8,163 matches
-
de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu o vioiciune care îmi cuprinse ființa. - La ce oră pleacă trenul spre faimoasa stațiune?, m-a întrebat. Au fost primele cuvinte, cu care mă salută. Am răspuns îngăimînd cuvintele, încercînd să-i abat ideea pe care eu o împlîntasem în percepția lui, în București, dar n-am reușit acest lucru. Locomotiva trenului care
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
o elimine. Un grup de muncitori se străduiau să înlocuiască plăcile deteriorate ale pavimentului largei terase, unde în plin sezon, pe vremuri, tineretul se zbenguia executînd primii pași ai modernului dans, numit charleston, melodia cîntată sub arcușul viorilor, dirijate de faimosul violonist Pongras. Spre clădirea stabilimentului îmbătrînit și el, grăbeau pașii statornicilor vilegiaturiști care făceau băi calde. Lovinescu părea dezorientat de locul unde îl adusesem. - Asta este faimoasa stațiune pe care mi-ai lăudat-o cu atîta căldură?, m-a întrebat
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
pași ai modernului dans, numit charleston, melodia cîntată sub arcușul viorilor, dirijate de faimosul violonist Pongras. Spre clădirea stabilimentului îmbătrînit și el, grăbeau pașii statornicilor vilegiaturiști care făceau băi calde. Lovinescu părea dezorientat de locul unde îl adusesem. - Asta este faimoasa stațiune pe care mi-ai lăudat-o cu atîta căldură?, m-a întrebat la un moment dat cu un aer ironic. Am rerceptat cu inima strînsă cuvintele aproape dojenitoare. Lovinescu părînd înduioșat de starea mea sufletească propuse să ne întoarcem
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau roțile trăsurii pe asfaltul străzii, îndreptîndu-ne spre Drumul Dumbravei, al faimoasei păduri de stejar care se întindea pînă la Rășinari, unde se născuse poetul Octavian Goga, localitate pe care nu o vizitasem niciodată în copilăria mea, pînă atunci. Am descoperit locul în care se organiza vara, sărbătoarea cîmpenească numită Maialul, la
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu mania lor pentru măsuri & reclame; Mina Loy care a fost lovită de puritatea kinestetică a păsării mele de bronz & Nancy Cunard ale cărei legendare vapoare nu erau decît un legendar pește & Peggy, Peggy, firește, Peggy & înotam înainte și după faimoasele mele sarmale în transparența metafizică a anului 1930: de atunci fiecare an & fiecare decadă sînt pasăre țestoasă, pasăre sau pește; în 1989 pasărea mea s-a înălțat din nou la cer & apoi s-a născut în chinuri broasca țestoasă cu
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
e indulgenta [...] cu tinerii pentru care cîștigă slăbiciune". Un al treilea exemplu: Cioran în postura de paj și companion al doamnelor (fapt înregistrat în jurnalul lui Virgil Ierunca, tot în 1950): la o conferință foarte mondenă, "își face apariția și faimoasa doamna Florence Gould, urmată inevitabil de salonardul Cioran". în fine, foarte semnificativ este faptul ca Simone Boué n-a simțit nevoia să aibă un copil, timpul fiindu-i ocupat cu "copilul" Cioran, nematurizat niciodată, capricios și pretențios că un animal
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul suflet rostind nu te teme Sincronul Reiei firul pierdut, mișcarea nervoasă face sincronul (jurământul de sărăcie și de supunere) Ia aminte, faimosul "play-back" cel ce ducea la perfecțiune hohotul de plâns al eroului, chiar parfumata prostie, iată riscă să atingă zonele pure, sângele cald, vinul scurs din urechea țareviciului în vreme ce tarul scoate pe gură spasmul victoriei: "ceea ce trebuia a fost făptuit..." Cine
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
fasole, ciuperci, roșii, bacon prăjit, pâine prăjtă cu unt și hash brown potatoes (cartofi tocați, modelați sub formă de triunghi și, apoi, prăjiți). 6. Veverițele, gâsculițele, rățuștele și lebedele din parcuri, care mănâncă din mâinile oamenilor și sunt superhaioase. 7. Faimosul Fifteen, restaurantul lui Jamie Oliver, la care ne-au făcut surpriza să ne ducă prietenii care ne-au și cazat. 8. Relaxarea oamenilor. Am văzut enșpe gagici fardându-se în metrou și, tot în metrou, am văzut tătici stând turcește
Englezii şi-au găsit Regina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21212_a_22537]
-
