325 matches
-
modul următor: de vreme ce, în anul de grație 1705, Cantemir simte nevoia să explice potențialului (deși improbabilului) cititor al vremii sale ce înseamnă noțiuni precum apofthegma, argument, dialectic, etimologhia, ithica, idea, ironic, melanholie, metafizic, monarhie, paradigma, prognostic, ritor, sentenție, silloghizmos, sinonim, fantazie, fiziognomie, theatru, theorie, ipothesis etc.etc. înseamnă, firește, că aceste concepte nu erau asimilate și vehiculate în cultura română a timpului. Or, acesta este nivelul culturii române de la nivelul anului 1705: al ignoranței în orice domeniu spiritual care nu are atingere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mare expoziție la sala Dalles, una dintre cele mai frumoase, într-un moment destul de greu, cu certuri aberante, cu cenzura, ca s-o putem deschide a fost nevoie de multă cerbicie. Dar expoziția, care reprezintă o fierbere a imaginației, a fantaziei superior creatoare absolut impresionantă, a avut parte de succes de public, cam 30.000 de oameni, câte 1000 de vizitatori pe zi. L-am urmărit de-a lungul anilor, i-am făcut o expoziție la Paris, am revenit, l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
învinuirile din partea acestuia sunt parte îndreptățite, parte însă prea întrecute. Unde Notarul urmează tradiției naționale, cronica lui conține un adevăr istoric; numai amănunțimile pot fi false sau închipuite. Nicidecum nu se poate însă admite ca el să fi scos din fantazia sa popoarele și statele din Ungaria și Ardeal, numite ca existente la venirea Ungurilor, - aceasta atât de puțin cât și cealaltă părere a lui Roesler că Ungurii n’ar fi venit, cum o spune Anonymus în acord cu tradiția ungurească
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în "Sămănătorul". Iarna 1906-07 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romanțe pentru mai târziu" (1908) și în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909). În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887-1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe roșii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum și a unor piese
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
să preia miturile, ci le oferă sensuri noi și valențe neașteptate. Atreiu, desigur, își are originea în uriașul Atreu care iși lua puterea din pământ: cât timp atingea pământul nu putea fi învins. în același timp, ca orice făptură a Fantaziei, el își datorează existența lui Bastian și implicit lumii oamenilor. În momentul în care se pierde contactul dintre cele două lumi, dintre cele două categorii de făpturi, imaginare și reale, se produce dezechilibrul. Uyulala, glasul tăcerii infinite, se autocaracterizează în
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
pentru că e acolo unde răsună. Dar în plus Uyulala întruchipează și poezia, forța care este capabilă să deceleze misterele creației, ”lava imaginației a cărei erupție impiedică un cutremur“. Poezia pare a fi pentru lumea oamenilor ceea ce e Crăiasa Copilă pentru Fantazia. Ea este reprezentanta sufletului, a lumii interioare în totalitatea ei. Conform lui Novalis ea este cea care întrerupe existența străină de propria-i existență, conferindu-i un sens, întrerupe starea obișnuită, viața obișnuită, pentru a ne înnoi și a păstra
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
varietate, frumusețe și dinamism vieții oamenilor. În foarte multe mitologii șarpele are și o valoare sapiențială, iar uneori este un agent al inițierii ca în povestirea lui Mircea Eliade, Șarpele. Dacă luăm în considerare afirmația lui Yor, minerul orb, că Fantazia se află pe fundamente de vise uitate, atunci Ouroborosul este cel care susține acest univers oniric pentru că, după cum spune C.G. Jung figura geometrică a cercului apare în vis sub forma unui șarpe de cele mai multe ori, șarpe care descrie un cerc
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
numite arhetipuri se repeată în formă aproape identică. Tot astfel, Crăiasa Copilă ar fi corespondentul inconștientului, al animei, simbolul maternității prin excelență, cea care asigură stabilitate și echilibru lumii... Este interesant de analizat în acest roman relația extrem de complexă dintre Fantazia și lumea oamenilor, dintre imaginarul poveștilor universale și realitatea noastră. În acest sens Pascal Tremblay numea “Povestea fără sfârșit” ca fiind o “veritabilă pledoarie pentru imaginație“ . Noțiunea de imaginație poate fi mai bine înțeleasă pornindu-se de la noțiunea de imagine
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
aduce platitudine și urât în universul nostru existențial și totodată sărăcirea universului imaginar, devenit desuet prin neglijarea lui. Anticarul Koreander enunță la sfârsitul romanului o afirmație paradoxală, anume că orice poveste adevărată este o poveste fără sfârșit. Cu alte cuvinte, Fantazia nu este doar o închipuire maladivă a oamenilor, ci un univers indestructibil legat de lumea noastră, univers care progresează sau regresează tot în funcție de ea, mai precis în funcție de acele persoane-lianți care asigură coeziunea celor două lumi. Unii oameni însă, abrutizați de
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
