889 matches
-
română”, „Literatorul”, „Revista albă” (Geneva, Paris, 1904-1905, 1906). În „Sămănătorul” din 1907 D. Anghel și St. O. Iosif „îndrăznesc” să publice Simfonie, „versuri de o bizară și îndrăzneață frumusețe”. A mai colaborat la „Revista celorlalți”, „Flacăra”, „Simbolul”, „Insula”, „Floare-albastră”, „Seara”, „Facla”, „Mișcarea literară”, „Salonul literar”, „Graiul vremii”, iar în ultimii ani de viață la „Pagini dunărene”, „Cronica”, „Ramuri” ș.a. Poeziile și le-a strâns în volumele Poeme (1911), Grădina Hesperidelor (1912), Imperii efemere (1925). Avea sub tipar, în 1929, Armonii lascive
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
de avangardă și la altele al căror program era apropiat de tradiționalism: „Ultima oră”, „Convorbiri literare”, „Excelsior”, „Fapta”, „Zodiac”, „Viața literară”, „Axa”, „Azi”, „Clopotul”, „Discobolul”, „Ulise”, „Floarea de foc”, „România literară”, „Rampa”, „Credința”, „Litere”, „Meridian”, „Reporter”, „Familia”, „Critica”, „Ideea românească”, „Facla”, „Păreri libere”, „Vremea”, „Linia dreaptă”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. Se află în pagini de revistă eseuri și cronici literare sau plastice, versuri și fragmente de roman în care unii dintre exegeții operei sale au descoperit anticipări ale ideilor din
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
Facultatea de Drept (1910-1913) și devine avocat. Debutează cu Cântecul ciobănașului Nacu în 1908, la „Buciumul”. Din 1911 este corector, ulterior, timp de câțiva ani, secretar de redacție la „Viața românească”, redactor la „Mișcarea”, „Teatrul”, „Opinia”, „Lumea” și colaborator la „Facla”, „Rampa”, „Cronica”, „Însemnări literare”, „Cuvântul liber” (seria 1924-1925) ș.a., periodice în care îi apar versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare (de multe ori acide, zeflemitoare) sau de o mai largă cuprindere socială, unele în rubrici precum „Cronica” („rimată” sau „teatrală”), „Note
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
la Botoșani. Face studii de specializare la București (1967-1970). În septembrie 1977 emigrează în Israel. Colaborează, începând din tinerețe, cu schițe, foiletoane, versuri umoristice la „Urzica”, „Informația Bucureștiului”, „Flacăra Iașului”, „Zori noi”, „Clopotul” și „Contemporanul”, iar în Israel la revistele „Facla”, „Orient Expres”, „Tribuna”, „Izvoare”, „Revista mea” (în care ține rubricile „Sfaturi medicale” și „Umor”). Este membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română. În schițele din volumul Șarpele și cupa (1972) - jurnalul unui tânăr medic de țară -, urmate de cele
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
Viața studențească”, semnând I. (sau Igor) Șerbu. Câțiva ani este șomer. În 1966 se stabilește în Israel, la Tel Aviv, continuându-și activitatea de ziarist. E redactor principal la publicațiile de limba română „Viața noastră” (rubrica „Cronica fantezistă”), „Revista mea”, „Facla”, apoi la „Ultima oră” (pagina de umor „Lama?”), „Orient-Expres”, „Tribuna” și „Minimum”. O vreme scoate și revista satirică „Muzeul de ceară”. În cele peste trei decenii de scris israelian semnează numeroase volume de proză și poezie, începând cu Pe o
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
Își face debutul în 1968, la „Familia”, fiind prezentă și în „Orizont”, „Reflex”, „Semenicul” ș.a. Străbătute de fior patriotic sau de sentimentul deplinătății legăturii cu pământul, versurile incluse de S. în prima ei carte, Drum peste vină (1977; Premiul Editurii Facla), sunt marcate de o sinceritate intensă, în ciuda alternării sau a amalgamării ezitante de formule lirice clasice și moderne. Datini, lucrarea câmpului, tradiții, rituri de trecere, obiceiuri magice, toate transpuse în sugestii metafizice, participă la alcătuirea ființei, ca într-un descântec
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
