6,230 matches
-
creație, între autor și opera sa. Cunoaștem un Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de teatru, nuvele, al unui roman filosofic, dar și al scrierilor obscene pe care nu le-a semnat niciodată, un înger-demon "luminat" de o fantezie malefică, devorat de propriile obsesii și fantasme. Sade, ca și Petrarca, s-a recules la mormîntul lui Virgilius aflat într-o grotă numită Posillipo, nu departe de Vezuviu (aici se petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
face sex cu 3-4 partenere deodată: "Patul meu e o instituție democratică. Toți pentru unul și unul pentru toți. [...] Totuși, sînt un romantic, așa că am tendința să mă las furat de-o relație, chiar dacă-i vorba de trei-patru fete deodată." Fanteziile moșneagului zălud nu se opresc aici; Hefner și-a cumpărat un cavou alături de cel al lui Marilyn Monroe, "deși mi s-a spus că, dacă tot cheltuiesc atîția bani, mai bine m-aș cățăra pe ea". Boyul septuagenar are hazul
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
prinse și ele pe pereți între tablourile Renașterii, ceea ce e de mare efect. Apoi restaurantul din Colerville, lîngă Iowa-City, o fostă uzină dezafectată ale cărei componente industriale sînt preschimbate în comoditățile unui restaurant modern. De pildă, strungurile, țevile, colorate, o fantezie copleșitoare te întîmpină în toată incinta fostei fabrici transformate. Atîta perfecțiune tehnică la uzina John Deere la care anume fuseserăm duși să o vizităm, noi, cei din Est, în cadrul programului american - creat pentru scriitorii din toate țările lumii - International Writing
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
fiicei lui. Fals! De fapt, parafrazînd ce spunea Bălcescu despre revoluția de la 1848, fata nu e cauza ci ocazia răzvrătirii paterne. E un pretext. E un (iluzoriu) punct de sprijin pentru răsturnarea lumii. Drept care regizorul are ideea de a "vizualiza" fanteziile erotice ale personajului (care, ni se spune, de 14 ani se prostituează în publicitate) într-un stil ironic și fastuos, cu o tușa de sorginte "publicitară": o ploaie de petale de trandafiri (American Beauty e numele unui soi de trandafir
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
ale vieții și istoriei, la cotele unei virile purități stilistice. Dezbărate de luxuria metaforizantă, catrenele se organizează în jurul unor idei, concepte, obsesii binare, enunțul însuși fiind biunivoc, denotativ-conotativ, reflexiv-tranzitiv, de o modernitate deconcertantă: "Scrii, tot mai scrii/ versuri eliptice/ cu fantezii/ apocaliptice -/ Vântul cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul/ o să-l întunece!". Bătăi în dungă convoacă mai toate semnele negativării vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune osânda scrisului, ca religie și soluție artistică. Poemele lui
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
filme mai degrabă poetice) reușește cu această comedie neagră, cu accente grotești, despre o Heidi din Est - prostituată, Irina sosită din Rusia - o lovitură de maestru, adjudecându-și, deopotrivă, aprecierea publicului și a criticii de specialitate. Filmul are umor, ritm, fantezie: întâmplările, pline de semnificații, prin care trece tânăra rusoaică ce freamătă de dragoste pentru Mama Elveția, se constituie într-un voiaj suprarealist prin alcovurile nomenclaturii helvete și ale conspirațiilor politice, în care băncile au rolul principal. "Scopul meu n-a
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
Holtier iar coregrafia lui Răzvan Mazilu. În rolurile principale: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache. Povestea este fascinantă, zguduitoare și incredibilă, în același timp. Un diplomat francez - Gallimard - este trimis în misiune în China anilor '60. Sedus de fanteziile orientale, dar necunoscînd în mod profund codul cultural și sistemul prejudecăților, Gallimard devine prizonierul și, de ce nu, victima tuturor acestor lucruri. Piesa i-a fost inspirată autorului de povestea reală a lui Bernard Bouriscot - diplomat francez - și a lui Shi
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri și cu nasul drept s-a ițit dintre cârlionți și mi-a băgat limba drept în gură." Este însă ridicol - și meschin - să-ți notezi conștiincios această fantezie și să o incluzi într-o carte. Mircea Cărtărescu și prietenii săi procedează asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, după ce iau masa, își bagă în buzunare tacâmurile de plastic, cu gândul să le păstreze toată viața. Ioana Nicolaie, Marius