monocord au facultatea imaginativă paralizată și, mai grav, ajung să-i contamineze pe alții cu această stare mentală, după cum îi dezvăluie Gmork, vârcolacul, lui Atreiu. Citind discuția dintre cei doi, Bastian constată lucid această situație: Acum știa că nu numai Fantazia era bolnavă, ci și lumea oamenilor. Una era în legătură cu cealaltă. De fapt, o resimțise întotdeauna fără a-și putea explica însă de ce era așa. Nu voise niciodată să se mulțumească cu gândul că viața trebuie să fie atât de cenușie
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
niciodată să se mulțumească cu gândul că viața trebuie să fie atât de cenușie și monotonă, lipsită de minuni și mistere, după cum afirmau toți cei ce spuneau mereu: așa e viața... acum însă știa că oamenii trebuiau să meargă în Fantazia pentru a însănătoși amândouă lumile“ . Tot Gmork îi dezvăluie lui Atreiu faptul că această categorie de oameni produc un dublu rău, neputându-se totuși separa de mituri, simboluri, povești, deoarece, după cum observa Mircea Eliade în eseul “Sacru și Profan”, acestea
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
ajuns să le considere minciuni; Gmork îi caracterizează foarte succinct: sunt acei oameni care se cred foarte deștepți și își închipuie că slujesc adevarul și își dau cea mai mare silință în a-i convinge până și pe copii că Fantazia nu există. Un exemplu din literatură ar fi acel businessman la care Micul prinț din cartea lui Saint-Exupery ajunge în căutarea planetei Pământ; el contabilizează stelele pentru a le avea în posesie, dar nu le privește nici o clipă ca pe
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
Pământ; el contabilizează stelele pentru a le avea în posesie, dar nu le privește nici o clipă ca pe niște frumuseți ale universului ceresc, ci ca pe niște simple proprietăți. Anticarul Koreander face o tipologie în legatură cu relația oamenilor cu Fantazia și îi introduce pe aceștia de mai sus într-o primă categorie. O a doua categorie constituie tocmai reversul medaliei: oamenii care au ajuns în Fantazia dar nu vor să se mai întoarcă în lumea lor și ajung să nu
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
niște simple proprietăți. Anticarul Koreander face o tipologie în legatură cu relația oamenilor cu Fantazia și îi introduce pe aceștia de mai sus într-o primă categorie. O a doua categorie constituie tocmai reversul medaliei: oamenii care au ajuns în Fantazia dar nu vor să se mai întoarcă în lumea lor și ajung să nu mai poată deosebi aparența de realitate. Pentru această a doua categorie, acest deșeu mitologic de care vorbea Mircea Eliade, a luat locul rațiunii, cu alte cuvinte
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
nu vor să se mai întoarcă în lumea lor și ajung să nu mai poată deosebi aparența de realitate. Pentru această a doua categorie, acest deșeu mitologic de care vorbea Mircea Eliade, a luat locul rațiunii, cu alte cuvinte făpturile Fantaziei au devenit după spusele lui Gmork “idei fixe“, adică boli psihice ; e vorba de acei oameni internați în azilele psihiatrice, oameni al căror univers imaginar răvășit și sincopat transpus în Fantazia a dus la apariția Orașului Foștilor Împărați, univers pe
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
Eliade, a luat locul rațiunii, cu alte cuvinte făpturile Fantaziei au devenit după spusele lui Gmork “idei fixe“, adică boli psihice ; e vorba de acei oameni internați în azilele psihiatrice, oameni al căror univers imaginar răvășit și sincopat transpus în Fantazia a dus la apariția Orașului Foștilor Împărați, univers pe care îl vom analiza mai târziu. O a treia categorie a oamenilor se duc în Fantazia dar se și întorc înapoi, iar aceștia îmbogățesc amândouă lumile. Unul dintre ei este amintit
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
oameni internați în azilele psihiatrice, oameni al căror univers imaginar răvășit și sincopat transpus în Fantazia a dus la apariția Orașului Foștilor Împărați, univers pe care îl vom analiza mai târziu. O a treia categorie a oamenilor se duc în Fantazia dar se și întorc înapoi, iar aceștia îmbogățesc amândouă lumile. Unul dintre ei este amintit în “Povestea fără sfârsit“, e vorba de Shakespeare, în care romanticul Schlegel vedea “focarul propriu-zis, esența imaginației, a fanteziei romantice”. La rândul său Novalis făcea
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
H.C. Andersen i-a consacrat basmul “Privighetoarea“. Cum ajunge însă Bastian să însănătoșească ambele lumi? Reușește acest lucru aducându-i tatălui său din apa vieții, aducând cu alte cuvinte ineditul, feeria, povestea, bucuria în viața lui, povestindu-i întâmplările din Fantazia, reușind să compenseze astfel pierderea suferită prin moartea mamei. Astfel, spunerea poveștii are semnificația unui gest întemeietor de unire a celor două lumi. În prefața la basmele populare, Frații Grimm atrag atenția asupra importanței covârșitoare a basmului, a feeriei, pentru
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
este povestea vieții lui Jakob Heym, născut în 1921, ea fiind povestită în 1967. Povestitorul nu înțelege de ce Herschel Schtamm și-a riscat viața, numai ca să transmită celorlalți deținuți că "vin rușii". Naratorul umple golurile din memorie cu povestiri din fantazia lui. Din istoria lui se poate înțelege că el ar fi fost căsătorit, soția lui fiind împușcată sub un copac, cu toate că se știe că în lagăre nu existau copaci.
