665 matches
-
dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul. 27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă, a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lor cețoasă făcea ca pasajul să pară mai însuflețit, mai real. Pentru prima dată, prezența lor avu un impact asupra creierului său. Asta era o fermă veche, unde se refugiaseră șaptesprezece criminali condamnați, și care se vădea a fi un fagure cu pasaje secrete. Nu putea fi o întâmplare, Să o prindă rapid de picior, se hotărî el. - Lesley! vocea ei veni ca un oftat, din spate. Jur că asta nu adaugă nici o iotă la pericolul în care vă aflați. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
diagonală care-și țese calea de la dreapta sus spre stânga jos, au devenit puncte de atracție. Orele în care le fixează cu privirea-i alimentată de lassi, îl ajută să vadă cum se transformă în malul unui râu, într-un fagure de miere, o gaură din care se târăsc schelete mici și fragile, o grămadă de genunchere și bâte de crichet, un portret al regelui-împărat care se rotește, cu fața de un albastru pal și părul galben ca șofranul, un mușuroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
călătoriei. Sub povârnișul pe care Fotse îl numesc Lizard’s Back este reședința Daou, a marelui șef. În jurul acesteia, pajiștile în terasă coboară spre malul secat al râului placat cu pietre rotunde. Dincolo de el, fața stâncii este ciuruită ca un fagure de peșterile în care Fotse își înormântează morții. Ca și la celelalte ferme, pereții din noroi ai casei șefului sunt părăsiți, iar staulul caprelor e gol. Tăcerea devine insuportabilă pentru albi, când deodată Gregg observă mișcare lângă povârniș. Îi întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încrețea dinspre orizont Valuri de spumå apropiindu-se în stop-cadruri regizate de umbrele îmbråțișate gri desenând coapse mângâiate de priviri sau gânduri vânturate peste dunele håituite de ger Albinele pufoase cårau din cer cu osârdie nectar alb și înghețau în fagurele nesfârșirii de alb
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1597]
-
cum doresc, Nu mă iubi cum te iubesc,‐ și plâng! Literatorul, nr.5, 1885 126 ștefan Augustin Doinaș (născut la 26 aprilie 1922‐m.2002) „Cine a spus mai frumos decât Eminescu despre l imba română, că este ca un fagure de miere?” De vorbă cu S.A.D. despre „Poezie văzută din in terior”,în „Cronica”, Iași, 20 aprilie 1979 4 OCTOMBRIE 1964 Strigat‐am, singur în lume, numele mamei, și mi‐a răspuns numai frigul văzduhului, cu ochi de stele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și o pune pe umerii ei. Și cu asta gata, bine? Ea aprobă din cap. Era o vară în care plouase peste măsură, când toate plantele crescuseră mult peste dimensiunile obișnuite. Într-un copac din fața casei s-a găsit un fagure de viespi mari. Semăna cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în care plouase peste măsură, când toate plantele crescuseră mult peste dimensiunile obișnuite. Într-un copac din fața casei s-a găsit un fagure de viespi mari. Semăna cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a găsit un fagure de viespi mari. Semăna cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de fagure și-mi petreceam ore Întregi să mi-o Întind pe păr, până mi-l laminam ca Într-o singură calotă de plumb, o cască. Apoi Îmi puneam un mic fileu, să mi-l țină apăsat. Cei din Fundătură mă văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Tu dormeai dus, băi, boierule, că n-aveai treabă! O-hooo... și-ncă cum dormeai, ca o copită, ca o loază, puiule! Portretul fotbalistului vândut, la tinerețe! Boier Bibescu! Boier Bucă! Anesteziat, cloroformizat, lobotomizat, cu bășini, ce era la brăcinaru' tău! Fagure! completează Dănuț. Copilaș drăgălaș, având curu' plin de caș! À propos, ți-ai uscat cioarecii? Nu schimbați vorba, dă înapoi Sile, prins în off side. Păi, dacă e odrasla lu' Coco, măcar că io nu-mi aduc aminte să fi alăptat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a crea, sub pomul cunoașterii, în același