în economie după Nobel. Michael Spence (Premiul Nobel pentru Economie, 2001) a fost decanul Stanford Graduate School of Business vreme de 15 ani, iar acum ține cursuri despre viitorul creșterii economice. Condoleezza Rice este tot profesor titular, probabil cel mai faimos dintre ei. N-a luat Nobelul, dar ține două cursuri de politica internațională geniale, condimentate cu anecdote din mandatele ei de Secretar de Stat și de Consilier Prezidențial pentru Securitate. David Demarest a condus ambele campanii electorale ale lui George
Ușor cu Nobelul pe scări by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82392_a_83717]
-
toată ziua asta!? În plic găsesc o scrisoare - sunt invitat la Casa Frumoasă pentru a mi se lua măsurile. Casă Frumoasă este probabil cel mai luxos și mai elegant magazin de haine bărbătești din oraș. Ei sunt cei care aduc faimoasele costume Scabal și Brioni în România și, desi îmi propusesem de mult să le fac o vizită (recunosc, m-aș fi dus că la muzeu, nu ca să cumpăr ceva), încă nu apucasem s-o fac. Și iată că acum aveam
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
dacă "dulceața traiului" (ghilimetele sunt ale lui Mateiu) e un citat din Charles-Maurice... Este aproape sigur, însă, că un alt rând de ghilimete: "era atât de frumos seara sub castanii înalți", face trimitere la Le Mariage de Figaro (IV, 3), faimoasa piesă a lui Beaumarchais: "Qu'il fera beau, ce soir, sous les grands marroniers." (Cf., la rigoare, și "les souliers acajou", adică brun-roșcați, ai lui Mateiu, în Opere, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994, p.300.) 6 "Garoafa, mai puțin
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
cărui soartă o deplînge de mai multe ori pe parcursul cărții. încîlceala spațiilor și a timpurilor este însă atît de inextricabilă, încît raporturile temporale dintre evenimentele relatate în roman devine greu de stabilit. O serie de personaje reale, dar mai puțin faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate de narațiune: Pęro de Alenquer, unul dintre cei mai buni piloți ai epocii, despre care naratorul pretinde c-ar fi participat la călătoria care l-a dus în Orient, murise
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul mopeteiana (incluse în volumele poeme, respectiv poesii, ambele din 1970), poate deveni ilustrativă în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
grețos-lăptoasă a cufundării mele amniotice. Liiceanu venea așadar spre mine și pe măsură ce se apropia ochii i se exorbitau, deveneau două talgere uriașe cu un cerculeț roșiatic în centru care cliniota, transformându-se în cele din urmă în acel böser Blick, faimoasa privire rea a BMW-ului 330 XD. Când a ajuns la doi metri de mine, a întins brațul care se transforma, pe măsură ce se apropia de beregata mea, într-un clește de tarantulă tărcată, cu un pântec enorm de cleștar, și
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
domeniului public) ar necesita infime cheltuieli chiar și pentru derizoriul buget ce se alocă anual culturii. Plecând într-o călătorie în străinătate, Filimon trece cu diligența prin Călugăreni (mergând spre Giurgiu) unde constată stupefiat că locul unde s-a desfășurat "faimoasa bătălie dată de creștinul principe Mihai Bravul" nu e marcat prin nici un monument reprezentativ. Citez câteva rânduri premonitorii ale scriitorului, care ar putea să prefațeze atât de necesarele măsuri reparatorii: "Iată tristul mod adoptat la noi pentru conservarea monumentelor publice
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
mustra în același timp conștiința - un amestec bizar, o împerechere stranie: o disonanță între suflet și aspect, între operă și om - cel puțin la prima vedere". Comentariul critic se îngemănează aici cu însemnarea memorialistică, în pagini de mare preț, evocând faimosul cenaclu cu atmosfera lui spectaculos și senzațional regizată, unde poetul trona marțial și solemn, ca un rigă: ,Macedonski, când l-am cunoscut, ședea pe Polonă; s-a mutat apoi pe Dorobanți. Avea un salon literar care stârnea curiozitatea vulgului. într-
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de un anumit detaliu fizionomic al lui Fane Chiriac: "... cu niște ochi verzi, plini de scăpărări alburii", leit-motivic reluat: "fantasticii lui ochi verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult în verde
