389 matches
-
ci facem asta zi de zi și ceas de ceas, în proporție de masă, ca să-l citez pe Lenin! Iar dacă trăim într-o tradiție romantică inventată, cred că e firesc ca realitatea cea de toate zilele să fie una fantasmatică. Există acum o orientare, în jurul d-lui Lucian Boia, care se străduiește să deconstruiască vulgata națională în care se pare că ne simțim așa de bine, dar cred că aceasta are mai mult succes în străinătate, iar aici mai mult
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
prostituează nu atât spre a-și satisface instinctul, cât pentru a-i face pe plac bărbatului care o adoră, disprețuind-o. Așa se justifică remușcarea lui Tullio. Și, nu mai puțin, nesiguranța sa. Descrisă până acum din exterior, ca proiecție fantasmatică a dorinței masculine, femeia capătă consistență psilologică și o identitate bine conturată abia în Scherzo, a treia nuvelă din volum, unde povestea amoroasă e tratată în cheia unui comic ușor, grațios, în acord cu perspectiva echilibrată a bunului simț și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai corect ar fi să atribuim cuvântului o funcție ambivalentă: pe de o parte, prin mijlocirea discursului, trăirea erotică se "purifică" de zgura reacțiilor elementare; pe de altă parte însă, cuvântul alimentează obsesia și transferă experiența existențială într-un regim fantasmatic, imaginar, acaparând pe deplin conștiința. Așa încât, în măsura în care salvează, protejându-l de neplăcuta confruntare cu viața, cuvântul condamnă pe cel ce iubește la o dureroasă captivitate, departe de zgomotul și furia vieții care se viețuiește. 4.1.3. Neverosimil, dar lovinescian
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Gabriel Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, Editura Univers, București, 1975. 96 Apud Hans Robert Jauss, op. cit., p. 202. Pornind de la observația potrivit căreia "orice senzație reală se poate converti într-o reprezentare", Vîgotski sublinia că "experiențele noastre fantasmatice se desfășoară pe o bază sensibilă reală". 97 Așa cum afirma Michael R. Booth, funcția melodramatică a femeii este o amplificare și o intensificare a funcției eroului masculin ("the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
corpul propriu-zis al textului. Este vorba de sfaturile pe care guru le dă mortului, de la primele simptome ale desprinderii de viață, pînă la topirea definitivă în pacea nirvanei. Această parte este dominată de o geografie funerară specifică și de reprezentări fantasmatice, în cel mai autentic imaginar freudian, pe care individul și le închipuie în legătură cu lumea „de dincolo”. Cartea egipteană a morților, și ea tradusă recent, a fost adusă prima dată la cunoștința cititorului român tot de Mircea Eliade, în „Știu-tot”, din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fi rezolvate cu adevărat disputele dintre mereu mai multele "națiuni" ce eclozează în Balcani, pentru ca zona să se poată liniști o dată. Cum disputele nu sânt în primul rând economice, teritoriale și politice ci, cum am încercat să arăt aici, adânc fantasmatice, obscure, pulsionale, ținând de un subconștient traumatizat și de o imagine de sine nerealistă, te-ntrebi, într-adevăr, dacă aceste popoare n-ar trebui să recurgă, în locul diplomației, la un fel de psihanaliză colectivă. Dacă medicul nu trebuie într-adevăr
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și cel mai vechi, existent independent de om, al acestei relații dintre un obiect și o imagine a lui este acela al oglindirii. El evidențiază diferența esențială dintre cele două elemente ale relației: primordialitatea și consistența obiectului, dependența și caracterul fantasmatic a celui de al doilea. În apă sau În oglindă se găsește doar o imitație spectrală a obiectului, aspectul și nu substanța lucrului. Înfățișarea și nu materialitatea lui. Oglindirea constituie și unul din motivele folosite frecvent În compunerea poemelor: Pisc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în mit. Dar ceea ce se extrovertește și se sublimează aici, acum nu în ideea de Dumnezeu, ci în imaginea divinizată și mitizată, nu mai este conștiința unui subiect, ci o mașinărie socio-tehnică. 8 Ecuația erei vizuale: Vizibil = Real = Adevărat. Ontologie fantasmatică, de ordinul dorinței inconștiente. Dar dorință de acum destul de puternică și de bine echipată pentru a-și alinia simptomele într-o veritabilă ordine nouă. Suntem prima civilizație care se poate crede autorizată de aparatele ei să-și creadă ochilor. Prima