Jakob der Lügner () [Corola-website/Science/322872_a_324201]
-
1906 - 1908). A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi (1909 - 1910). A debutat editorial cu "Traduceri din Paul Verlaine" în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri " În grădină", urmat, în 1909, de "Fantazii". Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: "Legenda funigeilor" (poem dramatic, 1907), "Cometa" (comedie, 1908, 1912), "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908), "Carmen saeculare" (poem istoric, 1909), iar în 1910, "Cireșul lui Lucullus
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un adevărat "„breviar”" al esteticii scriitorului. Socotit de unii comentatori un "naturalist", un "zolist" în nuvelele sale psihologice, opțiunea estetică a scriitorului este categorică și definitorie pentru idealul de artă ca sinteză a fantaziei: "„noi nu înțelegem o operă de artă din mult, ci din ceva, înțelegem un ce dintr´un cum”" (s.n.). Condiția obligatorie a artei este talentul, puterea de invenție a scriitorului, expresivitatea și niciodată considerente de școală, de grup social sau
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
al ziarului "Morgenblatt für gebildete Stände", publicat de editura din Stuttgart Cotta. Venitul regulat i-a permis să se căsătorească, cu verișoara Luise Hauff, cu care se logodise de Paști în 1824. În 1827 publică și "Phantasien im Bremer Rathskeller" („Fantazii din crama primăriei orașului Bremen”) și nuvelele "Die letzten Ritter von Marienburg" („Ultimii cavaleri din Marienburg”), "Jud Süß" („Evreul Süß”) și "Das Bild des Kaisers" („Portretul Împăratului”). În august întreprinde o călătorie în Tirol pentru a aduna material pentru un
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
său forte. O imaginație dezlănțuită, debordantă își spune cuvântul peste tot. De fapt, este vorba mai mult decât de «imaginație». Termenul cel mai potrivit și mai exact, în cazul său, este acela de «fantezie», categorie estetică superioară «imaginației». «Fantezia» sau «fantazia» («mama imaginilor» - cum o numea Eminescu) este o «imaginație» sporită, potențată, ce rupe zăgazurile imaginarului și proiectează universuri fictive în afara ordinei reale. Florin Preda-Dochinoiu nu se mulțumește cu datele realității; el ancorează, cu decizie și aplomb, în teritoriul fantasticului, acolo
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Tiberiu Voișel de a împușca un iepure după ce se lăudase anterior că nu ratează nici un foc, în timp ce altele sunt duioase, în special cele referitoare la câinii de vânătoare (basset-ul Kiki al morarului Neculai Bițoban, bătrânul brac Tom al cuconului Nicu Fantazie sau tânărul și speriosul prepelicar Cezar al lui Sadoveanu). Scriitorul nu descrie însă doar propriile sale întâmplări, ci relatează și povestirile auzite de la alți vânători precum găsirea unor zimbri retrași în prăpastiile din munții Călimani și ezitarea unui vânător de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Eminescu, "Strigoii", ediție comentată de Alexandru Bogdan, este estimată la 100 de euro. “La portretarea lor ca strigoi, Eminescu de sigur, că a trebuit să părăsească paragrafele credinței populare; orice fel de împrumut de acolo aici ar fi fost scârbos. Fantazia artistului s-a apropiat de cazul cel mai rar din mitologia poporului, când strigoiul apare așa cum a fost în viață. Astfel, strigoii lui Eminescu sunt frumoși”, scria Alexandru Bogdan O propunere interesantă este Teza de doctorat a Mitropolitului Miron Cristea
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]