4,787 matches
-
în dicționare sau gramatici cu disperare dar fără nici o șansă de reușită. Un vorbitor nativ le-ar recunoaște destul de ușor, dar ar rămîne totuși destul de surprins întîlnindu-le în scris. Cuvîntul - a cărui forma masculină e (al) enșpelea - circulă în româna familiară modernă, în care substituie compusul indefinit mai vechi format de la nu știu cît ("a nu știu cîta oară"). Colocvialul enșpe provine din folosirea literei n, pronunțată "en", ca simbol matematic pentru un număr nedeterminat. Prin practica orelor de matematică și
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
de clar, a permis deci recursul democratic la alte litere, mai ales la una foarte specifică și națională. Revenind la fapte de uz comun, situația lui n ar trebui inclusă în seria mai largă a mijloacelor matematice trecute în limbajul familiar: folosirea altei litere, X, pentru a desemna o persoană necunoscută e un fapt lingvistic deja destul de vechi, ca și transformarea în conectori de uz curent a numelor operatorilor matematici - plus, minus ("însoțit de dnii R., plus generalul N., plus contraamiralul
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
reflectă implicarea afectivă a vorbitorului (cățeluși vs. haite), nu sînt lipsite de interes cîteva formule de desemnare deja impuse. Desemnarea standard, tradițională, e reprezentată de sintagma cîini vagabonzi; de mai multă vreme s-a răspîndit însă și o creație lexicală familiară și glumeață - maidanez - care a pătruns deja în dicționare (v. Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, 1997). Format de la maidan cu sufixul -ez, derivatul produce un efect umoristic prin parodierea unor nume de rase, în primul
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
comunitari" (EZ, varianta pe Internet, 14.12.1999). Formula nu e lipsită de un umor, de data aceasta involuntar, declanșat de contrastul stilistic care o face de nepreluat (sau cel mult de preluat în mod ironic) de către limbajul curent și familiar: termenul comunitar pare prea tehnic, prea serios, prea "instituțional" pentru a desemna simpatica (sau, după gust și împrejurări) terifianta vietate de la colțul blocului. Opțiunea lexicală permite în acest caz și alte speculații ironice: putem observa că adjectivul (uneori substantivizat) comunitar
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
anticipând ravagiile produse de Woland și tovărășii săi în Maestrul și Margareta. Totul se pierde într-un foc de artificii, lupta finală a tovarășului Korotkov cu demonii având un aer de apocalipsa bufa. Ouăle fatale preiau scenariul narativ și ingredientele familiare ale literaturii de anticipație, de la "rază vieții" accelerând miraculos evoluția până la proliferarea fapturilor gigantice în maniera wellsiană. Profesorul Persikov e primul dintre demiurgii bulgakovieni și cel mai nefericit - un "viceversa" caragialian minează fatal bunele intenții și-n locul ouălelor de
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
despre disperarea de a nu avea nimic de spus... Confortul, vrea să zică. M-ar prinde frică dacă aș avea ceva de spus". Oare atît de cumplită să fie îndoială de sine a autorului? Atît de dizolvanta? Decepția e prea familiară, prea lejer dată în vileag pentru a nu fi și suspectă: "Jurnal de existență nu e. Drept este. Pe cine să-l atragă? Nici jurnal de criză (le-am consumat pe toate). Atunci? De om neserios, de pierde-vară, de bezmetic
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
aspecte care amintesc de Italia, fapt pentru care era și supranumit "Florența germană", pentru viața universitară în care domnea un fin spirit de colegialitate, pentru seninătatea clasică a împrejurimilor sale, pentru castelele istorice, în fine pentru locuitorii săi îndatoritori, binevoitori, familiari, veseli, bonomi. Să precizam că toate aceste considerații sunt facute pe baza celor observate de autorul lor în Hermania antebelica, Germania lui Goethe și a lui Beethoven, nu aceea a militarismului prusac. Evident, autorul face însemnări și despre alte orașe
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
pagina ca să citiți cea mai recentă versiune"; Se poate caută această poezie cu următorul 'search'". Un pas spre asimilare e facut prin adaptarea glumeața a terminologiei de specialitate, prin derivarea cu sufixe vechi și populare sau prin combinarea cu termeni familiari, populari și chiar regionali: "o firmă care se respectă trebuie să apară musai și în varianta interneticeasca"; "nu oricine este legat la o bucățică de server"; "cetitorul internetist", "Internelu", "postașul matale electronic" (Bombă). Un ultim exemplu: indicația (însoțită de un
Limba română în Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18007_a_19332]
