875 matches
-
e un himeric, năzuind, cu elanuri în care intransigența se împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din criza la declanșarea căreia concură un angrenaj de obtuzități, fanatisme, lașități. Însingurarea duce la un impas în absența iubirii, fără de care viața își pierde noima. Momentele satirice presărate pe
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
prin câteva piese de teatru schematice, despre viața comuniștilor în ilegalitate și a țăranilor peste care vine „fericirea” colectivizării. Sărbătoarea recoltei (1960) și Nota 10 la muzică (1972) nu se pot reține drept contribuții dramatice valide, subminate cum sunt de falsitatea situațiilor, de conflictele artificioase și replicile lozincarde. Volumul Mă gândesc la tata (1978) este o caldă evocare a părintelui său și a familiei în mijlocul căreia și-a petrecut primii ani de viață. L. a fost prezent în multe dintre periodicele
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
noțiunea de sinodalitate invită la această practică deschisă, imună față de umorile pasagere și idiosincraziile personale. Semi-clandestinitatea comentariului de chibiț nu ar trebui să aibă efecte mai puternice decât dezbaterea transparentă. Din păcate, la noi, „spațiul public rămâne inevitabil contaminat de falsitate, de ipocrizie și de ritualurile prin care viața noastră intelectuală este adesea condamnată la politețea formelor fără fond. Astfel, spațiul nostru public se dovedește un adăpost inadecvat pentru adevăr, descurajant pentru sinceritate și impropriu pentru spontaneitate”1. Când această convenție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Aprins”, beciurile Securității, zarca de la Aiud, minele din Petroșani (martie 1977), uzinele Brașovului din 1987, Piața Operei din Timișoara sau Piața Universității din București 1. Vocea lor reprezenta teologia politică în act a celor care nu mai suportau miasma de falsitate a Faraonului. Pe cei mai mulți dintre acești actori ai demnității naționale nu-i cunoșteam pe nume. Știam că, într-un fel mistic, aveam datoria să-i pomenim ca mădulare ale unui singur Trup - un trup lovit, batjocorit, răstignit și însângerat. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lanț. Alteritatea pare o Pandoră irezistibilă. Nu întâmplător, ținutul marilor navigatori - Italia - a oferit în secolul al XV-lea și cei dintâi istorici de vocație: Leonardo Bruni (1370-1444, Historiae Florentini populi), Lorenzo Valla (1407-1457, cel care a dovedit, în 1440, falsitatea documentului Donatio Constantini) sau Flavio Biondo (Historiarum ab inclinatione Romanorum imperii). Vechile cosmografii creștine (Cosmas Indicopleustes) lasă loc monografiilor specializate: în Spania, episcopul catalan Joan Margarit Pau scrie Paralipomena Hispaniae, în timp ce în Polonia secolului al XV-lea Jan Dlugosz redactează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spinarea ei masivă. Mai înainte însă ar merita poate să pomenesc de acele bizare și fanteziste portrete ale balenei, care continuă, pînăn zilele noastre, să stîrnească neîncrederea oamenilor uscatului. A sosit vremea să corectăm ideile omenirii în acest domeniu, dovedind falsitatea unor astfel de imagini. S-ar putea ca la obîrșia tuturor acestor fantezii picturale să găsim unele dintre cele mai străvechi sculpturi hinduse, egiptene și grecești. Căci, începînd din acele timpuri pline de imaginație, dar lipsite de scrupule, cînd - pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și mii de așezări colective. (Ă). Temelia este un roman al actualității imediate, evenimentele descrise În el trezesc În noi sentimentele și gândurile luptătorilor pe fronturile diferite ale făuririi socialismului. (Ă). Nuveliștii, poeții și dramaturgii noștri au dovedit din plin falsitatea teoriei burgheze a necesității unei Îndelungi gestații pentru realizarea operei de artă, a «perspectivei» căpătată prin trecerea deceniilor, pentru a putea «zugrăvi» cu meșteșug evenimentele istoriei. Scriitorii noștri care și-au Închinat activitatea În Întregime cauzei mărețe a clasei muncitoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al talentatului tânăr poet clujean?» (e vorba de Baconsky), a dat un răspuns de pomină: «Baconsky e un poet care gândește», versul său e de o «uluitoare simplitate» și de o «impresionantă vigoare». Aurel Martin califică, fără a sesiza miezul falsității lor, aceste aprecieri, drept «exagerări» și «aprecieri gratuite» (Aurel Martin, Poezia lui Anatol Baconsky, În Alamanhul literar nr. 5, mai, 1951 , pp. 90-109). Nici cronica sa din Almanahul literar nu izbutește Însă să dea răspuns Întrebării: În ce constă timbrul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
von Herbert, în primăvara anului 1792: „Tot ceea ce spune cel cinstit, dar reținut (nu cu inima deschisă) este, ce-i drept, adevărat, doar că el nu spune întregul adevăr. În opoziție cu el, cel necinstit spune ceva de a cărui falsitate este conștient. Enunțul celui din urmă se numește, în teoria virtuții, minciună. Aceasta poate să fie cu totul nevătămătoare dar ea nu este de aceea lipsită de vină; mai degrabă, ea este o gravă vătămare a datoriei față de sine, și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
povești: una „a ceea ce s-a întâmplat”, iar cealaltă, „a ceea ce pare că s-a întâmplat”. Dacă, în ciuda inteligenței, atenției și culturii noastre, nu ne-am dat seama că suntem în eroare, înseamnă că scriitorul a învins. Dacă, dimpotrivă, percepem falsitatea de profunzime a unui atare demers, orice explicație devine inutilă. Inclusiv textele teoretice de genul celui despre care a fost vorba în rândurile de mai sus. Relația scriitorilor americani cu Hollywoodul are ceva pervers-disperat: pe cât de fascinantă la început, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
