Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, de la atom până la cea mai mare planetă care gravitează în Cosmos este Stăpânul Absolut al Creației Sale. Dumnezeu a suflat peste bulgărele de humă suflare de viață, făcând omul ființă vie. A
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
fost săvârșită de Cain împotriva fratelui său, Abel: “După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieșim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, și l-a omorât.” (Facerea 4, 8). În clipa imediat următoare, Domnul Dumnezeu a dat pedeapsa: “Și a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Și acum ești blestemat de pământul care și-a deschis gura sa, ca să
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
acum ești blestemat de pământul care și-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pământ.” (Facerea 4, 10-12). Datorită caracterului său ireparabil și a gradului ridicat de violență, Sfânta Scriptură situează uciderea în rândul păcatelor strigătoare la cer. Amploarea distructivă a faptei de ucidere este dată de faptul că se distruge total și ireversibil o ființă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vaporoasa Oprica îmi pusesem o cămașă de seducție. Una din alea mexicane, cu dungi verticale care dau talie fină și cu fir de aur doar la limita prostului gust - cât să se vadă că îndrăznești. Din prea multă de nimic facere ajunsesem să primesc un aviz de expulzare de la proprietar, burghez ticălos excedat de promisiuni de plată cu atât mai contraproductive, cu cât fuseseră mai convingătoare. Oprica n-avea nici o vină în dezastruoasa perversiune onomastică a părinților ei. Spunea doar că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
numai ca mijloc de instrucție, ci și ca un organism cu rol educativ. Prin reformarea școlii românești, Spiru Haret a devenit idolul cadrelor didactice, reușind să le insufle dragoste și admirație. La 9 martie 1896 a fost aprobată „Legea pentru facerea clădirilor școlare primare” și înființarea „Casei Școalelor”, care administra fondurile destinate învățământului, construindu-se localuri de tip „Casa Școalelor” cu trei săli de clasă, cancelarie și locuință pentru director. Dintre revizorii școlari din fostul județ Baia, s-au remarcat Nicolae
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
doilea, capriciile vremii...) a fost odată foileton, și că bunii autori ai unei istorii pe care-ai moștenit-o erau sîrguincioși și, poate, sfioși contributori la gazetă. Măcar pentru a te convinge de totala ei potrivire cu vremea modernismului în facere, și merită răsfoirea unui număr la întîmplare, din colecția descompletată și roasă de nefolosință a unui anticariat oarecare. Pe coperta nu mai groasă decît o foaie obișnuită, păstrînd sobrietatea roș-neagră a presei dintre războaie - cel mai probabil neimpusă, cum ne
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
Co. (pseudonimul lui Stere, împrumutat și altora, cu discreția cu care revistele își ascund micile jocuri) răspunde, metodic, așezat, atacurilor la Viața Romînească, numeroase, pare-se, în iernile de altădată, cînd Gherea își pierdea vremea cu Rodica, iar revistele cu facerea literaturii, a ideologiei, cu discuții despre cum trebuie să arate o democrație, una scăpată de ciocnirile de arme ale trecutului și care nu ghicea încă nimic din spaimele viitorului. La fel de temeinică, chitită pe informație, mai mult decît pe împunsături tandre
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
grame, 2003), film care i-a adus două dintre premiile cele mai importante, Globul de aur pentru cel mai bun film categoria Dramă și același premiu la Festivalul de film de la Cannes. Titlul face trimitere la un episod din Vechiul Testament, Facerea, capitolul 11. Fii lui Noe încep construirea unei cetăți și a unui turn, turnul Babel menit să atingă cerul (numele în ebraică al Babylonului), proiect care emblematizează orgoliul nemăsurat al oamenilor. Dumnezeu intervine pentru a distruge acest proiect atît de
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
o sfidare a doctrinei oficiale. Pentru Pandrea, "heghemonia proletariatului este o tîmpenie. Sarea pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei". în direcția abstracțiunilor, avem a face cu sublime propoziții. Mandarinul se plasează în mișcarea cosmosului, "conștient de cercul închis al facerii și al morții, acceptate cu detașare, surîzător în fața Hazardului, înțelegînd Neantul și disprețuitor al Forțelor oarbe, care conduc istoria universală. Mandarinul refuză Forțele și credințele oarbe. Firește, mandarinul meditează, de predilecție, la Neant, Hazard și Forțe oarbe, dar nu se
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
cursurile universitare erau și - sau mai ales - exerciții de captatio benevolentiae, vine cuvîntul introductiv la cursul de istorie națională început la Iași, cu cinci ani mai devreme de revoluție. Istoria este, pentru cei ce se pricep, și care participă la facerea ei, magistra vitae. Pentru cei "mulți și nelăudați", cum li se va zice peste ani și ani, tot ea e consolarea relelor repetate și infinit repetabile. Niciodată, într-un fel sau altul, n-a fost mai bine. Toate ideile romantice
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
puterea cuvîntului, din forța cu care el cheamă imagini și merge, în același timp, spre un fel de non-verbal. Spre acel tîlc conținut, universal, de dedesubt, care iese la iveală minunat. Depășind frontiera limbii. Jocul are un însoțitor permanent: bucuria facerii lui. Cred că altfel mecanismul nu funcționează. Icnește, se împotmolește. Cred, de aceea, că asta e și cheia spectacolului: ludicul și plăcerea atingerii lui. Implicînd o deschidere totală a actorilor. Povestea lui Creangă pare că se face acum, sub ochii
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
ca act demn să producă noi înțelesuri și deci valoare. Marius Ghica ne convinge că ampla cercetare a lui Paul Valéry este cu adevărat o poietică, iar nu o poetică, deoarece ea nu se aplică unui "produs final", operei, ci facerii acesteia. În încercarea sa de a sistematiza enormul fond al Caietelor, al căror unic scop era demontarea mecanismului creator al poeziei, Marius Ghica pune în discuție câteva concepte, cărora le dedică o succesiune de capitole. Este de menționat aici că
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
Luiza Palanciuc Unei poetici a emfazei și a hiperbolelor epidictice, i-a succedat, în modernitatea secolului al XX-lea, o poetică minuțioasă care consimte să demonteze cu acribie, într-un pe-cale-de-a-se-face (facerea căii), poematica poeticului la nivelul prim al acelei technę a sa. [...] Poetul contemporan este de bunăvoie și poetician. Îi place să se rotească în (și cu) cercul care rostogolește gândirea-poeticii și poetica-gândirii." Michel Deguy, Réouverture aprčs travaux, Întreaga operă a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
anvergură națională, ba chiar și internațională, dar și contactul cu ele mi-a fost folositor. Din toate ai multe de învățat. Pot ilustra cu sute de exemple câteva străvechi proverbe românești, nu numai pe acela care se referă la rezultatele facerii de bine... - De câțiva ani buni lucrați la romanul Raport asupra singurătății, din care am citit câteva zeci de pagini publicate în revista Familia. Am fost foarte atentă la personaje (îndeosebi la Ella), le-am reconstruit în mintea mea, apoi
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
de secol XIX, dincolo de câteva premiere - primul roman, prima revoluție, își doarme, până la pașoptiști, somnul preromantic. Din care ies la iveală - deloc surprinzător, de fapt, pentru cine o cercetează îndeaproape - vârfuri de rațiune sincronizate, cu toate beteșugurile unei limbi în facere, cu tradiția iluministă la apus. O asemenea colecție de maxime, zicători, "cuvinte adevărate" (mai puțin, se vede, înaripate) a adunat, la vremea lui, vornicul Golescu. O parte dintre ele i-au interesat pe junimiști, pe Eminescu mai ales, aflăm din
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]