543 matches
-
Iubește-l pe aproapele tău!?” O utopie frumoasă fiindcă realitatea este cumplită: văd asemenea hiene și astăzi, care se manifestă la fel, chiar dacă a dispărut doctrina comunistă. Stăm în ceardac, sub un soare câlțos de septembrie. Mă îmbie cu o farfurioară de miere zaharisită și cu un pahar de apă rece. „Mai bine glonțu!” Povestea coboară încet spre asfințit, printre lacrimi și amintiri grele. I-am respectat vorbele, așa cum se încurcă și scrâșnesc de revoltă, fiindcă așa se cuvine să fie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
e noapte de-acum... trebuie să mulgem vaca... lăsați-ne în pace, a fost ce-a fost, vedeți-vă de drum... - Doamnă, tata... s-a spânzurat... Și a plecat.” Păncescu trece iar cu furca-n spinare prin fața casei. Mierea din farfurioară mi s-a topit demult. S-au învălmășit cețurile de pe Râiosu până spre Clocotici. Soarele a mai pâlpâit stins pe coroana albă a Moldoveanului și s-a ascuns. Fumul de sub pirostrii se culcă spre Râul Doamnei și miroase a ceaun
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Felix nu e deloc cavaler. Felix alergă acasă pe drumul cel mai scurt. Găsi pe moș Costache la masă, făcîndu-și țigări cu tutun din chesea. Mâncase mai înainte și nu mai avea în fața lui decât firimituri de pâine și o farfurioară întinsă cu cojile unui măr. Bătrânul părea cam abătut. Felix se miră că la masă nu se mai afla decât un alt tacâm, acela în fața căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jigni și mai mult pe Felix, fiindcă presupunea din partea domnișoarei presupoziția că el nu înțelegea. Urî numaidecât pe toți și tremură de mânie, mai ales că văzu cum domnul, după o scurtă cercetare cu ochii, strivi mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă, prelung și ostentativ. - Voi vă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și copilăresc plutește acum în penumbra salonului, întinzând cu grație ceașca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aveau mulți români onorabili în acele clipe. Nu cumva, m-am gândit, este adevărat ce s-a spus, că aici a umblat o mână criminală ? Și domnul Ialomițeanu se înclină, la modul său exagerat, în fața madamei Ana, care îi oferă farfurioara cu fructe glasate, dulciul său preferat. — Cineva care să atenteze la bruma noastră de pregătire militară ? surâde Profesorul. De vreme ce stocul de artilerie a sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe, de ce să se mai înverșuneze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici ? - de pe marginea măsuței cu rotile, primind cu un zâmbet fericit înțepătura unghiuțelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tine?! Poftim?! A, nimic, surîde acesta, sprijinindu-se de spătarul balansoarului. Te admiram. Ai în gesturi ceva de prințesă, dar și de Cenușăreasă în același timp. Zîmbetul abia înflorit îngheață pe obrazul Lilianei, iar mîinile ei, tremurînd scurt, nervos, lasă farfurioara și ceașca să cadă pe masă cu zgomot. Într-o singură clipă, Mihai ajunge lîngă ea și-i prinde brațele, obligînd-o să-și înfrunte privirile. Pe obrazul împietrit și-n adîncurile ochilor negri, se citește durerea profundă, redeșteptată acum. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tapetată cu făină și se toarnă compoziția de mai sus. Se coace 50 de minute la foc potrivit. O scoatem pe un platou, o lăsăm să se răcească și o tăiem în felii pătrate mari. O servim dimineața rece, pe farfurioare mici la o cafea naturală bună. Rețeta nr. 48 Aluat de plăcintă de post cu borș Ingrediente: 1 pahar ulei, 1 ½ pahar de borș proaspăt acru, 50 g drojdie proaspătă, 1 praf de sare, făină cât cuprinde ca să iasă un
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
prima vitrină de care dau cu ochii este a unei formidabile fromagerie specializate numai în brânzeturi de capră. Cenușii, negre sau de culoarea tabacului, în vitrină se înalță turnuri și stive de rondouri de brânză veche, unele de mărimea unei farfurioare, altele abia cât o monedă: Bonton de Culotte se numesc, Hosenknopffle. Îmi vine în minte Horia Bernea care mânca așa ceva în sudul Franței, ca acompaniament ideal la vinul roșu. Brânză proaspătă de capră se îmbracă în rocquefort și totul se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fumau în birou și... Regina dă din cap și se gândește la altceva. Ne așezăm, Regina îmi indică un loc pe o sofa lângă Rege. Sîntem șase persoane în cameră, plus doi chelneri tineri care, după ce pun în fața fiecăruia o farfurioară cu două triunghiulețe de pâine acoperite unul cu o felioară de somon și altul cu câteva icre negre și o coajă de lămâie, se lipesc de perete ținând un șervet alb pe braț. Conversația se leagă greu. Încep să depăn