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nocive ca aspect și ca fond, nu există în afara contextului cultural în care prinde viață, și în absența publicului său. Precum romanul popular, ea "reflectă preocupările socio-psihologice ale epocii sale, dar și deplasează, în termeni istorici, actualitatea în imaginar și fantasmatic".470 Bandă desenată și cultură de masă Un punct de vedere ferm în privința culturii de masă îl exprima John Fiske, cel care insista asupra faptului că, contrar poncifurilor intelectualiste, aceasta nu este doar "consum", ci și "cultură", altfel spus "procesul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dar într-o dualitate doar aparent opozițională dintre magie știință, reverența manifestată față de știință fiind doar alibi pentru structuri magice, rezultând într-o veritabilă magie a științei (populată de roboți, rachete, mutanți, călătorii în timp, stații orbitale și alte artefacte fantasmatice ale imaginației pseudoștiințifice).762 Jean-Bruno Renard identifica patru trăsături comune ale super-eroilor, atribute care oferă dovezi în plus ale ascendenței lor mitologice. Cel dintâi ar fi superputerea. Și primii eroi pulp posedau capacități superioare, chiar dacă nu super-puteri (astfel, Fantoma era
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin mia de ani de pace și abundență) și moștenirile sale secularizate este aproape perfectă. Jean-Pierre Sironneau, Milenarisme și religii moderne, pp. 19-40, passim. Jean-Jacques Wunenburger afirmă și el că "imaginația occidentală nu a produs poate niciodată mai multe conduite fantasmatice decât în ideologia fericirii finale a istoriei. Astăzi imaginația nu este sufocată, ci epuizată de exploatarea necugetată a unei polarități unidimensionale a puterii sale de visare. Excesele raționalismului științific și politic au slăbit imaginația înlănțuind-o într-o producție intensivă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că sursa ostilității este tocmai "monstruozitatea" ei tipografică (nu este nici desen pur, nici text limpede), acel "monstru plurivalent" care este ideograma și care se plasează la limita indicibilului, necesitând o decriptare îndelungată și delicată, în calitatea ei de "obiect fantasmatic și racursi semantic insolent". Bernard Toussaint, op. cit., p. 81. 573 Ibid, p. xv. Wright utilizează sintagma "formule narative" în accepțiunea lui John Cawelti, care le consideră "moduri în care stereotipuri și teme culturale specifice sunt întrupate în povestiri arhetipale universale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
De după câte o perdea, pătată violent de culori indecise, mă privește cineva cu atenție; când ridic privirea, colțul perdelei cade brusc și nu văd decât mâna uscată cu degete negre ce o ține. De la o casă la alta, ceremonialul acesta fantasmatic de umbre se repetă, din orice ochi de fereastră cineva mă fixează, mă urmărește, mă pândește, așteaptă să mă... Mă sperii deși e miezul zilei; e lumină diurnă, dar mă sperii, Încerc să grăbesc pasul, vreau să ies din zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Floarea de menghină, amplul poem titular, se suprapune o altă sensibilitate, a promoției apărute și afirmate la sfârșitul anilor '90: tinerii furioși milenariști. Nu numai că biografismul lor, de criză și ruptură, de convulsie și explozie, este complet deosebit de biografismul fantasmatic al Svetlanei Cârstean, dar granița '89 le segmentează viețile în puncte diferite, decisive pentru traseul rememorărilor ulterioare. Pe unii, Revoluția i-a prins pionieri, dacă nu șoimi ai patriei; aproape copii, aproape fericiți, în universul lor infantil, în lumea aceea
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
inițială ar fi sinonim cu o mutilare. Ca un arbore forțat să crească într-un ghiveci prea strâmt, copilăria și adolescența acestei fete cuminți urmează cursul prestabilit și conturul trasat de un compas ideologic rigid. Compensațiile vin în plan imaginar, fantasmatic, în registrul suprarealist al menghinei care înflorește. O întrebare des repetată este "Cine sunt eu?", completată de "Cine am fost eu?". Interiorul lăuntric și identitatea însăși devin probleme insolubile, cu atât mai apăsătoare cu cât perspectivele alternează. Eul fluctuant este
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
care este plămădit sufletul nostru. Început cu un murmur de șoapte ale instrumentiștilor, ca ale unor spirite nevăzute, și totuși prezente în jurul nostru, cvartetul evoluează în direcția curbării spațiului prin sunete distorsionate și flageolete tensionate, oscilând permanent între concret-părelnic, real- fantasmatic. Spațiile astfel suprapuse conduc către formarea unor rețele eterofonice în care, însă, antinomiile continuă să persiste - de data aceasta, de ordin afectiv: dramatic-liric, tensionat-exaltat. Însăși scriitura instrumentală e de așa natură, încât sunetele concrete sunt însoțite, simultan, de umbra lor
