858 matches
-
efectoare ale vorbirii, sunt puse în acțiune prin voința de a trece în limbajul vorbit real. Influxurile motorii și inhibitorii necesare conform schemei în prealabil stabilită prin învățarea limbii parcurg diferiți nervi motorii: nervii frenici, nervii toracici, nervii recurențiali, nervii faringieni (IX, X, XI), nervii marelui hipoglos (XII), nervii faciali (VII), pentru a ajunge la efectorii periferici ai suflului pulmonar, și vibrațiilor faringiene, ai cavităților de rezonanță supraglotice buco-faringiale, nazale și faciale. Aceste diferite organe intervin; funcționarea lor este simultană, controlată
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
schemei în prealabil stabilită prin învățarea limbii parcurg diferiți nervi motorii: nervii frenici, nervii toracici, nervii recurențiali, nervii faringieni (IX, X, XI), nervii marelui hipoglos (XII), nervii faciali (VII), pentru a ajunge la efectorii periferici ai suflului pulmonar, și vibrațiilor faringiene, ai cavităților de rezonanță supraglotice buco-faringiale, nazale și faciale. Aceste diferite organe intervin; funcționarea lor este simultană, controlată intern printr-un influx sensibil chinestezic care readuce centrilor prin audiția directă rezultatul obținut. Cuvintele sunt astfel emise. Ele sunt formate dintr-
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a anumitor frecvențe din spectrul acustic. Se produce fenomenul „rezonanței” care constă în faptul că „din numeroasele armonice ale sunetelor generate, unele sunt simplificate, iar altele sunt diminuate, proces prin care se adaugă calități specifice, individuale” (86; p.509), „rezonatorul faringian determină intensitatea sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul vocal cu tonalități și modulații diferite” (106; p.635). Arnold și Luchsinger înțeleg prin rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
lor să se adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea și coborârea laringelui prin contracțiile mușchiului limbii, ai vălului, ai musculaturii, precum și ai mușchilor constrictori faringieni. Elementele de articulare își schimbă cu rapiditate poziția, cele mai mobile fiind limba și buzele care în vorbire modifică continuu spațiul rezonatorilor. Prin schimbări minime de poziție ale limbii și buzelor se obțin modificări ale fonemelor în vorbire cursivă precum și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de articulare verbală are o mare importanță sfincterul palato-faringeal. Vom vedea în cele ce urmează cum se formează și care este mecanismul lui de funcționare. Vălul palatin se continuă cu partea superioară a palatului dur, lateral, se apropie de peretele faringian și se termină în partea posterioară, într-o margine liberă. Se compune din țesuturi musculare și fibroase, nervi și vase de sânge acoperit cu o membrană mucoasă. Suprafața orală este concavă în poziție de repaus, în timp ce suprafața nasală este convexă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pediculul lui Passavant nu se poate vedea decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.229) pune la îndoială existența lui la indivizii normali - existența lui ar arăta o hipertrofie a mușchiului faringian mai ales la unii subiecți cu despicătură velopalatină și poate fi pusă în evidență mai degrabă în deglutiție decât în vorbire. Totuși However, Andran și Kemp, citați de Morley, au demonstrat prin studii radiografice că „ în cazurile indivizilor cu palat
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sfincterul rămâne contractat. Negus și Hartman, citați de Muriel E: Morley au măsurat presiunea necesară să învingă rezistența palatului moale în timpul unei vocale pure și au găsit pe coloana de mercur 30100 amperi (118; p.34). Acțiunea mușchilor palatinali și faringieni în vorbire a fost studiată de Wardille și Whillis (1936) care au observat că mușchiul constrictor faringian se contractă atâta timp cât ține vorbirea, nasofaringele se îngustează în sens lateral, vălul palatin se ridică prin contracție, mușchiul levator palatin (bilateral) ajungând la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rezistența palatului moale în timpul unei vocale pure și au găsit pe coloana de mercur 30100 amperi (118; p.34). Acțiunea mușchilor palatinali și faringieni în vorbire a fost studiată de Wardille și Whillis (1936) care au observat că mușchiul constrictor faringian se contractă atâta timp cât ține vorbirea, nasofaringele se îngustează în sens lateral, vălul palatin se ridică prin contracție, mușchiul levator palatin (bilateral) ajungând la maximum de contact cu peretele posterior al faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
