24,803 matches
-
va vedea în Troțki, un "bolșevic cu conștiința nealterată" (Op. cit., p. 37). Reacția lui Panait Istrati este, așadar, efectul gravei deziluzii a unui idealist. Spre deosebire de Fundoianu, care judeca, în 1935, stările de lucruri de pe poziția filosofului de factură existențialist-șestoviană, opus "falselor evidențe" ale rațiunii constrângătoare și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare, prozatorul se manifestă ca o fire pasională, care-și mărturisește fără ocol parțialitatea, decisă de chiar investiția
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
avut nimic de spus. Poate doar să constat că întotdeauna chelia din realitate e mai simpatică decât aceea de la televizor. Una peste alta, pesedeii au o mare problemă. Și anume, imposibilitatea de a face distincția dintre informația reală și cea falsă. Declarațiile contradictorii ale barosanilor din partid, ura fățișă dintre noua și vechea generație, prestația lamentabilă a lui Năstase însuși, disperarea promisiunilor cu și fără acoperire, de la pensii, salarii, gratuități la restituiri de terenuri și case arată un singur lucru: că
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
Numele invocate de H.-R. Patapievici în sprijinul tezei sale sugerează mai degrabă că așa am fost întotdeauna: la 1921, când B. Fundoianu biciuia provincialismul și spiritul servil-imitator, la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
-R. Patapievici în sprijinul tezei sale sugerează mai degrabă că așa am fost întotdeauna: la 1921, când B. Fundoianu biciuia provincialismul și spiritul servil-imitator, la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
ieșeau pe dos, descalificându-mă... Lumea devenea imposibilă, totul semăna cu o caricatură răutăcioasă. Familia, sfera mea socială - era ca un balon fragil. Societatea, poporul, statul - dușmani. Serviciul militar - un coșmar. Idealurile și ideologiile - fraze goale. Iar cel mai rău, mai fals și mai infatuat eram eu însumi". După examenul de bacalaureat, pe care-l trece în 1922 cu destulă dificultate, numai cu aprobarea ministerului, obținând două note maxime (5+ la polonă și franceză) și trei minime (1 la algebră, trigonometrie și
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
aceste condiții culturale favorabile dezvoltării lui. Naționalismul nu e deloc propice romanului, după cum nu e nici societatea închisă, cum era aceea comunistă. Și apoi mă întreb: poate fi mare romanul unei regiuni mici, neglijabilă pentru Europa, ca Basarabia? E o falsă problemă? Sunt sigur că multora le va veni în minte contra-argumentul afirmării europene a albanezului Ismail Kadare. Ce știm noi despre romanul din Estonia, Letonia sau Lituania? Interesează pe cineva? Da, cu condiția să ne determine cineva să ne intereseze
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
cunoscuți. L. Raicu se eliberează, prevenitor, și de această parțială prejudecată: critica nu supralicitează, nici nu face mai multă lumină, doar sucește altfel lucrurile știute. Sigur, criticul poate alege să scrie așa încît să sune bine, adecvat, adică "limpede și fals", amăgindu-se cu satisfacția unui discurs care "se leagă". Nu o face, pentru că mai important decît coerența purificată în retortă este efortul de-a înțelege, de-a fi cel mai umil cititor al unui text pe care pretinzi, ipocrit, că
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
și a specialiștilor români în filosofie, care, crezîndu-se proiectați direct pe cerul înstelat al universalității, nu își asumă filosofia românească, criticul literar de la noi face și pe criticul de filosofie. Și, firește, foarte adesea o dă în bară, adică produce false ierarhii, impune criterii improprii de apreciere etc. Pentru că încearcă să acopere un teritoriu lăsat de izbeliște, meritul este, desigur, al literatului. Iar vina pentru confuziile care circulă pe piața de idei filosofice de la noi este a specialiștilor în filosofie, care
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
mîinile prin grămezii, doar, doar voi da de o prună cu gust de prună și nu de vid semantic). Deci jos cu estetica (cuvînt detestat și de comuniști), jos cu modernismul, jos cu tot ceea ce a fost. Se creează un fals antagonism literar între moderni și postmoderni fară ca cineva să se întrebe dacă el există efectiv și în societatea românească de astăzi. Prin alte părți, atunci cînd se vorbește despre emanciparea idividului postmodern de sub tutela instituțiilor (inclusiv instituția statului), se
