1,008 matches
-
G. Murnu și C. Litzica, București, 1914, p. 416. • A. Camariano-Cioran, op. cit., p. 117. • Ibidem, p. 270. Turchi sono quelli che piu tirannicamente sieno governati di qualunque altro suddito del Gran Signore“24. Paralel cu informațiile furnizate de capuchehaiele, domnii fanarioți dispuneau, din alte două izvoare, de cunoștințe capabile să le înlesnească orientarea în politica europeană. Presa, mai întâi. După interzicerea, de către Ștefan Cantacuzino, a primirii cărților și gazetelor străine, Constantin Brâncoveanu, nepotul domnului omonim, își aducea în 1727 jurnale italiene
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gazeturile de la Englitera“ veneau în 1777 pentru învățatul serdar Gheorghe Saul, odată cu acea „Gazette des DeuxPonts“ în care Carra își publica în același an fragmente din Histoire de la Moldavie et de la Valachie: „gazet de Doipont, franțujesc“26. Totodată, informatorii domnilor fanarioți erau înșiși diplomații occidentali. De pildă, La Fayardie, rezidentul francez la Varșovia din 1754, trimitea la București buletine de știri care-l țineau la curent pe Constantin Racoviță cu „tout ce qui peut survenir d’intéressant dans les différentes cours
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
d’Europe“27. Uneori, ziarele străine ajungeau aici înainte de a fi cunoscute la Constantinopol, așa încât între domni și ambasadori avea loc un schimb permanent de informații de presă. Din materialul încă inedit referitor la acest tip de relații ale domnilor fanarioți se poate desprinde ca exemplu corespondența cu ambasada Olandei la Poartă. Provinciile Unite își aveau reprezentanța diplomatică la Constantinopol încă din 1610, stabilită deci îndată după recunoașterea independenței lor28. Unele documente olandeze în legătură cu istoria românilor au fost publicate de N.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
corespondențe diplomatice străine, I, 1700-1750, în AAR, mem. secț. ist., s. II, t. XXXII, 1909, p. 2-33; idem, Recherches dans les Archives Royales de La Haye, în „Académie Roumaine, Bulletin de la section historique“, XX, 1938. • Paul Cernovodeanu, Din corespondența unor domni fanarioți cu ambasadori ai Olandei la Poarta Otomană, Corneliae Papacostea Danielopolu in memoriam, București, 1999, p. 17-27. 1986 am semnalat existența celor pe care le-am găsit în catalogul fondului Legației din Turcia de la Arhivele Generale Regale din Haga. Ele ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Integrarea Principatelor într-un context de politică internațională în care, fără să aibă inițiativa, ce le era interzisă de către Poartă, strângeau informații, transmiteau mesaje (în ambele sensuri) și își mențineau bifrontalitatea, este un argument pentru a contesta „orientalizarea“ din epoca fanariotă. Ambiguitatea care a îngăduit această judecată ține de trei factori: dependența față de Imperiul otoman - atât de categoric declarată de către martori occidentali, cum am văzut pe Th. Salmon, - decalajul social și cultural față de Occident, elemente de decor și costum care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-ar mai putea adăuga anumite proteste din partea românilor față de civilizația occidentală, percepută de ei cu neîncredere sau chiar cu ostilitate. În realitate, procesul de modernizare și de europenizare a societății românești începuse dinainte de pragul convențional stabilit la inaugurarea regimului fanariot și nu pornea de la zero. O demonstrație care s-ar strădui să dovedească tocmai contrariul, că Țara Românească și Moldova, state satelite sau chiar provincii ale Imperiului otoman, au fost până în secolul al XIX-lea separate de Occident prin mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
La Francia turbantizzata 65. Totuși, nici un istoric din zilele noastre n-ar susține că paradigma orientală se poate aplica monarhiei Bourbonilor. Persia Scrisorilor lui Montesquieu nu e decât o metaforă. Atunci, pe ce se bazează ideea „orientalizării“ introduse de regimul fanariot? Au fost invocate declarații ale unor martori ai adevăratei înnoiri, care a avut loc doar după sfârșitul epocii fanariote. De pildă, unul care se revoltă contra modelor occidentale este țârcovnicul cojocar Ioan sin Dobre, sau Dobrevici, din București, în ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
monarhiei Bourbonilor. Persia Scrisorilor lui Montesquieu nu e decât o metaforă. Atunci, pe ce se bazează ideea „orientalizării“ introduse de regimul fanariot? Au fost invocate declarații ale unor martori ai adevăratei înnoiri, care a avut loc doar după sfârșitul epocii fanariote. De pildă, unul care se revoltă contra modelor occidentale este țârcovnicul cojocar Ioan sin Dobre, sau Dobrevici, din București, în ale cărui însemnări de cronică se găsesc invective și blesteme la adresa inovatorilor care strică tradițiile. Capitala dobândise trei clădiri „moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