la maximum de contact cu peretele posterior al faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația mucoasei pereților laterali și făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare parte a cazurilor mișcarea pereților faringieni (către interior) este la fel de importantă pentru închiderea faringiană ca și mișcarea palatului în sus și înapoi. Din această poziție a mușchiului faringelui și palatului, se fac mici și rapide mișcări, sfincterul închizându-se și deschizându-se alternativ. Calman (1955) repetă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația mucoasei pereților laterali și făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare parte a cazurilor mișcarea pereților faringieni (către interior) este la fel de importantă pentru închiderea faringiană ca și mișcarea palatului în sus și înapoi. Din această poziție a mușchiului faringelui și palatului, se fac mici și rapide mișcări, sfincterul închizându-se și deschizându-se alternativ. Calman (1955) repetă aceleași observații pe un număr de pacienți asemănători
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
își exprimă îndoiala cu privire la necesitatea crestei lui Passavant în închiderea nasofaringiană. El constată că închiderea nu se face numai la un singur nivel al palatului, ci se face în contact extensiv între mucoasa superioară (nasală) a palatului moale și peretele faringian posterior, atât în vorbire cât și în deglutiție (40; p.299). Observațiile personale ale lui Morley cu privire la activitatea velară în articularea sunetelor arată că se ridică mai mult pentru c și mai puțin pentru t, mai sus pentru o-e
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și că această atingere se poate realiza cu ajutorul unor pliuri ale mucoasei palatinale superioare. Podvinec (1952) sugerează că închiderea nasofaringiană rezultă din interacțiunea a doi mușchi. El descrie fiecare mușchi palatinal și faringian ca formând un „sling” (unghi) cu concavitatea în sus și înapoi (149; p.452). El mai constată că atunci când palatul e ridicat ca în activitatea de umflare a obrajilor (palato-faringele este în tensiune) convergând în sus către un punct marcat
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
faringelui în timpul căscatului și fluieratului găsind că ele sunt similare celor observate în vorbire, dar foarte variate de mișcările din deglutiție. F. Braithwaite, Mc. Collum, Richardson, Swanson (1956) și E. Morley socotesc de mare importanță mișcările către înăuntru ale pereților faringieni și chiar mobilitatea pereților faringelui și a întregului constrictor superior este cel puțin tot atât de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât mobilitatea palatului moale (50; p.299; 115; p.40). Deci, închiderea nasofaringiană apare ca realizată de un sfincter, ca
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Așa de exemplu, vorbirea subiectului C.E. în vârstă de 9 ani cu despicătură bilaterală completă operată la 2 ani, se caracterizează printr-un fonetism neinteligibil, cu absența a patrusprezece consoane, puternic suflu nasal, nasonare și defecte anexe grave = tulburări laringiene, faringiene și respiratorii. Cu asemenea formă de despicătură, subiectul M.D. în vârstă de 9 ani, operat tot la 2 ani, prezintă vorbire în limite normale, fără caracteristici de insuficiență velară. Subiectul T.V. cu despicătură bilaterală totală operată la 2 ani și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a observat funcția velară. Copilului i se cere să deschidă gura și să pronunțe vocala „a” pentru a vedea dacă vălul are mișcări posterioare de închidere a naso-faringelui, ce distanță se stabilește între marginea posterioară a vălului operat și peretele faringian. S-a analizat astfel competența sfincterului palato-faringian cu ajutorul testelor sforăitului și suflatului, măsurându-se intensitatea suflului bucal și a celui nasal prin probe de suflu bucal; suflă în mici hârtiuțe, într-un chibrit aprins, într-un fulg, într-un puf
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
medicală a. Examen clinic maxilo-facial, endo și exo-bucal; post operator aspectul fizionomic este refăcut, redând integritatea buzei superioare și continuitatea arcadei alvelo-dentare superioare. Vălul palatin bine realizat, suplu și mobil, este însă insuficient de lung pentru a realiza istmul velo faringian. Apraxie linguală și labio-jugală prin lipsa antrenamentului muscular adecvat vorbirii. b. Probele funcționale - respirație mixtă cu elasticitate toracică insuficientă; spirograma: 300cm³ cu nasul deschis și 400cm³ cu nasul închis, indică o insuficiență respiratorie cu volum mic. Expir de intensitate mică
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mai mult ca dislalie și se tratează ca atare. b. Funcția închiderii velare nedezvoltate. În această grupă tulburările de vorbire includ: 1) pierdere de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) sforăit naso-faringian; 5) stop glotic; 6) tulburări faringiene în pronunțarea consoanelor fricative; 7) dislalie = substituiri, eliziuni, etc.; s, z, ș, f, v, sunt suflate laringian sau faringian; s este sunetul cel mai frecvent produs pe această cale. Se folosesc mai des două poziții de pronunție a consoanei s