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
pe cei trecuți la categoria învinșilor nici nu este atît de paradoxal. Ea înlocuiește doar o fostă presiune socială cu una nouă, fiindcă vieții umane i se impune o normă ce abuzează de misterul acestei vieți. O astfel de societate fals tolerantă te obligă, de fapt, să începi să-ți cauți singurătatea. În noul sistem al "hipermodernității", cum îl denumește Gilles Lipovetsky, ochiul orwellian care te spiona odinioară este, de acum înainte, simbolicul ochi al milioanelor de camere de luat vederi
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
sute de colportori de imagini, de geambași, de traficanți, de falsificatori. S-a ajuns pînă în punctul critic în care muzeele organizează expoziții și, mai apoi, publică albume pentru a crea un destin public diverselor lucrări cu totul îndoielnice sau false de-a dreptul. II. Legi, mecanisme, instrumente Pentru raționalizarea fenomenului artistic, în România există acum Legea Patrimoniului mobil, Legea nr. 182, care prevede, printre altele, și înființarea instituției expertului de artă. Așadar, legea există, instituția funcționează, dar ele trebuie, pur
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
scriem? De ce mai scriem? Trecând în revistă meticulos și vast în vederi, toate răspunsurile ce se puteau da și s-au dat pe această temă de când lumea, la prima dintre întrebări mai ales, singura serioasă, normală și fără dramatismul ușor fals al celei de a doua. "La ce bun poeții în vremuri de restriște?", sau "cum va mai fi posibilă poezia după Auschwitz?" Lumea se rostogolește în derută, nebunie și crimă, dar nevoia de poezie, puterea de a o face nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
mesaje, coboară nemijlocit omul singular, cu anatomia lui axiomatică, din deceniul cinci. Orice prezumție că pictorul și-a abandonat proiectul inițial, așa cum, de pildă, o va face Al. Ciucurencu, sub presiunea istoriei mărunte și a imperativului său ideologic, este fundamental falsă. Chiar dacă acest moment al creației lui Mattis Teutsch se suprapune cu momentul cel mai dur al realismului socialist, în esență el nu este marcat de ofensiva ideologică și nici deturnat de la traseul său prestabilit pe care și-l urmărește cu
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
de seară. înțeleg că aceasta-i o glumă ieftină, există însă totdeauna un sîmbure de adevăr - ce-i drept, un adevăr ieftin - în glumele ieftine, dar, într-un fel sau altul, el e totuși mult mai profund decît ultimul zvon fals ce se împute dezinvolt în paginile ziarelor. Contemplînd o mare la fel de cenușie ca o blană de miel, e greu să-l poți închipui pe Poseidon în toată măreția sa, mai degrabă te gîndești la imagini dintr-o banală spălătorie, la
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
chiar cuvintele acuzatoare ale diaristului intrigat: "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima zi a jurnalului, p. 17); "acest jurnal e o absurditate. (...) prezintă o imagine falsă și incompletă, în orice caz." (p. 24-25). Camil Petrescu e un confesiv profund sceptic. Scepticismul său are o dublă motivație. Pe de o parte, nu crede în însăși posibilitatea de recuperare totală a trăitului de către acest tip de scriitură: ceea ce
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
se leagă în sistem cu o critică a supralicitării dorului la Blaga și în folclorul românesc (p. 86 în ediția 2003). Omisă de cenzură fusese și justificarea lui Camil Petrescu (un adaos la data de 19 martie 1936) de unde provine falsa impresie de antisemitism (p. 72, în ediția 2003) și apoi o frază despre naționalismul evreiesc și cel german, care se anihilează reciproc. în ediția Zaciu e semnalată prin croșete omisiunea însemnării din data de 8 iunie 1936 (p. 119), un
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
extraeuropene. Cînd însă se pune problema decriptării semnelor dintr-o partitură, întotdeauna este greu, de multe ori chiar imposibil să se opteze pentru o interpretare sau alta (evident, a aceleiași lucrări). Sunt, nu-i vorbă, interpretări (mai bine zis execuții) false care contrazic sensurile și semnificațiile incifrate în partitura unui opus sonor. Nu la acestea ne referim. (Deocamdată). Ci la acele restituiri ce nu încalcă legile intrinseci ale partiturii și care, totuși, se deosebesc (uneori flagrant) între ele. Probabil că interpretarea
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