impulsuri teziste, textul e lipsit de forță, banalul și chiar prostul gust cotropind epicul. SCRIERI: Drum peste vină, Timișoara, 1977; Melancolia trandafirului albastru, București, 1982; Călina, Cluj-Napoca, 1982; Învolburata lume a Călinei, Cluj-Napoca, 1986. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, Premiile Editurii Facla 1977, O, 1977, 52; Laurențiu Ulici, Lirica feminină, RL, 1978, 13; Nicolae Ciobanu, Poeți timișoreni, LCF, 1978, 19; Claudiu Daniel, „Călina”, F, 1983, 2; Brândușa Armanca, „Călina”, O, 1983, 10; Dumitru Micu, „Călina”, CNT, 1983, 51; Adrian Dinu Rachieru, O
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
soțul ei, Alexandru Alcalay, desfășoară și o meritorie activitate de traducătoare din literatura anglo-saxonă. În 1986 începe să colaboreze cu schițe, eseuri și portrete literare la publicațiile în limba română din Israel și din alte țări: „Viața noastră” („Ultima oră”), „Facla”, „Minimum”, „Tribuna”, „Izvoare”, „Micromagazin” (New York), „Observator” (München), dar și la „România literară” „Dacia literară” ș.a. Este membră a Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română și i s-au acordat mai multe premii: „Brickman”, „Sara și Haim Ianculovici”, „Nicu Palty”. S.A.
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
în 1926, și urmează doi ani la Conservatorul de Artă Dramatică. Angajat al librăriei bucureștene „C. Dobrogeanu-Gherea” (1926-1927), ulterior este funcționar la Editura Naționala - Ciornei, redactor la „Adevărul”, secretar de redacție la „Dimineața” (din 1928) și, mai târziu, redactor la „Facla” (1937-1940). Temându-se de legionari, până în 1946 se află în refugiu în URSS. Revenit în țară, va fi redactor la Agerpres, regizor la Teatrul Muncitoresc, apoi la teatre din Arad, Reșița, Brașov, Brăila, Craiova, iar din 1955 redactor-șef de
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
și artistic”, „Sinteza”, „Dimineața” (era semnatarul rubricii „Puncte de vedere”), „Rampa”, „Apărarea”, „Bilete de papagal”, „Săptămâna literară, politică, teatrală”, „Cortina”, „Cronicarul”, „Viața românească”, „Reporter”, „Cugetul liber”, „Lupta”, „Încotro?”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Timpul” (la care a fost redactor), „Femeia și căminul”, „Facla”, „Fapta”, „Gazeta familiei”, „Magazin”, „Mondial magazin”, „Societatea de mâine”, „Secolul “ ș.a. La „Tribuna românească” (1946-1947) răspunde de pagina culturală. După război a mai scris la „Tribuna”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”; între 1968 și 1972 a ținut în „România literară” o rubrică
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul literar” (1925-1927), de asemenea e prezent în cenaclul lovinescian. Gazetar profesionist, membru al Sindicatului Ziariștilor din București, parcurge treptele acestei cariere de la corector până la secretar de redacție și redactor la periodice precum ,,Facla”, ,,Adevărul”, ,,Omul liber”, ,,Capitala”, ,,Curentul”. Mai trimite versuri la ,,Azi”, ,,Cetatea literară”, ,,Herald”, ,,Abecedar”, ,,Radical”, ,,Viața literară”, ,,Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Circumstanțe potrivnice au făcut ca un volum, Poeme, aflat în manuscris în 1940, să nu fie editat. Figurează, totuși
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
volum, Poeme, aflat în manuscris în 1940, să nu fie editat. Figurează, totuși, în antologia lui Emil Giurgiuca, Poeți tineri ardeleni, împreună cu Ștefan Baciu, Mihai Beniuc, N. Caranica, Ion Th. Ilea ș.a. Alături de N. Carandino, Oscar Lemnaru și alții, la „Facla” semnează - trei. În timpul inițierii sale lirice, Ș. scrie versuri pline de prospețime, dar marcate de amprenta melancoliei poeților „blestemați”. Ulterior sentimentul de anxietate e sporit de ironia amară, preluată de la G. Bacovia, ca în poemele Peisaj mut, Carnet intim. Influențele
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