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
avizat ar ghici în spatele amețelilor secerătoare o suită de jucate șarje isterice, chip de manifestare a unui sindrom hipertiroidian pe care pianista îl lăsa să iasă la iveală nu doar sub forma crizelor de leșin, dar și sub forma stării fantasmatice cu care savura, alături de Carmen Sylva, ședințele de dialog cu spiritele morților din încăperile palatului Peleș. Atmosfera ședințelor este surprinsă cu finețe de C. D. Zeletin, autorul impunătoarei monografii. "O oarecare psihoză de grup trebuie să fi existat în anturajul
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
de mai târziu, când exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează în fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum în datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă în fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și încântați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spiritului, Derrida zice că Platon prefera, în definitiv, jocul pederastic cu discipolii Academiei. De aici marile subtilități ale texturii din Phaidros, care au așteptat 25 de secole ca să fie descifrate de Jacques Derrida, ca pledoarie în favoarea erosului homosexual, gratuit, pur fantasmatic. Ludicul postmodernist, de o "diseminare" fără limite, își găsește, astfel, cea mai rafinată sursă prin Derrida. Se pare, așadar, că sofistica este, prin excelență, o filosofie homosexuală, prin echivocul ei hermafrodit, iar împlinirea s-a produs, pentru a doua oară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
localizat, cum este Transilvania, nu poate fi abordat, la ora actuală, decât În contextul mitologiilor Europei Centrale, al marilor clivaje religioase dintre Răsărit și Apus, al relațiilor inegale dintre Occident și Orient. Marile geografii simbolice, care conturează geometria variabilă - uneori fantasmatică - a acestor arii de civilizație, reprezintă așadar o miză majoră În cercetarea oricărei reprezentări legate de teritoriu, cultură și identitate. Ca atare, În capitolul de față, voi Încerca să jalonez un traseu metodologic care pleacă de la studiul alterității, așa cum a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
versiuni modificate uneori până la alterarea concepției regizorale originale. Filmele cu spioni occidentali anihilați de ofițerii „noștri” de Securitate (Florin Piersic interpretează cu predilecție astfel de roluri) devin în anii ’70 din ce în ce mai agresive. Mesajul principal e pentru cetățenii RSR, nu pentru fantasmaticii spioni străini - „noi” supraveghem totul, ascultăm și înregistrăm, oamenii noștri sunt plasați sub acoperire unde nu te aștepți, deci nu umblați cu prostii, fiți turnători cinstiți ! Între 1980 și 1983 apar o serie de filme care ies din tiparul propagandistic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comportament distructiv si violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine” (Popescu-Neveanu,1978,pp.1978). In Dictionarul de prihanaliză, Laplache și Pontalis (1994,pp.34) definesc agresivitatea drept “tendința sau ansamblu de tendințe ce se actualizează În conduite reale sau fantasmatice care țintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească etc. Agresiunea dispune și de alte modalități decât de acțiunea motorie violentă și distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildă), pozitivă
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
comportament distructiv și violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine” (Popescu-Neveanu,1978, pp.1978ă. In Dicționarul de prihanaliză, Laplache și Pontalis (1994, pp.34) definesc agresivitatea drept “tendința sau ansamblu de tendințe ce se actualizează În conduite reale sau fantasmatice care țintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească etc.Agresiunea dispune și de alte modalități decât de acțiunea motorie violentă și distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildăă, pozitivă
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
de realizat, spre exemplu, în cinematografie; este implicată aici imaginea internă, care capătă viață datorită empatiei, dar și subiectului receptor). Astfel, Thomas trece dinspre psihosociologie și analiza mito-critică a imaginii la spectator și la memorarea de către el a aparițiilor vizuale. Fantasmatica, studiată de Lacan în relație cu fenomenul dereglării psihice, dar și cu "stadiul oglinzii" (descoperirea sinelui ca dublu), participă, ca imagine, la formarea și la de-formarea eu-lui (el crede că este locuit de o imagine și posedat de ea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]