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
vorbire includ: 1) pierdere de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) sforăit naso-faringian; 5) stop glotic; 6) tulburări faringiene în pronunțarea consoanelor fricative; 7) dislalie = substituiri, eliziuni, etc.; s, z, ș, f, v, sunt suflate laringian sau faringian; s este sunetul cel mai frecvent produs pe această cale. Se folosesc mai des două poziții de pronunție a consoanei s: este articulat cu limba ușor proeminând, sau cu limba trasă înapoi și sunetul pare să fie produs de către vibrațiile
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
această cale. Se folosesc mai des două poziții de pronunție a consoanei s: este articulat cu limba ușor proeminând, sau cu limba trasă înapoi și sunetul pare să fie produs de către vibrațiile care au loc între dosul limbii și peretele faringian. În primul caz seamănă cu sunetul h și se întâlnește mai des decât cel din a doua variantă. Această substituție laringiană a s-ului pare cel mai greu de reeducat și tinde să persiste cel mai mult în vorbirea curentă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
d sunt interdentale, vârful limbii luând contact cu vârful incisivilor superiori. Consoanele siflante sunt substituite, eliminate sau cu suflu suprapus. În timpul dezvoltării vorbirii articulate are loc de obicei un schimb gradat în substituirile lui s, totdeauna în progres. Un s faringian poate trece prin stadii de tranziție în care se folosește s fricativ, s lateral, s șuierat, s ca ș până când se ajunge la articularea normală a lui s. Grupa C a. Funcția închiderii velare dezvoltate. Cu toate că acești subiecți sunt capabili să
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
asemenea, echilibrarea presiunii intraorale prin închiderea nasală determină la rândul ei crearea presiunii subglotice, ceea ce normalizează mecanismul de emisie a sunetului. Apare de asemenea în vorbirea rhinolalică de origine velopalatină un zgomot care se produce între baza limbii și peretele faringian și se distinge la nivelul articulației ca un suflu răgușit. Este un act de compensare funcțională, antrenând faringele în formarea istmului velo-faringian, ceea ce nu face altceva decât să adauge fonației elemente parazitare necomunicative. Suflul răgușit al gâtului, un zgomot asemănător
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
specialist este important a le deosebi cu urechea și a-l face pe elev să înțeleagă diferența între un sunet nasonat și un sunet normal. Din analiza vorbirii în cazurile noastre am desprins o altă categorie de tulburări de origine: faringiană, laringiană, otică, glosolabială și maxilară, precum și de origine toracică, tulburări nespecifice despicăturii, dar determinate prin intervenția funcțională dintre elementele aparatului fonator, precum și prin lipsa de dirijare a emisiei corecte a sunetului în primii ani de achiziție a limbajului. Tulburări de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
otică, glosolabială și maxilară, precum și de origine toracică, tulburări nespecifice despicăturii, dar determinate prin intervenția funcțională dintre elementele aparatului fonator, precum și prin lipsa de dirijare a emisiei corecte a sunetului în primii ani de achiziție a limbajului. Tulburări de origine faringiană: sforăitul nasal este asemănător sforăitului în somn, dar mai puțin intens. El însoțește articularea tuturor consoanelor m, n, g, l, r. Atinge maximum în s, ș, z, v, ț, j, ce, ci, ge, gi; afectează considerabil consoanele p, t, c
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
dezvoltării vorbirii în momentul operației este hotărâtor asupra etapei de începere a terapiei logopedice. Deoarece tipul neuromuscular de articulare se stabilește în perioada gunguritului și a lalalizării, în dezvoltarea vorbirii și în controlul neuromuscular al buzelor, limbii și al mușchilor faringieni, odată cu primul țipăt, plânsul, suptul și deglutiția reprezintă exerciții pentru dezvoltarea normală a funcției acestor mușchi, iar deprinderile compensatorii formează baza folosirii greșite a mușchilor destinați articulării într-un stadiu următor. În urma operației se dezvoltă spontan reflexe normale de deglutiție
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
exerciții pentru dezvoltarea normală a funcției acestor mușchi, iar deprinderile compensatorii formează baza folosirii greșite a mușchilor destinați articulării într-un stadiu următor. În urma operației se dezvoltă spontan reflexe normale de deglutiție și masticație, însă funcționarea anormală a sfincterului velo faringian persistă în suflu și articulare. Astfel, gradul de stabilizare a tipului defectuos neuromuscular în vorbire înainte de operație ca și după aceasta este unul din elementele care modifică planul de lucru logopedic și care rămâne demn de luat în seamă în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]