alei candelabre desprinsă-i dintâi/ Risipa brațelor tale cu întunerecul priză/ De lucruri știute cuprinsă tu ești, tu rămâi,/ Când moartea-ți va fi cel mult o surpriză,/ Sau ruptă de flăcări în jur vei năluci mai înaltă/ Cu mădularele facle prin stingerea toată./ Prin urme ce se deșartă, plecarea te ia îndărăt - / Din tine-o fâșie încă mai văd”. Atmosfera înțesată de taină poate fi percepută și în Inventar rustic, Aventură, în inedita Șah. O anume sobrietate intelectuală se întâlnește
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
trust de presă, în primul rând „Curentul magazin”, devenit „Curentul literar”, au impus în jurnalistica românească interbelică o ținută, rivalizând cu cele mai importante jurnale europene. Colaborează, de asemenea, la „Brazdă nouă”, „Vremea”, „Epoca”, „Pământul”, „Acțiunea” (Sibiu), „Fapta”, „Evenimentul zilei”, „Facla românească”. A fost ales în trei rânduri (1928, 1931, 1933) deputat independent în Parlamentul României. La 9 august 1944 pleacă din țară cu misiunea, din partea mareșalului Ion Antonescu, de a organiza „o bază de apărare în afara hotarelor țării” și de
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
și sunt comparabile cu cele atinse acum 20 de milioane de ani. Producerea de CO2 prin arderea combustibililor fosili, a căror ponderi în perioada 2000 2004 fost: arderea cărbunelui: 35 % arderea combustibililor lichizi: 36 % arderea combustibililor gazoși: 20 % instalațiile de faclă la extragerea și prelucrarea hidrocarburilor: 1 % alte hidrocarburi: 1 % producția de ciment: 3 % alte surse (transport maritim și aerian necuprins în statisticile naționale): 4 % Studiile pe modelele climatice indică că, chiar dacă concentrațiile gazelor cu efect de seră s-ar menține
OMUL, STĂPÂNUL PĂMÂNTULUI... DUŞMANUL SĂU OMUL!. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Doina Steliana Zeleonenchi, Daniel Cezar Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_926]
-
ședințele cenaclului Sburătorul), Nae Ionescu, Ion Vinea, Adrian Maniu, iar mai târziu îl va încânta și pe Marin Preda, care o va imortaliza în „doamna Sorana” din romanul Intrusul. Publică sporadic versuri, eseuri și articole în „Adevărul literar și artistic”, „Facla”, „Viața”, „Vremea”, pentru ca la un moment dat să opteze pentru dramaturgie. Piesa de debut Călătorie-n întuneric, publicată de Ț. în 1943, distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Național din București, se joacă sub pseudonimul Nicolae Bucur și are parte
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
j. Giurgiu), poet și editor. Este fiul Floarei (n. Mârzac) și al lui Marin Țone, țărani. După absolvirea liceului la Giurgiu în 1977, obține licența în ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București în 1988, cu lucrarea „Facla” interbelică (1930-1940). Mai întâi gazetar la cotidianul „Tineretul liber” (1989-1991), lucrează din 1994 ca muzeograf la Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, din 1998 fiind angajat și la Muzeul Literaturii Române. Înființează Editura Vinea în 1991 și Institutul pentru Cercetarea
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
arhivele Marcel Iancu, M. H. Maxy, Sesto Pals, Paul Păun. Organizează la București simpozioane dedicate avangardei, cu participare națională și internațională (2001, 2002, 2003). Editează revistele „Aldebaran” (din 1995, cu numere închinate lui Tristan Tzara și lui Claude Sernet) și „Facla literară”. Debutează cu versuri în 1980, la rubrica „Atelier literar” din „Luceafărul”, iar editorial cu cartea de poeme Cred în tine ca în Dumnezeu, apărută în 1992. Primele două volume de versuri ale lui Ț. - Cred în tine ca în
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
se înscrie, din nou împreună cu Sebastian, la Facultatea de Drept a Universității din București. Va obține licența în 1930, însă nu profesează, fiind atras de gazetăria culturală și artistică. Face cronică muzicală, teatrală și cinematografică la diverse periodice, între care ,,Facla”, ,,Rampa” și ,,Zorile”, unde va fi redactorul rubricilor artistice și culturale. Versuri, proză și reportaje îi apar în ,,Universul literar”, unde va debuta cu o poezie în aprilie 1928, ,,Tiparnița literară”, ,,Săptămâna literară, plastică, teatrală”, ,,Vremea”, ,,Meridian”, ,,Floarea de foc
