389 matches
-
Simona-Grazia Dima Grup de scriitori vizitând Muzeul în aer liber al Țării Oașului, Negrești-Oaș, mai 2011 Autocarul ne poartă, fantasmatici, prin mierea Nordului, în leagănul istoriilor lui Ion Vădan, despre mari invenții devenind fertile, cum sonicitatea în literatură, economie, filosofie. Trăim cu toții poezia locului. Aurel Pop îmi șoptește că pe-aici oamenii se-ntrec în construire, fără a ști apoi
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
Prin captarea sinergică a potențelor creatoare ale Logosului, dar și prin exhibarea, generatoare de catharsis, a Turnului Babel reprezentat de imaginație, poetul se înfățișează umanității ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
în zonele lui cele mai îndepărtate, colorîndu-i apoi sorii, supernovele și galaxiile pe baza unor formule matematice pe care computerul le asociază unei anumite temperaturi, mase, densități etc., inaccesibile ochiului uman sau lentilei telescopice, prozatorii și cititorii-constructori virtuali produc viziuni fantasmatice ale unei realități primordiale pe care mai mult o intuiesc fără a-i cunoaște întregul." Distanța față de sistemul literar tradițional nu ar fi totuși de nestrăbătut, mai mult, cartea susține ideea de a concepe întreaga literatură scrisă pînă acum ca
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
oarecare vreme înainte de a ajunge în Argentina, în 2006, am inceput sa recitesc Despre eroi și morminte și să-mi notez locurile cheie din român, pentru a filma nu doar un Buenos Aires real, de azi și acum, ci și unul fantasmatic. Puhoiul de străzi și locuri din românul lui Sábato mă familiarizat sonor cu orașul. Deci: parcul Lezama, strada Balcarce, parcul Colon, parcul Retiro, strada Garay, strada Isabel Catolică, strada Amiral Brown, bulevardul Pedro Mendoza, strada Belgrano, strada Pueyrredon, strada Leandro
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o serafică, inconștientă magnificență. Și de-o teribilă libertate a simțirii, rostirii și ideii de-a fi. Mi am reevocat legăturile de substanță sufletească dintre Cărtărescu, Dimov și Emil Brumaru, în linia levantinismului nastratinesc. Am recunoscut teatralitatea clovneriei din zăpezile fantasmatice ale lui Coșovei („câte nopți auzul meu nu s-a întins ca un covor / pe trepte, pe scări! / Unde întunericul își mușcă și acum mâinile așteptându-te“) și savoarea luxuriant fabulatorie a scenelor închipuite de Iaru, care i-ar fi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sus/ înspre păr/ și să-mi întorc capul pe dos/ și să privesc cu fundul ochilor cum se sperie/ cum înnebunește cum transpiră de spaimă cârtița galbenă/ cum râsul acela înfundat izbucnește isteric prin odaie" (Poem pentru MhM, 1). Contururile fantasmatice ale paginilor sunt apropiate și deplasate printr-o formă de energie întoarsă, negativă, o tumoră instalată în creier, în cap și răspândită apoi în tot corpul. În fapt, corporalitatea însăși capătă o rezoluție stranie, fiind răsucită, întoarsă pe dos ca
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
vocile care vorbesc conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de Corneille. De asemenea, monologul se poate adresa unui alocutor imaginar, un sine promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să fie pură expansiune
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
fi rezolvate cu adevărat disputele dintre mereu mai multele "națiuni" ce eclozează în Balcani, pentru ca zona să se poată liniști o dată. Cum disputele nu sânt în primul rând economice, teritoriale și politice ci, cum am încercat să arăt aici, adânc fantasmatice, obscure, pulsionale, ținând de un subconștient traumatizat și de o imagine de sine nerealistă, te-ntrebi, într-adevăr, dacă aceste popoare n-ar trebui să recurgă, în locul diplomației, la un fel de psihanaliză colectivă. Dacă medicul nu trebuie într-adevăr
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