hrănire deschis tuturor, de la cei atât de mici Încât nu aveau Încă dinți, până la cei care au avut destulă vreme să uite că i-ar fi posedat vreodată. Gloria mămăligii propriu-zise este Însă, cum arătam, prin excelență modernă. O glorie fanariotă și habsburgică, deci, după cum vorbim despre Moldova și Valahia ori, pe versantul celălalt, de Transilvania și Partium. Mămăliga a devenit În scurt timp atât de accesibilă și de populară printre români, Încât unul dintre numele batjocoritoare În intenție care li
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vizibilă atitudinea sămănătoristă, idilizarea raporturilor între boieri și țărani. Continuând acțiunea din primul roman, Pandurul are ca protagonist pe Tudor Vladimirescu; narațiunea capătă o respirație mai largă, înglobând descrieri pitorești: imagini din București, case și moravuri ale boierimii românești sau fanariote, dar și mahalale, ruine, mizerie citadină. Portretul Sofianei Pantas, curtezana grecoaică ce fuge cu banii Eteriei, înșelând pe Ipsilani, este antologic. Prezentarea contextului istoric și a situațiilor particulare e absorbită în conversația personajelor, creând iluzia realității. Autoarea fructifică asidue cercetări
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
remarcă articolele lui Ovidiu Papadima (Naționalismul lui Alecsandri, 6/1936, Calistrat Hogaș și lumea lui, 10/ 1937), studiul lui Nicolae Steinhardt Gânduri despre câțiva scriitori englezi (1-2/1940). Trebuie menționat și un controversat studiu al lui N. Davidescu, Ultimul ocupant fanariot sau Inaderența lui Caragiale la spiritul românesc (1/1936, reluând un articol din „Cuvântul liber”), ceea ce indică faptul că nu se impunea colaboratorilor o direcție unică. I. Peltz semnează Considerațiuni asupra romanului, Victor Eftimiu abordează subiectul traducerii autorilor români în
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
Princepele lui Eugen Barbu.) Dacă dintre personajele reale ale timpului cel „jucat” de Iordache Stavarache - grec, conducând ca prim sfetnic sau ca reprezentant la Constantinopol al mai multor domni destinele Țărilor Române - se ridică la valoarea de simbol al parvenitismului fanariot, descrierea războiului ruso-turc dintre anii 1768 și 1774, cu care se încheie letopisețul, rămâne nesemnificativă în raport cu amploarea și consecințele evenimentului. Ediții: Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774), în Cronicele României
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
integralitatea și integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, și despre scriitorul care a creat-o, și despre omul care a trăit-o. Într-un oraș de provincie, un fel de sat lățit și haotic, cu moravuri fanariote, cu jandarmi ideologici și ieniceri specializați în lingușire, trăiește un om singuratic, dominat de sentimentul ratării și al morții; a făcut războiul în Est și Vest, este un om de stânga și, pentru că are simțul justiției și nu îngăduie turcirea
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
în note, destăinuie interesul, deosebit al lui Nicolae Suțu pentru cadrul material al descrierilor sale. Deplinătatea informațiilor lui Gh. Macarie din tabloul cronologic și din postfață este bun îndrumător pentru reconstituirea vieții lui Nicolae Suțu, fiu și nepot de domnitori fanarioți, el însuși prinț, cu învăluite tentații la domnie, întotdeauna înăbușite la timp, de unde calificativul, de mai multe ori repetat în postfață, de personalitate în strategiile politice. Gh. Macarie este deosebit de atent când stabilește ierarhia valorilor. Ampla sa prezentare, folosită ca
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
care îi atribuie lui Nicolae Suțu titulatura de "întâiul economist ideolog din România", încă din 1936. Abia editarea și reeditarea, după caz, a acestei opere ar permite judecarea în cunoștință de cauză a contradicțiilor iremediabile dintre relațiile domnilor pământeni și fanarioți, abilitatea în mișcări a lui Nicolae Suțu, înscrierea cu toată ființa sa în viața Moldovei, ca țară de adopțiune prin căsătorie, ca om al progresului, orientând învățământul spre discipline pozitive și tehnice. Deținător de înalte dregătorii pe lângă Mihail Sturza și
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
nivel științific și literar. Este împărțită în patru secțiuni: „Actele societății”, „Școala”, „Enciclopedie populară” (aici intră și paginile literare) și „Diverse”. Documentate articole de istorie au publicat C. Esarcu (Petru Cercel), Gh. Sion (Filosofia la romani), Barbu Constantinescu (Cultura domnilor fanarioți din secolul XVIII), Bonifaciu Florescu și Petre Cernătescu (Fragmente istorice). Articolele pe teme de educație și pedagogie aparțin lui C. Esarcu, I. C. Massim, Barbu Constantinescu, iar cele științifice lui Ștefan C. Michăilescu și doctorului Carol Davila. În paginile rezervate poeziei
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289766_a_291095]
-