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Samosata și contemporanii noștri. Sigur, războaiele cosmice așa cum le descriu modernii se poartă cu arme sofisticate,inexistente astăzi, posibile însă în viitor, Panoplia selenară și solară din Istoria adevărată a lui Lucian se bazează nu pe imaginație tehnică, ci pe fantezie botanică și zoologică. Dar, în rest nu sînt deosebiri: antropomorfismul teluric guvernează și cosmosul. De altminteri, noi nu putem concepe existența altfel decît există ea pe planeta noastră. Și lumea de dincolo de moarte se supune acestei legi. Etruscii, spre a
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
chestiune, pe care și l-a asumat, explicabil, generația tînără. Cultivat, mobil, dezinvolt, poetul pune accentul pe latura intelectuală a creației, degajînd posibilitățile sale meditate, combinatoria sa evaluată "la rece", însă nu în direcția unui livresc uscat, ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curînd spontană, umorală, ironia e o irealizare "tendențioasă", elaborată cu bună știință, dispunînd de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
mobil, dezinvolt, poetul pune accentul pe latura intelectuală a creației, degajînd posibilitățile sale meditate, combinatoria sa evaluată "la rece", însă nu în direcția unui livresc uscat, ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curînd spontană, umorală, ironia e o irealizare "tendențioasă", elaborată cu bună știință, dispunînd de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun, a aerisi limbajul, a reforma viziunea poetică. Sînt
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
mi s-au părut deloc evidente. Steiner salută ediția completă a operelor lui Borges, în vreme ce Tournier a savurat, pare-se, un volum despre semnificațiile culturale ale gătitului, semnat de Noelle Chatelet; Rorty își va fi ocupat ceasuri de răgaz cu fantezia istorică Cryptonomicon de Neal Stephenson, aparent o compoziție pynchoniană despre al doilea război mondial, pe cînd Searle, mai atras de istorie decît de ficțiune, s-a întrebat, alături de cîți alții, Nu cred că risc mult prognozînd că nici una dintre aceste
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție literară, sau chiar de gîndire a Occidentului, pe cînd a recunoaște că deguști fantezii istorice, indiferent cît de bine scrise, ori fie și că te frămîntă trecutul apropiat al țării tale, nu. Mi se pare interesant că aproape toți cei întrebați au intuit și făcut uz de această distincție, chiar dacă ea poate semnifica doar
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
cu artiști tineri, învățați de un admirabil Leporello (Pantea l-a cântat și la București acum un an cu un succes deosebit), un Leporello care știe toate rolurile, o performanță mozartiană complexă. Dirijorii, în prima seară Radu Pantea suplu, cu fantezie și susținere, în a doua Cristian Oroșanu, bagheta permanentă a tinerei orchestre corect întreținute la Academia de Muzică "Gh. Dima". Soliștii din Luxembourg, România, Ungaria, Australia. Csaba Fazekas (Don Giovanni, un Cherubino matur); Michael Haag (profesionist remarcabil); Simona Ivaș (cel
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
o coerentă politică repertorială, în spiritul tradiției acestei instituții. Imperativul actualității - montări moderne pentru texte contemporane și clasice, din dramaturgia autohtonă și universală - a generat un anume tip de viziuni scenice care decantează în act artistic atît realitatea cît și fantezia, instituind un stil de elegantă și rafinată teatralitate. Periodizînd istoria recentă, după stagiunile marcate de spectacolele lui Mihai Măniuțiu și Alexandru Dabija, a urmat întîlnirea cu Vlad Mugur, care nu s-a rezumat doar să pună în scenă, ci a
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din plan ideologic este foarte bine servit de pervertirile din plan estetic. În condițiile în care oamenii nu au fost apreciați, sub comunism, în limitele necesităților lor reale, irealitatea și fantezia stearpă, compulsiv-repetitivă ale unor descrieri ale poetului au venit probabil ca o confirmare din afară, nesperată, a puritanismului și a stereotipiilor tovărășești.