identității autor-narator-personaj e atestată de nume sau de pseudonim și certifică prezența autobiografiei. Prin intervenția numelui propriu, autobiografia își afirmă natura în mod esențial referențială și va impune un mod de lectură distinct de cel impus de „pactul romanesc” sau „fantasmatic”. Noțiunea de adevăr, la fel ca cea de sinceritate, nu pot fi apreciate necondiționat în autobiografie pentru că autorul care face povestirea vieții sale pe care o cunoaște deja, o povestește de la un punct de plecare la care pare că ignoră
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
LUMEA CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând] de pildă că [trupul Domnului] fie nu a existat deloc, fie a fost dintro altă fire decât cea omenească“ (I, 1). În cel dintâi caz, ar fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel deal doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a celui omenesc: fie sufletească, fie spirituală, fie siderală. Cum ar putea să se facă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
orice. „Vorbește-mi de mama dumitale“, Îmi ceruse brusc dr. Zscharnack, care voia fără doar și poate să mă ferească să cred că eram căzut cu hîrzobul din cer. Urma să ne dedăm cumva la o mică Încercare de coit fantasmatic cu mama? În clipa aceea am dovedit un lapsus care nu merită uitarea În care a rămas de atunci: „Œdip a ucis-o pe maică-sa și s-a culcat cu taică-su“. Descoperisem, la cincizeci de ani după Freud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
valizele la ușă, deși plecările mele erau întotdeauna precis planificate. Și am înțeles, mai ales în primii ani ai navetei mele transfrontaliere (uneori naveta mea a fost transcontinentală, chiar transatlantică), ce era cu turbinca lui Ivan Turbincă, acest remarcabil obiect fantasmatic. Suprafața exterioară a turbincii definește un spațiu ne-spațial, intensiv; avem de-a face cu un bagaj de mici dimensiuni vizibile, dar de o cuprindere infinită, în care implodează un univers întreg, pentru a fi deșertat înapoi în spațiul discret
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Iași a fost mai important decât să vorbesc la Sorbona. N-am visat niciodată la Sorbona, dar am visat la Universitatea din Iași. S.A.: Sigur, Sorbona e o parte din carieră, pe când Universitatea din Iași face parte dintr-un orizont fantasmatic. Deci ți-ai împlinit, mergând la Iași, o fantasmă. E mult mai mult decât un proiect academic... M.I. Așa este! N-am avut nimic scris dinainte, am făcut tot felul de exerciții mentale: cum o să fie, cum o să mă fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
câteva vise pe care le-am avut de-a lungul vieții (atâta doar că nu am zburat orizontal, ci vertical, ceea ce nu mi-a îngăduit să simt neapărat dulceața plutirii). Deasupra New Yorkului am zburat o singură dată în chip fantasmatic și am făcut-o programatic: în romanul meu Tricephalos. Iar în realitate, de două ori: când am ajuns pe aeroportul JFK și când am părăsit respectiva platformă cvasi-extraterestră. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Strada noastră Luiza VASILIU E incredibil ce elan nebun avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
altă comunitate umană... La Neapole turistul se face mic în fața napolitanilor, rămîne în orice caz minoritar. în timp ce Veneția, oraș format din turiști, nu este un oraș real, nu este un oraș care trăiește, este mai degrabă un ritual, un pelerinaj fantasmatic... Sublim mi se pare acest eseu al domnului Debray, ceea ce nu mă împiedică să prefer Veneția și să nu sufăr dacă nu reușesc să ajung la Neapole decît o dată la zece ani. La Veneția însă trebuie să merg, cum spuneam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