totuși, atrăgător, plin de farmec, jucându-și cu aplomb rolul de bărbat fatal, Marlowe nu mai pare să aibă nici un motiv de a refuza plăcerile - oricât de întâmplătoare - oferite de femeile întâlnite. Subzistă, însă, în aceste scene un aer de falsitate, de simplă și brutală mecanică: ele n-au nici dezinvoltura risipită în jur de un seducător de profesie, dar nici tensiunea jenată a unui adolescent ce vizitează pentru prima oară bordelul. Totul se desfășoară într-o penumbră pe care Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care o produc unele scrieri literare, oricât de bine intenționate? În mod general, ca să facem o tautologie utilă, din aceea că nu sunt vii. «Mulți scriitori - zice Fadeev - nu studiază viața destul de adânc sau nu înțeleg ceea ce văd». Mai amănunțit, falsitatea, având în vedere că literatura e cunoaștere plastică a genericului, provine sau din insuficiența generalizării, sau din inexpresivitatea concretizării, sau, și mai simplu, din aceea că scriitorul nu studiază caracterele sau nu știe să le scoată din zona abstracției și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tău. Furtul este la fel de grav și ofensator atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. El are semnificația unui act castrator. Este o ofensă adusă Încrederii pe care ți-a arătat-o cel de la care ai furat. Dovada unei falsității În relațiile interpersonale. Faptul că această relație nu a fost Întemeiată pe Încredere reciprocă, ci motivată de pulsiuni negative, imorale din partea celui care a furat, a mințit sau a Înșelat afectiv pe celălalt. Utilizarea unei relații afective sau de prietenie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
alte căi sau prin alte mijloace. În sensul acesta, orice prejudiciu este un act de violență. Această violență poate fi Însă mascată sau sublimată În diferite forme de manifestare, adesea luând aspectul „bunelor intenții”. Sublimarea prejudiciului este un act de falsitate, care-și are originea În conștiința perversă a celui care comite actul și el este Îmbrăcat În ipocrizie, minciună, calomnie, ascunderea pericolului etc. Din punct de vedere moral, orice prejudiciu este o acțiune negativă care contravine normelor morale, religioase sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în sistemul acțiunilor. Pacientul trebuie să gândească și să verbalizeze acțiunea, chiar dacă are dificultăți de realizare a mișcărilor respective. VERIFICARE (de la verifica < fr. vérifier, cf. lat. verificare) - Operațiune de cercetare, de constatare prin care se pune în evidență adevărul sau falsitatea unei supoziții. În cadrul procesului de reeducare psihomotrică, se efectuează controlul, pentru a aprecia modul în care au fost îndeplinite obiectivele, cât și condițiile în care se desfășoară activitatea practică. VERTEBRĂ (< fr. vertèbre, cf. lat. vertebra; engl. vertebra) - Una dintre cele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Ne fâțâiam cu toții Încoace și Încolo și ne aruncam priviri piezișe. Înfumurarea mea nu era chiar așa de diferită de cea pe care o afișează o grămadă de adolescenți care Încearcă să facă pe bărbații. De asta și era convingătoare. Falsitatea ei o făcea credibilă. Din când În când uitam cum să mă port. Dacă simțeam că am ceva lipit de talpa pantofului, ridicam călcâiul și mă uitam peste umăr să văd ce era În loc să-mi duc un picior Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te făcea să crezi că totul nu este decât o nouă "poză", cu toate că, de data aceasta, toți doctorii atestau adevărul. Într-adevăr, la vreo sincopă, își lungea degetele în stânga pieptului cu atâta eleganță, își închidea pe jumătate ochii cu atâta falsitate, murmura un mon cher așa de delicat, că nu puteai fi impresionat. Moartea i-a venit după două zile de boală în pat. Mi s-a spus că nu și-a schimbat deloc obiceiurile nici atunci. A rugat să fie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spirite unul lângă altul, stupide toate, pe un ton strident, și l-am lăsat brusc, fără să știm dacă el a spus vreo vorbă tot timpul... Oricum ar fi luat domnul Cornea scena aceasta - sau de-i va fi sunat falsitatea ei, sau de va fi crezut-o adevărată - această explozie căzîndu-i deodată, într-un moment când se credea mai singur, trebuie să-i fi părut dezgustătoare și totdeauna îi vom apare în mintea lui ca niște personagii grotești. Am avut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeie are în același timp un amant, înșelînd pe bărbat, pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-o astfel de judecată și-i atrage atenția: "Dar cu mine ce faci?", ea răspunde calm: "Cu tine e altceva". Vorbă fără de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
operăm prin reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie“, fie reinterpretăm totul, pentru . A reduce la absurd înseamnă a lăsa să se vadă cum asumarea unei teze duce la contrazicere de sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, <ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, <ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, <ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un caracter formal. Exemplul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care, altădată, credeau în natura daimonică a lui Socrate, falsitatea consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o schemă formală. 12. L
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]