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Dumitriu un volum de nuvele de Balzac: Colonelul Chabert, Preotul din Tours etc.". Într-adevăr, în 1956, apare, la ESPLA, volumul al doilea al Operelor lui Balzac, într-o traducere semnată de Petru Dumitriu, mai conținînd și Femeia părăsită și Faimosul Gaudissart. E anul în care romancierul încheie și revizuiește Cronica și, oricît de productiv era, nu cred că avea răbdare să și traducă sau să stilizeze în același timp. Dacă e "o primăvară și o vară întreagă" din '55, cînd
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
același subiect ca și Jules Verne. În epopeea sa Orlando furioso, Ariosto are un cântec, Suirea lui Ariosto în Lună ș...ț. Am recitit din nou pe Ariosto și am rămas izbit de superioritatea lui Jules Verne față cu acel faimos poet. ș...ț Astolfo din Orlando furioso se suie la Lună într-un car cu patru cai roșii ca focul. Este concepția veche a lui Apollon care străbate cerul cu cursierii săi de foc." Nu partea literară îl impresionează pe
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca și tablourile naturalist-sordide din Argotice. Realizate minuțios, cu grijă pentru detaliul verist și derizoriu al mediului periferic ploieștean și bucureștean, demn de evocarea "eroului liric François Villon" și de faimosul motan răzvrătit și în răspăr cu lumea din baladele vagante ale boemei sale studențești, acestea trebuiau să șocheze obișnuințele cititorului timpului. Versurile sale din acea vreme, multe păstrate cu grijă de a doua sa soție, Doina Ciurea - o nouă colegă
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Vartic - și datorită epilogului ei neașteptat într-o conjunctură cu totul specială. Douăzeci și una de zile după expedierea scrisorii, în 18 aprilie 1930, tocmai în Vinerea Mare a Săptămânii Patimilor, Bulgakov primește un telefon care îl va marca psihic pentru totdeauna. Iată faimoasa convorbire telefonică, înregistrată de istoria literară prin intermediul jurnalului Elenei Sergheevna: - Mihail Afanasievici Bulgakov? - Da. - Tovarășul Stalin vrea să vă vorbească. - Ce? Stalin? Stalin? Acestea fiind zise, se auzi o voce cu un pronunțat accent georgian: - Da, vă vorbește tovarășul Stalin
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
culturii românești și a intelectualității ei actuale cu scriitorii din celelalte țări foste comuniste. Ma gândesc întâi la Praga fiindcă - spre deosebire de celelalte capitale unde există totuși zvârcoliri politice, schimbări nu seismice, dar care încețoșează oarecum relațiile în cetate - în Praga, faimoasa lumină a acestui oraș e astăzi în deplinătatea ei. Eu cred că scriitorii români sunt vinovați tocmai pentru că privesc prea mult spre centrele clasice ale privirii, spre capitalele occidentale. Or, urgența cea mare este aceea de a îndemna pe scriitorii
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
că pot ajunge la stele. M-am gîndit de atîtea ori cu ce mînă norocoasă i-a adus Monica Lovinescu piesa Cîntăreața cheală regizorului Nicolas Bataille. Și ce a urmat din acest punct. M-am gîndit cum o stradă oarecare, faimoasă doar pentru că în apropiere de numărul 23 de pe rue de La Huchette se găsea restaurantul armean "Le Caucase", ținut de părinții lui Aznavour, a devenit istorie. Acolo a creat Georges Vitaly Theatre de la Huchette. Locul unde Cîntăreața cheală se joacă și
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
își trăiește ultimele zile ale visului de liberalizare început la mijlocul anilor '60, al cărui apogeu a fost discursul rostit de tânărul Nicolae Ceaușescu, în august, 1968, după invadarea Cehoslovaciei de către trupele țărilor membre ale Pactului de la Varșovia (mai puțin România). Faimosul turneu asiatic al urmașului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu avusese încă loc, iar la revoluția culturală nu se gândea nimeni. În celălalt capăt al Europei, la Paris, lumea este în fierbere. Urmele baricadelor studențești din timpul revoltei din mai 1968 se
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
cei care elaborează și monitorizează acest nou cod muzical-rutier, dorit a avea, vezi bine, o acoperire planetară). 5) Conferințe, micro-concerte, recitaluri, standuri de prospecții și tatonări, grădini de partituri și produse înregistrate, antreprenori de reuniuni și festivaluri, compozitori și informaticieni, faimoși restitutori și simpli melomani, demonstrații de virtuozitate, toți și toate ne asigură că suntem în plină babilonie sonoră, unde cândva se vor decanta poate graiurile unei arte pusă mereu pe șagă. 6) Orchestre nu, dar instrumentiști, da. Și încă din
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]