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
șarpe care ar fi trebuit să parvină zoologului Persikov. Parabolă e străvezie: o Rusie dominată de o seminție gigantică agresivă, de a cărei apariție e responsabilă o lume ce-și ia rolul de Dumnezeu prea în serios. Bulgakov își plasează fantezia în 1928 - cercul se închide, doar înghețul salvând Moscova de la asaltul iminent al armatei de monștri. Profesorul Persikov e ucis de mulțime, "rază vieții" dispărând odată cu el. Demiurgul e devorat de propriul experiment în finalul unei narațiuni care, dincolo de aparente
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
celelalte muzici alese, datorate unor compozitori onești, se înscriu în linia școlii franceze: elegantă scriiturii și legătura cu tradiția printr-un neoclasicism rafinat. Buni cunoscători ai instrumentelor pentru care au scris, ei și-au pus în act imaginația coloristica, inventivitatea. Fantezia și muzicalitatea interpreților au pus în valoare estetică definită de Debussy prin formula "faire plaisir". Format în școala pianistica franceză, pianistul de origine algeriana Désiré N^Kaoua a parcurs pînă azi o carieră internațională demnă. Un recital întreg Chopin este
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
redactor-șef al revistei Transilvania din Sibiu, eseist, traducător, mă face să descopăr existența unui nou, posibil dramaturg.Nu am mai citit nimic scris de domnia-sa aparținînd acestui gen literar. Construit mai degrabă cinematografic, textul cucerește prin verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu, în-tr-un discurs manevrat cu știința în planul dialogului, născător de imagini
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
nu e prestabilita, cum cere teza lui Huizinga repetată de Bloom, ci inventată pe parcurs, improvizată necontenit și schimbată de cîte ori se ivește ocazia. E, îndefinitiv, un joc cu un singur jucător (Sancho fiind spectatorul), irepetabil și plin de fantezie. Dar mai este un element și pe care Bloom nu-l relevă: și anume caracterul conștient al jocului. Nu doar de liberă voința e vorba: e obligatoriu că jucătorul să știe că se joacă. Oare Don Quijote știe? S-a discutat
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o "democratizare" a lor, cum se întîmplă sub regimul fanteziei laice, în suprarealism, bunăoară, unde asociațiile se îmbulzesc în actul electoral al imaginilor (voturi practic nesfîrșite pentru o listă practic infinită de candidaturi imagistice), ci o stare postedenică, tensionată de misterul consubstanțialității. O percepție a lor sub unghiul sincron al
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
străin/ fără să-mi poarte gîndurile/ tainele/ cutele unei dureri// trupul meu depărtîndu-se/ de ființă mea/ împovărat cu alte uimiri// un trup pe care/ niciodată nu l-am iubit" (Un trup). Ea preferă a se confundă cu labirintul memoriei, cu fantezia ingenuu-crud-aurorală, care să se substituie identității sale somatice, ca-ntr-o jertfă tăcută: "Drumuri încolăcite/ în memorie/ imaginare trasee/ cu argintul crud încă/ pe ele/ neivite așteptate în zori// le recompun în tăcere/ vii le fac/ le adaug posibile/ netrăite
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Fecioara să se-nfiripe din nămeți./ Vuiește monstrul la porțile cu lame/ Și vocea-i sugrumata ar vrea să fie o intrare/ Pentru tot ramul pregătit de muguri." (Cîntă în cer abisul). Începînd prin a dezarticula, a sfărîmă, a anula, fantezia ajunge a compune, a ordona, a întemeia. Dar reordonarea e aci relativă, deoarece se-ntemeiază pe stratul de lavă pasional, pe acea stihială manifestare a personalității pe care am menționat-o. E o "reconstrucție" care, după cum afirmă un exeget, confirmă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
transparență". Versul sau are adesea o formidabilă putere de propulsie, asemenea unei săgeți care se pierde împlîntîndu-se în imensitate. Și acum cîteva observații asupra "metafizicii" poetului. Aidoma damnaților, Miron Kiropol excelează în supralicitarea carnalității, biciuite de dorinți, excitate și explozive (fantezia să e debordanta de senzualitate), ca un fel de exhibiționism al păcatului, ca o provocare la îndemînă. Trupul cu pornirile sale orgiastice, atît de echivoce în raport cu transcendență, alcătuiește locul cel mai vulnerabil al ființei care aspiră spre mîntuire: S-a
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]