812 matches
-
de jos din frunzișul pădurii de ambra foșnetul luminilor a trezit pasărea nopții cu ochii de sfinx din cuibul acuns între stâlpii selenari de onix veghetorul fantomatic se furișază pe treptele nopții presărând cioburi de vise ninsori peste întunecime momeli fantomatice-n undele nopții peștilor -dragoni cântecul sferelor sculptează în balet magic cu flăcări albastre prezicând viitorul lumii. LA STAGIONE DELLE STELLE CADENTI sotto la lume delle stelle le fâțe arretine aparizioni sfugenti sotto le ombre lunare racolgono desideri degli spiriti
ANOTIMPUL STELELOR CĂZĂTOARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380061_a_381390]
-
dei boschi treciano vie bianche bagnandole con amaro pianto dell mondo di sotto dall fitto bosco di ambra suoni delle luci hanno sveliato uccello della notte con gli occhi di sfinge nell nido nascosto fra pillastri selenari di onice îl fantomatico custode sale sulle grădini della notte cosparge sull’ mare d’inchiostro strane esche nelle onde insidie ai pesci-drago i suoni siderali dal cielo delineano con îl loro magico ballo di fiamme azure predizioni per îl destino dell mondo. Referință Bibliografica
ANOTIMPUL STELELOR CĂZĂTOARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380061_a_381390]
-
din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând tristețea livezilor și singurătatea codrului și a câmpiei cu hlamidă imaculată, pictează cu
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
închis ochii și am savurat acel moment, vrând să păstrez cât mai mult prezentul. O toropeală plăcută m-a cuprins și parcă aveam impresia că mă aflu pe o plajă superbă, cu marea cântându-mi la picioare. Ceva magic și fantomatic mă învăluia. Am rămas astfel, un timp. La un moment dat, am auzit ca prin vis, cum cheia se învârte în broască și cineva pătrunde în casă. M-am cutremurat și am deschis ochii. Pași măsurați, egali, hotărâți, inspectau fiecare
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]
-
Actualizează-mă!// Nu vreau să pornesc în derivă/ Pe drumuri pierdute deja/ În priviri invizibile.// Încearcă..." (Încearcă). E detectabilă și substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare hipersensibilă: "Rămâi/ Chiar dacă e noapte,/ Singurătatea nu chinuie,/ Tristețea nu-i apăsătoare./ Rămâi,/ Durerea e mănușa ce ni se potrivește." (Durerea e). Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
mărgele Pe obrazul palind, clipe numărând. Cu inima arsă rugăciuni rostește Cerului, să-i ducă veste din Cetate, Voinicului mândru ce nu mai sosește Rătăcind în lume pe căi neumblate. Orologiul bate ora lui târzie Însemnând Cetății tainele și anii, Fantomatic vântul scrie poezie Vălurind în noapte sunetele stranii... de Gabriela Mimi Boroianu 02.05.2016 Referință Bibliografică: Orologiul bate.. / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
OROLOGIUL BATE.. de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379576_a_380905]
-
platoșă mi-am pus, Să lupt cu ziua care vine Pășind în drumul spre apus... ¤¤¤¤ Sămânța iubirii Prin neguri de timp străbate spre mine, un glas tremurat înecat în suspine. Rostogolire nebună ca o pală de vânt, o umbră desculță fantomatic cuvânt Străbătând din neant a tăcerilor vale... Mă cheamă duios mă cheamă cu jale. - Ai iubire să-mi dai, ori un strop de alint? fericirea din nou vreau s-o știu, vreau s-o simt. Vreau din nou să trăiesc
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în ulei ce te reprezintă Șede fain-frumos pe un perete De unde ochii-mi verzi încântă Iar inima o umple cu regrete. Am pictat-o în singurătatea serii Detașat de tot ce-i putregai în jur Frustrat de demoni, de mizerii Fantomatice ființe cu trupul alb impur. Aroma gurii tale - unicat în timp de neuitat Am colorat-o lin în albul cel mai pur Evidențiind și-al tău culcuș - model de habitat Negăsindu-ți pe pânză vreun banal cusur. Iubirea ta pierdută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
a tuturor măștilor pe care le aștern mai mult nevrând sufletului pe chip. El primește transfigurarea aceasta absurdă și rămâne acolo, în colțul învinșilor, căutându-mă neîncetat printre hanțele numite rechizită teatrală, în orașul cu umbre de tramvaie și mașini fantomatic lăsate să cearnă zgura anotimpurilor întârziate. Mă tot gândesc, Victore, la toate câte se aștern peste firea omului și-l transformă în cu totul altceva decât este. Acum mi-ar plăcea să pot iubi, să pot fi copila care m-
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
obosiți de-atâta rouă s-au hotărât să se împartă-n două, un fulger a fost tot ce am văzut și-un curcubeu ce-n iarbă s-a născut. DESENÂND UN VIS DE TOAMNĂ Pe peticul de nor, ce-aleargă fantomatic Spre alte țărmuri, mai tense, ori mai line, Tot desenez la visul de pelerin tomnatic, Tot oscilând între azur și fragede carmine. Și mă mângâie toamna curată, dar flâmândă, Și mă alintă blând, un vânticel de-amiază, Iar grâul se
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
în spate! Și aripa ce ți-am dat-o, să te-naripeze iară Ai ucis-o fără milă, aruncând-o-n ploi de ceară. Mi-ai încercănat privirea, răvășind un vis tomnatic Și acum mă uit prin tine la tic-tac-ul fantomatic; În clepsidra dintre coaste-a mai rămas nemuritoare O secundă nemiloasă travestită-n dor, și doare Când îmi spui că, la picioare mi-ai lăsat un as de pică, (Să îl am ca apărare, când din Iad nu mă ridică
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]
-