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vehiculele care aveau afișată această destinație: de la textele sacre ale creștinătății și ale religiilor orientale și până la stainerismele și ezoterismele modernității. Vorbei cu care ajunsese să-l scoată din minți pe Noica ― când acesta îi plimba pe sub nas câte o farfurioară cu mâncărică filozofică pe care se chinuise să o prepare cât mai gustos și să o prezinte cât mai plăcut, iar Andrei, după o scurtă adulmecătură, strâmbă din nas și declara: "Nici cu asta nu am ce face!" ― el i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cazului lui, așa cum în această poveste, care a reapărut la suprafață o dată cu seminarul Guenon, interesant nu este cazul meu, ci cazul cazului meu. (Pentru că în fond, de ani de zile de când ne cunoaștem, Andrei îmi plimbă pe sub nas câte o farfurioară: o mâncărică cu îngeri, alta cu Corbin, alta cu Eckhart, alta cu Sfinții Părinți. Iar eu gust de ici, de colo, și foamea mea e și mai mare, tristețea mea e și mai mare, disperarea mea e și mai mare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vilma apăru aducînd ceașca de cafea și Santiago o salută spunîndu-i pe nume Într-un fel ciudat, mușcîndu-și buza de jos cînd pronunță Vil. Sălbatica, aflată prin apropiere, tuși ușor, parcă Înecîndu-se și se retrase, Vilma vărsă puțina cafea pe farfurioară. Pe la ora șase. Julius suia pe scara de serviciu, cînd deodată se ciocni cu Santiago, fură amîndoi surprinși, rămaseră pe loc uitîndu-se unul la altul. — Ce cauți aici, mucosule? — ... — N-ai alt loc de joacă decît aici? Mă duc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că era un competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era foarte bine prăjită și scoase un strigăt jumătate Încîntător, jumătate prostesc, cînd văzu farfurioara pe care era adusă marmelada de portocale. Susan Îi povesti istoria farfurioarei, cum o achiziționase etc.; acesta a fost punctul de plecare al unei conversații nesfîrșite despre obiectele vechi. CÎnd au terminat ceaiul, Baby aborda tema Înțepăturilor de insecte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era foarte bine prăjită și scoase un strigăt jumătate Încîntător, jumătate prostesc, cînd văzu farfurioara pe care era adusă marmelada de portocale. Susan Îi povesti istoria farfurioarei, cum o achiziționase etc.; acesta a fost punctul de plecare al unei conversații nesfîrșite despre obiectele vechi. CÎnd au terminat ceaiul, Baby aborda tema Înțepăturilor de insecte și, mai În glumă, mai În serios, se lansă Într-o explicație dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plece, era cît pe-aci să cadă cînd s-a ridicat În picioare, mărturisi plină de distincție că se simțise minunat și de aceea nu-și dăduse seama că-i Înțepenise un picior. Înainte de a ieși, mai spuse o dată că farfurioara de porțelan era Încîntătoare... „A Înțepat-o scorpionul Într-un ceas rău“, se gîndea Juan Lucas, stînd la masa din sufrageria clubului, destul de Îngrijorat fiindcă Susan Îi spusese: te rog, grăbește-te, nu voia să ajungă tîrziu la săracii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîlnire cu Luis Martin Romero. De aceea, cînd sosea, avea Întotdeauna pregătită pentru el cîte o idee nouă, dar niciodată nu i-o spunea Înainte ca el să se fi instalat lîngă ea, cu un aperitiv În mînă și cu farfurioara de alune dinainte. Atunci abia Îi povestea ideea care-i venise și amîndoi erau cuprinși de un fel de misticism arhitectonic, contemplau terase imaginare sau posibile grădini În care florile sînt mereu la apogeu, ca În revistele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era chiar În fața lui și Julius era gata să se repeadă asupra lor, cînd Susan se Întoarse cu un zîmbet spre cei trei chelneri care-i așteptau ordinele și-i ceru celui mai drăguț două sendvișuri cu salam pe două farfurioare, te rog, fără să-i lase timp Șobolanului să comande, cu aceeași intonație pe care o dobîndise pe cînd era În anul Întîi la Drept, cînd Începuse să frecventeze balurile. Perfect plasați, avînd o viziune totală a scenei, băieții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ea l-a cunoscut pe... — Julius, darling, du-te și te schimbă, văd că tremuri de frig. Ne vedem mai tîrziu În la suite. Julius mai mușcă pentru ultima dată din sendvișul lui Susan, Îl puse la loc pe farfurioară și se Îndreptă spre cabine. Șobolanul pricepu că și Susan trebuia să plece și se simți teribil de nefericit, cine știe cînd avea s-o mai Întîlnească? Susan deschise poșeta și bineînțeles Își dădu seama că n-are nici un ban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimonosindu-și fața, În chip de zîmbet; te-a rugat să mănînci, spunînd că era pentru tine și a apropiat chifla Încet-Încet de tine cu mîna; Între timp Carlos terminase și era gata de plecare; mîna Împingea ușurel spre tine farfurioara cu chifla unsă cu unt și tu ai văzut deodată unghia neagră vineție uriașă, un punct alb, hai, mănîncă, domnișorule și tu ai văzut mănușile albe cu care Celso și Daniel serveau la palat, dar nu ți-au mai folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Un opaiț grecesc, una din nenumăratele tehnologii noi pe care macedonenii lui Alexandru cel Mare le-au răspândit în toată lumea. S-a folosit de un asemenea obiect și acasă, deși țăranii din Iudeea și Samaria încă preferă antica și tradiționala farfurioară de lut, deschisă și puțin adâncă, unde feștila plutește - mai-mai să se înece - în ulei. „Tu ți-ai încheiat zilele în subsolul acestui amfiteatru“, i se adresează în gând ca unui tovarăș de suferință. Lacrimi grele îl fac să strângă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de cacao: Duncan i-o luă din mînă și o bău umil. Duse apoi ceașca În bucătărie și o spălă, Întocînd-o de mai multe ori În jetul de apă rece. Luă laptele rămas În oală și-l puse Într-o farfurioară pe podea pentru pisică. Ieși, la toaletă, și o clipă stătu acolo, În curte, privind cerul. CÎnd se Întoarse În salon, domnul Mundy se Învîrtea prin Încăpere scuturînd pernele și pregătindu-se de culcare. În timp ce Duncan Îl urmărea, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]