anormal. Cu visele de umplutură el se declară mulțumit, sentimentul comunicării sale cu Dublul său este hrănit cît de cît. a treia categorie sunt visele-scenariu, visele narative. aceste vise sunt în mod real creația mea, eu le concep în funcție de reziduurile fantasmatice ale subiectului, dar respectînd criteriul relativității onirice. acestea sunt visele pe care subiectul și le va aminti, eventual le va nota... în orice caz, el va fi intrigat din cauza lor, se va gîndi la ele, le va povesti altora, iar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-o mai ales de la magistrul lor N. Manolescu, care nu pregetă să recurgă la cele mai arbitrare și mai frivole metode pentru a-și conforta sentimentul că de el depinde canonul literaturii române. Uluitor e că toți băieții ăștia ușor „fantasmatici” (Mușina dixit) chiar își închipuie că vor câștiga războiul... Cotidianul, 22-23 iunie 2002 Nu vorbeam destul de bine germana... În luna iunie am vizitat Europa Centrală - ori cum spun unii de la Timișoara, dar și din Iași: a treia Europă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
acest lucru. Trebuia să asum, așadar, că acest scaun plăsmuit din abur și fum exista, mai mult decât atât, că exista aici și acum, mai real decât cel pe care îl simțeam sub mine? Că femeia nu doar îl mima, fantasmatic, ci îl crease, asemenea unui Dumnezeu posedat, nu numai în minte, ci și în realitate, pentru că, iat-o din nou, zâmbind și spunând oishii vecinei din față, da, delicios, într-adevăr delicios. Pentru ea, pare că nu mai există scindare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a colossos-ului puterea de a concretiza și de a mobiliza umbrele? Georges Didi-Huberman ne amintește și că acest „om al credinței” a reelaborat o ficțiune a timpului, deschizând astfel calea spre „marele vis visat cu ochii deschiși”, spre „marea construcție fantasmatică”. O construcție în care teatrul confruntării cu fantoma a arătat cât de dificilă este trasarea unor granițe între realitatea exterioară și realitatea psihică sau, altfel spus, între apariția efectivă și fantoma dinăuntru. Cripta deschisă pentru a lăsa să iasă strigoii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care consideră această credință absolut necesară meseriei sale de actor 1? N-ar mai fi de adăugat decât că, în fața unei pietre, „omul credinței” este singurul în stare să reia „marele vis visat cu ochii deschiși”, să reelaboreze „marea construcție fantasmatică”, operă a memoriei ce face ca morții să se întoarcă printre noi și în absența căreia teatrul n-ar putea exista. Omul ce „reînvie” întotdeauna după ce trece printr-o experiență asemănătoare cu moartea: aceasta este definiția actorului și pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acolo unde apar fenomene de abatere și alterare, care semnalează faptul că datele categoriale nu țin neapărat de o schemă formală ci manifestă o viață a lor, cu tendințe uneori evolutive, alteori regresive. Asemenea fenomene sunt, așa cum arată Deleuze, noțiuni fantasmatice, care oferă distribuții nomade, fără proprietate, Împrejmuire sau măsură, plasabile dincolo de esențiale și concepte, adică În ordinea existențialelor și perceptelor. În abordarea acesta de tip postmodernism, temporalitatea este Înțeleasă ca noțiune deschisă, aflată În relație strânsă cu existența umană. Într-
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
sau Thomas Mann în Doctor Faustus. Semnele din romanul lui Vișniec atrag atenția tocmai asupra acestui rău, care pândește personajele din orice colț, precum diavolul în Falsificatorii de bani, de André Gide. Cafeneaua Pas-Parol este un roman halucinant, parabolic, vizionar, fantasmatic, straniu, un roman al disperării și al neliniștirii. Matei Vișniec, Cafeneaua Pas-Parol, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2008, 34.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA MATEI VIȘNIEC În România, teatrul era pentru mine o formă de „denunțare“ a prostiei Bogdan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând] de pildă că [trupul Domnului] fie nu a existat deloc, fie a fost dintr-o altă fire decât cea omenească“ (I, 1). În cel dintâi caz, ar fi vorba de un trup aparent, fantasmatic, idee susținută de cei numiți dochetiști (după gr. dokeín, „a părea“). În cel de-al doilea caz, trupul Domnului este socotit de o altă natură decât a celui omenesc: fie sufletească, fie spirituală, fie siderală. Cum ar putea să se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]