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
elevilor Liceului „Gh. Lazăr”. Ulterior se pare că îl acompaniază, folosind vreun pseudonim nedivulgat, pe Horia Ghiea și pe Ștefan Baciu în editarea efemerelor „Stilet” și „Studio”. Ca student, colaborează cu recenzii, cronici și comentarii pe teme de artă la „Facla”, „Rampa”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Era nouă”, „Meridian”, „Reporter” „Lumea românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească” și „Revista Fundațiilor Regale”. Obligat, ca urmare a legislației rasiste în vigoare, să își întrerupă activitatea publicistică, se apropie de Paul Păun și de
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
1925 i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat în 1914, sub pseudonimul George din Muscel, la revista „Valuri” din Iași. A editat revistele „Rândunica” (1925-1928, Alexandria), „Facla Muscelului” (1926-1927, Câmpulung) și „Piatra Craiului” (1928-1929, Dragoslavele) și a colaborat cu articole pe teme sociale, politice, de igienă și educație sanitară, precum și cu traduceri la numeroase publicații: „Analele Dobrogei”, „Gazeta Alexandriei”, „Muguri”, „Muscelul nostru”, „Curierul nostru”, „Presa”, „Revista noastră
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
literară a membrilor este valorificată și prin alte edituri: Minerva și Eminescu (rezultate din divizarea Editurii pentru Literatură, fostă Editura de Stat pentru Literatură și Artă), Albatros, Ion Creangă (provenite din Editura Tineretului), Dacia (Cluj-Napoca), Junimea (Iași), Scrisul Românesc (Craiova), Facla (Timișoara), Kriterion, Litera. O importantă atribuție este de a acorda anual premii cărților apreciate de un juriu ca având valoare deosebită. La data răsturnării dictaturii ceaușiste, 22 decembrie 1989, într-o ședință ad-hoc, președintele Uniunii, D.R. Popescu, și-a prezentat
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
pregătirii tezei de doctorat Dimitrie Bolintineanu și epoca sa, pe care o va susține în 1971, este numit în 1969 redactor-șef al Editurii Minerva, de unde se pensionează în 1992. A debutat ca elev în 1946, cu poezii, în gazeta „Facla” din Brăila, și editorial în 1956 cu studiul Începuturile romanului românesc. A colaborat la „Națiunea”, „Flacăra”, „Revista elevilor”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „România liberă”, „Tribuna”, „Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul” ș.a. Începând
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
În 1913 V. publică sistematic poezie în „Noua revistă română” a lui C. Rădulescu-Motru, unde în 1914 semnează pentru prima dată Ion Vinea - o adaptare a numelui bunicii din partea tatălui, Chauvignac -, extinzându-și colaborarea la „Seara” (patronată de Al. Bogdan-Pitești), „Facla” lui N. D. Cocea (de acesta îl va lega o constantă prietenie) și „Rampa”. În 1915 înființează tot cu Tristan Tzara revista „Chemarea”, din care vor apărea doar două numere; în același an începe să colaboreze la „Cronica” lui Tudor
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și socială”. În 1917 se căsătorește cu Ana-Maria Băjescu Oardă (viitoarea poetă Tana Quil), de care se desparte la scurt timp. După încheierea primului război mondial devine redactor la „Adevărul” (1919-1922), semnătura regăsindu-i-se, de asemenea, în „Cuvântul liber”, „Facla”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cugetul românesc” ș.a. În 1922 iese, sub redacția sa și cu sprijinul lui Marcel Iancu, revista „Contimporanul”, care avea să canalizeze o bună parte a energiilor tinere din literele și artele plastice românești interbelice. În
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]