-
în comedie cu poale suflecate/ crăpînd de rîs" (Cabale de cafenea). Sau: "noi sîntem ocnașii muncind în comedie" (Oameni cu lămpi sIesireat ). Dar constatăm o ciudată nivelare a tărîmuilui infernal cu cel pămîntesc, ultimul umplîndu-l pe cel dintîi cu imagini familiare: "infern cu floarea soarelui și craniu/ cunoscător/ ce se poate roți că un glob pămîntesc pentru studiu/ o furnică urcînd golgota/ o cruce-n spinare// umbre de femei agață rufele pe frînghie,/ ameste-că-n oale/ sub foi de finic pregătesc cină
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
mai bine să rămînem la ceea ce anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă astăzi. Recursul la istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul secund, ca în cele mai multe din românele lui Walter Scott
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
a acestor preferințe poate fi și opțiunea dicționarelor noastre pentru înregistrarea și explicarea expresiilor la persoana a III-a, în vreme ce uzul curent (dar acest lucru rămîne, desigur, de dovedit) ar opta mai curînd pentru persoana a II-a. Astfel, expresiile familiare sînt de obicei înregistrate în dicționare că "a-și lua jucăriile și a pleca"; "a sta în bancă să", pe cînd o explicare informală ar folosi formele "a-ți lua jucăriile și a pleca", "a sta în bancă ta". Dincolo de
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
1998) însorit și cald că o primăvară. Casă artistului, în stil românesc, cu pereții acoperiți de tapiserii și obiecte țărănești "din spațiul romanic" - întins între România și Portugalia - cu o vatra ce amintește de lumea lui Creangă, este primitoare, caldă, familiară. Amintirile ne împresoară ca niște ființe vii, puterea de evocare a maestrului este impresionantă și...dialogul se înfiripa firesc. - Domnule Camilian Demetrescu, după o bogată și susținută activitate, desfășurată în cadrul exilului politic - articole în presa diasporei, participări la diferite acțiuni
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
mai scris și altădată. Enumerațiile situațiilor negative, ale cauzelor și ale remediilor lor - minuni, leacuri - sînt cu siguranta părțile cele mai pitorești din anunțuri, prin juxtapunerea limbajului folcloric cu cel comercial-publicitar. Competențele vrăjitoarelor sînt foarte diversificate - afaceri, pierderi, "schimba situații familiare, financiare, medicale, sentimentale, dezleagă farmece, blesteme", "îndepărtează farmece, coșmare", "pentru spor cîștig", "ajuta în dragoste și afaceri", verbele cele mai frecvente ale acțiunii magice fiind rezolva, dezleagă, prezice, vindeca, scoate, alunga, "face, desface". Ritualizarea tradițională se continuă și prin eufemism
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
eu l-aș ăcertaă pe el. E chiar o ceartă. Ne scărmănam cât putem"), ea e ănzestrată cu tot tacâmul. Nu se servește doar de citate, speculații, demonstrații, rețineri teoretice ori doar umorale, ironii, sarcasme, ci și de un ton familiar, de intonații care, cel putin aparent, contrazic "limbajul ănalt", de facto, ăn cazul de față, coroborăndu-l, scotăndu-l an evidență prin contrast. E că acel obicei al domnului Alecu Paleologu de-a fi umblat pe strada desculț. Aristocrat din toate unghiurile
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
ar părea, asemenea noțiuni au cam rămas în urmă "epicei" cotidiene. Motiv pentru care școală și-a pierdut vocația, pe cînd familia nu se mai descurcă deloc în privința rolului său educativ. Desigur că nou-veniții vor găsi și similitudini, o atmosferă "familiară", ca de exemplu tradițională scenă a copiilor și tinerilor care în autobuze și tramvaie stau pe bănci, în vreme ce bătrînii rămîn în picioare etc. Reperele morale se cer a fi reabilitate, căci datorită lor atenuam incisivitatea în expresia verbală și fizionomica
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
diferențiată a disonantelor. Ele dau adâncime tabloului care nu rămâne o suprafață de decorațiuni, ci o suprapunere de sensuri ale planurilor simultane sau succesive. Interpretarea chopiniană a Elisabethei Leonskaia profita de îndelungul ei contact cu vocile polifoniei bachiene (atît de familiare lui Chopin) și considerabil, de pianistica mozartiana care este una din virtuțile stilului ei. (Să gândim clasic: stilul este omul!) Firește, la atâta detaliu rafinat poate apărea o fragmentare a panourilor arhitecturale. Dar Chopin însuși, la început de carieră, nu
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