Personaje care de fapt îl dublează pe autor (sau el își dublează personajele) pentru că, netemător de repetiții, Breban intervine mereu în text pentru a enunța el însuși, cam în aceiași termeni, bine știutele teorii. Scrisorile unei anume Gabi sunt omenește false și literar redundante, expeditoarea ținând să-i rezume destinatarului, lui Amedeu, teze pe care acesta le susținuse anterior în fața ei sau a altora (,Pe scurt, iată cam ce Ťdebitaiť, ce spuneai, ce-mi comunicai"). Curată suceală! Va trebui, de asemenea
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
combinații în suburbiile New-York-ului. Periplul unui junky de la un distribuitor la altul, fuga de razii, traiul în mediul sordid, slang-ul și practicile junkerilor, tovărășia cu indivizi dubioși, suspecți de a fi informatori, păcălirea farmaciștilor pentru a lua pe rețete false morfină, chinurile sevrajului (,marfa îți ia tot și nu îți dă nimic, în afară de asigurarea împotriva sevrajului"), trecerile scurte pe la dezintoxicare, toate acestea au devenit grație Hollywood-ului clișee în orice film de gen. Vei afla despre pantopon, neambutal, peyote, benzedrină și
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
savantului, a ciberneticianului și a receptorului, pe de o parte, și a poetului, pe de altă parte, în care toți ajung, ca păianjenul și prada, pe aceeași pânză. Poezia - literatura în genere - pare o țesătură firavă și nesigură. Nimic mai fals. Pânza păianjenului este foarte rezistentă și aproape invizibilă, precum sunt și subtilele fire ce îi leagă pe îngeri de oameni, pe oamenii de Dumnezeu, pe Dumnezeu de diavol: Acea materie sensibilă și inexistentă ne vorbește prin somn, ne trimite semne
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
pe reușita lui, rămânea să înregistrez datele acesteia, turnanta compozițională urmată și acreditată de autor. Așteptări contrariate. Raiul găinilor e un eșec în toată regula, deși bine drapat după faldurile unei strategii justificatoare. Aceasta se vede încă din subtitlu, jucăuș-asigurator: ,fals roman de zvonuri și mistere" poate însemna totul și nimic, o structură spartă, convenabilă deopotrivă autorului și personajelor sale. În genere vorbind, în fața prozatorilor se deschid două mari posibilități, două benzi late de circulație epică, divergente sau convergente. Un conflict
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
prea ușor că o cât de mică eroare poate genera, mai ales când vine vorba de poezie, piste interpretative iluzorii ce conduc la comentarii fanteziste, iar interpretul - acordând credit în alb surselor tipărite - ajunge, el însuși, victimă inocentă a ,partiturii" false ce i-a fost pusă sub ochi de un editor neglijent sau neghiob. Ca să nu mai vorbim de suferințele postume ale poetului, demult trecut în lumea drepților, care a pierdut până și palida șansă a eratei și nici nu mai
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
animal fabulos"), stilistică (,metafora minunată"-i absentă), cât despre ,umflătura barocă") și ,rațiunile poetice" invocate pentru a-și întări spusele, acestea sunt curat... iraționale. Iar dacă un critic de talia lui George Călinescu a putut fi amăgit de o lecțiune falsă, imaginația fiecăruia poate lucra în voie cu gândul la interpreți mai puțin avizați și, ca atare, mult mai expuși erorilor de tot felul. Diferența dintre bonz și bronz este minimă în plan grafic, dar maximă în plan semantic. Putem citi
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
de a nu ieși din casă. Ea ne adună în fața televizoarelor oferindu-ne ,momente și schițe" pe care, vâzându-le, Caragiale s-ar simți rușinat și neputincios, iar pe noi obligându-ne să încetăm cu bâzâiala 1) publică, apropo de o falsă criză politică. Nu este vorba despre nici o criză! Atât în Alianță, cât și în cele două componente ale ei - PNL și PD - există o armonie atât de consolidat-perenă, încât provoacă dureri de cap politicienilor din toate celelalte partide. Acolo totul
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
și generalizare, în spațiul public, a unor vechi și intime trăiri: , Primul act sexual, pentru cei virgini (indiferent de sex), nu e decât o bestială tragere în țeapă. Mai bine să capeți conștientizarea violenței actului și să-l practici fără false pudori." (p. 177). Orice s-ar putea spune despre Vlad }epeș, dar nu că ar fi omul falselor pudori... Confesiunea lui și filozofia desprinsă din ea sunt încă mai îngrozitoare decât actele sale de cruzime. Autorul creează un personaj faustic
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]