timp, propria damnare, dar și speranța de mântuire (corpul tău, cathedrală în care voi îngenunchea), prin întruchiparea ființei dragi (smulgându-mi coasta, te zămislesc sau: mereu zidindu-te celulă cu celulă / piramidă și fagure), osmoză de etern și efemer, într-un cuvânt, Ceamaifrumoasă, Dorador. Proiecție diafană, mai ales olfactivă, alcătuită din miresme, femeia din poemele lui Radu Cârneci, asemenea înaintașelor ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceste vorbe, le-a arătat mîinile și picioarele Sale.) 41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, și se mirau, El le-a zis: "Aveți aici ceva de mîncare?" 42. I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. 43. El le-a luat, și a mîncat înaintea lor. 44. Apoi le-a zis: "Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
broșură hărtănită unde un misogin explica pe larg bărbaților de ce trebuie să se ferească de "emisarele diavolului". În ea, femeia era ocărâtă în fel și chip, socotită o sămânță de nenorocire, rădăcină a tuturor pierzaniilor, principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de miere și venin, o nenorocire râvnită, rău dulce, spadă care străpunge și inima înțelepților, o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
reveni în viață iar, pe scop final, nu pe plăcere. Dacă lumina o alungi, faci din mijloc finalitate, și atunci să nu te miri c-ajungi, copac cu crengile uscate. Plăcerile-ți dictează trupul și îți mănâncă în neștire toții fagurii ce umplu stupul, călcând ce ai mai scump în fire. Căci nu trăiești mereu să cazi făină-n sacul fără fund; ce verticali sunt acești brazi pe creștet cu un cer rotund! Adică nu ești ca să-ndopi în tine tot
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
floare și-apoi s ofere fructe iar. Oamenii știu, și fiecare joacă-ntr-un fel rol de albine, iar când sunt ramurile pline românii ies la drumul mare și se oferă... Aici stărui să rupi cu dragoste din tine, cum fagurii din stup de albine și în tăcere să te dărui. E-o bucurie mai aparte, înfăptuind ceva cu spor, să dai din ideal și dor ca pomul din această carte. 2012 Precauție Ai să scapi de ce e greu, fii atent
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup se rup de mierea binefăcătoare. 1983 Versuri discrete, armonii În nesecatul iubirii izvor, aflăm al vieții noastre rost, reîntâlnim pe cei ce-am fost, le retrăim trecutul lor. Așa-i sortit omul să vrea ce se, și chiar
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că sfiala înfrumusețează pe oameni cu judecată mai frumos decât ca niște fecioare iar mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumină, care învăluie sufletul. Deci, sfinții ne îndeamnă să devenim lumină pentru cei din jurul nostru, căci „cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.”( Pilde 16, 24) Se spune că sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Cred că așa
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
arde. 255Oamenii ca degetele, nici unul cu altul s-aseamănă. 256Ascultă cu urechia, ca straja de vrăjmași. 257Ca o pecete ține ascuns. 258Atîrnat ca un cârnat. 259Afînat ca puful. 260Ca aburul de pe apă, ese, se ridică, se vede. 261Ca albinele la fagure s-adună. 262Ca corbii la stârv s-adună. 263Ca muștele la scârnă s-adună. 264Ca furnicele când adună merinde pentru iarnă. 265Ca furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce se scoală din somn, după ce-și freacă ochii, își aduce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
parte din poemele și pamfletele inserate în acest volum, cu regretul că spațiul nu-mi permite mai mult, las cititorilor posibilitatea de a descoperi noi și neprețuite valori moral-spirituale, toate expuse de autor într-o limbă română dulce ca un fagure de miere, îmbinând măiestrit o veritabilă poezie în proză, cum rar se întâlnește în vorbirea și scrisul obișnuit. La apa Vavilonului, de Monica Lovinescu Volumul de față se prezintă drept o carte document pentru o lungă perioadă de timp - 19471990
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]