face să-i deschid toate porțile interiorului meu. Sunt gata de plecare ca să ajung la un punct în apropierea imediată a așteptărilor mele. Acolo toate lucrurile prezente se identifică cu dorințele mele. Spațiul, acolo ar putea fi un alt spațiu familiar în care aș intra cu tot spațiul meu, în continuarea mișcării începute. Privesc spre locul acela tot timpul, pana ajung - apoi apare pragul, pragul lumii celeilalte când plec capul ca si cum ar fi prea scund și n-aș putea trece prin
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
începute. Privesc spre locul acela tot timpul, pana ajung - apoi apare pragul, pragul lumii celeilalte când plec capul ca si cum ar fi prea scund și n-aș putea trece prin el. Privirea asta care ocolește lumea caută desigur un alt punct familiar, în fapt un punct invizibil. Este o întoarcere din drum, revenirea acasă în întunerecul eului. Timiditatea este o încercare sinceră lipsită de curajul riscului. Fizionomia ei exprimă intensă simpatie a lumii încremenita în pragul ei, fără ochi ca s-o
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
la care visase. El renunța pentru un timp să întrupeze idealul prin propriile forțe. Idealul se află de față în carne și oase îmbrăcat și împodobit după ultima modă. Fizonomia vedetei devine o imagine interiorizata cu ușurință pentru că ea este familiară, pozitivă, prietenoasă. Ea are o însușire rară, - aceea de a răspunde afirmativ dorințelor tale întrupându-le imediat în concretul imaginii. Ea devine un interlocutor care nu ți se opune prin nimic, nu creează surprize neplăcute și nici situații neașteptate în
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
prozator, își au cu siguranta farmecul lor propriu. Important este că această carte e un regal literar, ceea ce e limpede că a fost scopul îngrijitorului. Nici nu ar putea fi altfel, cu texte semnate de Nabokov sau de Isaac Bashevis-Singer. Familiare sau cu un aer amețitor (chiar dacă la rîndu-i contrafăcut) de comoara inedită, toate aceste povestiri te prind, astfel că nu mai contează ce le ține laolaltă, cum au ajuns împreună în același volum. Deși, se pare ca Updike a operat
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
să-mi construiesc acoperișul lumii la izvoarele Rinului", susține Camartin. Cei mai mulți dintre noi o fac, pentru că e cumva an firea lucrurilor să ați transformi an punct de referință spațiul an care ai venit pe lume, care ati este cel mai familiar. Dar caracteristică grisonilor, grup din care provine autorul acestor eseuri, este tocmai faptul că lumea lor e, de fapt, o graniță an sine, un pliu, cum i-ar spune Deleuze, o ăntrepătrundere a mai multe universuri, care obligă la multiplicitatea
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
cuprinse an acest volum, spațiu simbolic de inițiere an călătorie, de descoperire a ămprejurimilor, nu a sa. Camartin scrie pagini splendide despre o filozofie a cotidianului intercultural, dacă ai pot spune astfel. Adică alcătuiește un fel de glosar de concepte familiare, simple, și totodată sofisticate, cu imens potențial teoretic și filozofic: vecinul, podul și drumul, taciturnul. Camartin glosează și pe temele "grele", consacrate, precum cele legate de religie și toleranța culturală, ori de xenofobie, evoluția limbilor, tabuuri culturale, semnificația unei culturi
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput când s-a "apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor familiară, deci cu atat mai insidioasa: "Eram aidoma unei biserici amenințate cu demolarea/ - fapt care există și an realitate/ pe care al puteam pipai cu privirea zilnic/ an orașul meu prăfuit./ Clopotele ămi băteau turbate sub piele,/ an creier/ și nu
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
nu simte, de exemplu, farmecul literar al folosirii cuvântului "ba" de către Petru Dumitriu, într-o interpelare adresată compatrioților săi ("Îmi vine să le spun românilor: ba, ați devenit o nație de judecători!") și crede în mod greșit că aceasta adresare familiară este de aceeași natură cu familiaritatea tovărășeasca afișată de Ion Iliescu ("Mai, draga!", "Băi,animalule!"). De altfel, însuși faptul că admira chinuitele și prolixele române ale lui Paul Goma, pronuntându-se în schimb fără nici o tresărire de respect asupra unor "erori
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
noastre. Tocmai de aceea nu e simplă retorica introductiva mărturisirea cu care imi deschid discuția cărților filozofului francez, ci mai curînd un deghizat avertisment adresat acelor cititori pentru care Lévinas e un nume încă doar sonor, nu și cu adevarat familiar. Un avertisment că, oricît ar părea de notoriu sistemul filozofic pe care îl propune autorul Totalității și infinitului a și este, fără îndoială, măcar printr-o receptare la mîna a doua, via Alain Finkielkraut, tradus deja cu multe cărți în
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]