-lea; o a doua influență bizantină, filtrată prin grecii din Stanbul, înrâurire ce capătă, la sfârșit, o „înfățișare turcească” (în fond, însă, și aceasta tot bizantină), ceea ce se întâmplă în veacului al XVIII-lea, „când ne dăm după așa-numiții fanarioți, care și ei se dădeau după stăpânii lor, turcii”, în fine, cea de-a patra înrâurire - mai nouă - apuseană, sosită prin mai multe filiere începând cu ultimul sfert al secolului al XVIII-lea312. Cercetătorii din timpurile mai noi l-au ascultat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dan Horia Mazilu, Lege și fărădelege în lumea românească veche, p. 412. 365. Vezi V.A. Urechiă, op. cit., vol. V, pp. 255-257, vol. VIII, pp. 174-175. 366. Vezi Ștefan Lemny, Sensibilitate și istorie..., p. 87. 367. Vezi A.D. Xenopol, Epoca fanariotă, Iași, 1892, p. 126; Thomas A.J. Mc. Grinn, Prostitution, Sexuality and the Law în Ancient Rome, Oxford University Press, New York-Oxford, 1998. 368. Constanța Ghițulescu, în șalvari și ișlic, pp. 282 și urm. 369. Vezi Charles Chauvin, Les Chrétiens
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de istorie universală, Hronologhia și istoria universală prelucrată pe scurt (I-II, 1837). Cartea, alcătuită după modele germane, începe cu istoria vechilor greci și romani, expunerea evenimentelor se continuă până în secolul al XVIII-lea, istoria românească fiind urmărită până în epoca fanariotă. Manualul, învechit ca metodă, este mai mult o juxtapunere de date ale istoriei dinastice. S. se integrează literaturii beletristice prin volumul Fabule în versuri sau Poezii alegorice (1835). În prefață se face și o încercare de teoretizare asupra fabulei, punându
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
fără egal în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite în umărul nopții” - și arta poetică militantă din „poemul ca înfruntare [...] exprimare sau tescuire” ori, într-un întreg ciclu, Fanariote (din placheta Lapidare, 1981), dezgustul enorm al sentinței asupra universului detracat al dictaturii, ca în Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
Carol I. Pentru a Înțelege ce s-a Întâmplat cu instituția cea mai importantă a statului, În deceniul de care ne ocupăm, este momentul să ne reamintim ce s-a petrecut În societatea românească spre finele secolului XVIII, când regimul fanariot devenise de nesuportat și, În egală măsură, ineficient. În acest context, boierimea românească sub influența ideilor luministe, a cristalizării spiritului și programului național a pretins „vechile privilegii ale țării”, adică Înlăturarea domniilor fanariote și instituirea domniei pe viață și ereditară
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
românească spre finele secolului XVIII, când regimul fanariot devenise de nesuportat și, În egală măsură, ineficient. În acest context, boierimea românească sub influența ideilor luministe, a cristalizării spiritului și programului național a pretins „vechile privilegii ale țării”, adică Înlăturarea domniilor fanariote și instituirea domniei pe viață și ereditară prin alegerea unui domn din rândurile ei. Revenirea la domniile pământene, acceptată de Poartă, a intrat În vigoare din 1822, ca numai după cinci ani, prin Convenția de la Akermann, să i se limiteze
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Izwolski a ocupat această funcție În perioada 8/20 ianuarie 1881 8/20 mai 1885 (AMAE, fond Reprezentanți străini, dosar nr. 16, litera I/2, nepaginat). </ref> și Constantin A. Moruzi <ref id="36"> 36 Florin Marinescu, Moruzi, o familie fanariotă. Evoluție istorică În Arhiva genealogică, II (VII), 1995, nr. 3-4, Iași, p. 43-56.</ref>, secretar de legație clasa a II-a. De la Viena, P. P. Carp Îi transmitea lui D. A. Sturdza că a vorbit personal cu ministrul austro-ungar de externe
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
avut o mare circulație, intrând și în manuale. Atractive, alte povestiri dezvoltă legende populare, cumva în spiritul lui Ion Neculce din O samă de cuvinte, ori își au izvorul în documente istorice puțin cunoscute. Mai cu seamă pe canavaua epocii fanariote naratorul imaginează în câteva stampe, cu umor sau în manieră romanțioasă, întâmplări și personaje dintr-un București al începutului de veac XIX (Scandalul din 1800, Jupân Vântură-vești, Acum 74 de ani, Prima baie în București, Primul „haine vechi” din București
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
pentru restaurarea vechilor rânduieli. Prin activitatea sa publică el cunoscuse o serie de personalități: Barbu Știrbei, Ioan Câmpineanu sau pe cei din familia banului Barbu Văcărescu, încredințându-i poetului Iancu Văcărescu parte din manuscrisele sale. Personaj întârziat între cronicarii epocii fanariote, Z.R., influențat de mișcarea de renaștere națională, scrie sub impulsul sentimentelor de îngrijorare pentru „Patria” în primejdie. Publicate postum, de B. P. Hasdeu (1884) și de Gr. G. Tocilescu (în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1885, 1891), paginile
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]