nimeni nu m-a întrebat Cât știam să merg prin veacuri. Aveam locul rezervat! Dinastii de multe soiuri se-ntindeau ca într-o doară, Trebuia să trec prin toate, doar era întâia oară! Un actor își dresa visul, avea unul fantomatic Și-nvățase bine rolul despre lupul singuratic. Doi pescari de vreme bună se-ntreceau într-un oftat: Doamne-am zis, există-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cerne cerul peste lume, albul iernilor de ceară Și-am uitat de vara noastră și de-albastra primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
nu am ales. El nu s-a supărat pe mine și nici nu m-a intrebat De ce te-am părăsit, de ce am vrut, ca să te fi uitat. Clipe tremurânde de iubire, mi-au mai rămas, Ascunse-n noapte, ce locuri fantomatice Și pline de mister, am putut că să-mpresor, Cât de frumos și sumbru, în același timp poate a fi... Fantomele, din noaptea, cu vântul, căruia nu-i pasă de el, De valuri, sau de nori, de mine și de
FANTOMELE NOPȚII MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347830_a_349159]
-
numai un “popor ales” ar avea dreptul la fericire, să se bucure deplin de drepturile omului, de libertate, egalitate și demnitate umană, în timp ce celelalte popoare de goimi (“înfierați cu fierul roșu”) trebuie să trăiască nefericite, în alternanța dintre un “trecut fantomatic” și un “prezent fantezist” și incert; adică, cu viii și cu morții “electrici” laolaltă, exploatate, manipulate și înfierate cu “fierul roșu”, și conduse ca o turmă de animale, într-un “marș funebru”, pe linii prestabilite, cu un alt “Tren al
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
asemăn cu galopul cailor răscolind pământul reavăn. Simți parfumul pământului răscolit? E doar o amintire... ca și trenul în care m-am pierdut ca identitate pentru a mă reinventa. Un alt început... ca și acest nou început de an, revine fantomatic pentru a pluti spre ziua de mâine, tot alt început... de zi, de speranță, de așteptare... o gară ne așteaptă la final, sau ... câmpul fără ropote de cai... Referință Bibliografică: Un nou început / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
inexplicabilă pentru cei care-i cunosc. În loc de cuvinte, între ei era un dialog mut al sufletului. În mod paradoxal, fiul trăiește aproape aceleași stări și parcurge aceleași trepte în viață ca și tatăl său. Adrian descoperă, în curând, un prieten fantomatic, care-l însoțește în momente de răscruce. În momentul în care acesta dispare, Adrian devine debusolat și pornește în căutarea lui. Explorarea lui nechibzuită îl aduce în pragul pieirii. Sever nu este o ființă aievea. El este un dublu total
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
propria-mi piele, presiunea imensă a tăcerii universale.Eram, sunt singur, în camera mea. Îmi rostesc numele și ecoul nu-l umple niciun chip : însăși tăcerea pare a avea chipul meu! Brusc toate obiectele din cameră încep să ia chipul fantomatic al tăcerii : măști ale tăcerii valsează înnebunite în jurul meu, umil centru de rezervă al tăcerii universale. - Ce-ai pățit , Dio ? Vocea mamei se aude spectral(ă) dintr-un alt univers, paralel cu spaima mea. Încerc să deschid gura și nu
DEŞERTUL DE CATIFEA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345374_a_346703]
-
în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și ieși în iarba întunecată din față. Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ținea cerdacul să nu se clatine. Dându-și seama că-i gol , dădu să iasă iar. O șoaptă îl opri: -Dio! Era Liza, doar în cămașa nopții! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (11) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
Acasă e un spațiu în care , intrând, nu te închizi...! Dimpotrivă, acasă te ia în stăpânire un univers al tău, pe când străinătatea întreagă, oricât de imensă e un ungher în care te simți constrâns, urmărit de spaime, mereu obsedat de fantomatica vină de-a ocupa un loc ce nu-i al tău. Acasă îți cântă și îți plânge sufletul, ți se așează gândul, îți ospețește mintea, îți râd ochii, te strânge în brațe mama, te-ntreabă cum trăiești tata, bei o
OANA SÎRBU. „DE CRĂCIUN VOI FI ACASĂ”, CD MUZICAL LANSAT LA VREMEA PLECĂRII LUI MOŞ CRĂCIUN PE LA CASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376934_a_378263]
-
un preludiu, cântat în cvartet, Tocmai în largul mării, creând panică Și speriind pescărușii, de printre catarge, Iar pe străzi, formându-se vârtejuri, De la furtunile de nisip, aduse parcă, De sufletul meu, cel rătăcit și reântors, Din ceruri diafane și fantomatice, Găsindu-mă nostalgic, doar singur acum, Fără gânduri triste...neputându-mi stăpâni, Slăbiciunea din fața iubirii, devenind conștient, Deodată, că-s la juma` de secol, În ultima parte a vieții, sărutând imaginar, Pe muzica de Brahms, trupul tău. Timelkam, Austria august
PRELUDIU de COSTI POP în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376424_a_377753]
-
al Manasului superior, s-ar putea rezuma la însuși simbolul getic al lupului: „Doar el, doar lupul singur, stă deoparte,/ Nu poate juca dublu, nu se-mparte,/ N-amestecă viață și cu moarte./ Alege și prigoana, și pustia,/ Își poartă, fantomatic, schivnicia,/ Știind prea bine care este prețul:/ Lui, glonțul, poate. Celorlalți - disprețul” (p. 470). Iată de ce Mirela-Ioana Borchin ordonează ideatic poezia într-o Samsara stratificată pe nouă trepte (Poetica treptelor): I - Visele apelor, II - Visul celtic, III - Dulcea moarte, IV
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]