4,640 matches
-
A înțeles și că opera unui artist, a unei vieți era un lucru, și că se putea încerca punerea lor în relație. El este, în felul acesta, precursorul instalațiilor. El a încercat să adâncească sensul, nu numai forma. Ceea ce mă fascinează la el este faptul că opera sa e direct legată de ceea ce este esențial în viața omenească, de viață în general, și deci de moarte. Însă moartea nu e văzută neapărat ca un eveniment tragic, ci este o operă plină
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri valorifică bestiarul ființelor "livide" și "colaterale". Oamenii stenici, infectați de morbul succesului nu-l interesează pe autor, în schimb, exemplarele decadente, cu fața schimonosită și chinuite îl fascinează. (Tocmai de aceea portretele șarjate ale unor ființe mult mai luminoase nu-i reușesc poetului, de exemplu gioni.) Aceste figuri îi inspiră, în același timp, înclinația de a creiona un peisaj urban gri. Mocirla, cheagurile de sânge, proximitatea viețuitoarelor parazite
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
tocmai în imperfecțiunile ei, în faptul că ni se oferă șansa unică de a putea surprinde, în detalii infinitezimale, cristalizarea materiei și viziunii viitorului roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență a imperfectului, a viciului și a morții în paginile scrise" de care pomenea Francis Ponge
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
de lunga mea conversație cu el. În cursul acestei discuții în doi, mi-a atacat cu îndârjire înclinația spre intuiție și exaltare. Regretabilă "harababură" după el, contrară dezvoltării autentice a personalității mele. Își propune să curețe această personalitate care-l fascinează, pe de altă parte, de fiecare dată când îi ofer ocazia. A scos un întreg arsenal de foarfeci, scalpele și bisturie pentru a ataca, cu priviri înfierbântate și lingușirea piezișă care îl caracterizează, starea mea de grație. Această stare de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Tereza de Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi fascinată de abisul pe care se silește a-l anihila. O cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
a scriitorului francez pentru a alcătui un volum-portret pentru că, deși n-a scris la modul serios literatură confesivă, rareori o operă literară poate vorbi mai bine despre autorul ei ca în cazul lui Michaux. Având parte de o copilărie nefericită, fascinat de mic de insecte și scrierea chineză, călătorind toată viața și în mai toată lumea, pasionat de pictură, cinema și limbi vechi, H. Michaux și-a construit scriptural un univers plin de fantezie și exotism. Caracterul fragmentar, secvențial, de tip fișă
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
i-au uluit pe romani prin virtuozitatea cu care își susțineau ideile. Mai ales Caeneade a lăsat cea mai puternică impresie, deoarece a îndrăznit să argumenteze convingător chiar în centrul imperiului teza nelegitimității imperialismului roman. Elita politică romană a fost fascinată, incapabilă să formuleze vreo obiecție, iar reacția conservatoare promptă: filozofii au fost izgoniți din Roma, deoarece spune Pliniu cel Bătrân, romanii nu mai știau să discearnă adevărul de neadevăr. Cu toate acestea, odată intrați în contact cu lumea greacă, descendenții
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
școli încă destul de bune, devorînd Malraux, Gide, Maurois, Proust dar, mai ales atunci, noul val francez. Totuși, dacă stau să mă gîndesc la anii aceia, citeam critică și teorie literară franceză, poate mai mult decît literatură. În aceeași măsură eram fascinat însă de Wellek și Warren, Hjelmslev, Bahtin, literatura și teoria literară spaniolă și hispanică. Trăiam în-tr-un "cerc" de impregnare literară care sugea ca un burete tot ce era nou (sau poate vechi pentru alții!). Thomas Mann și Borges erau pietrele
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
extrem de emoționat, uneori nervos și neliniștit. Fac întotdeauna mult mai puține decît îmi propun și văd mult mai puțină lume decît aș vrea sau am plănuit... Aș vrea, de pildă, să am un dialog substanțial cu Nicolae Breban, care mă fascina în tinerețe și pe care, din păcate, îl întîlnesc doar epidermic. Apoi, cînd revin "acasă", la New York, nu fac decît să regret tot ce n-am putut împlini... Data următoare, cu toate bunele mele intenții atunci cînd îmi proiectez vizita
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
și afectivă. Pentru că lumea efectelor numerice are posibilități nelimitate și - odată ce i-ai pășit pragul și ai adoptat unghiul de vedere al camerei virtuale (ca în orice joc video!) - ești aspirat de turbionul fanteziei și abisul privirilor artificiale ale eroilor. Fascinat de performanțele infinite și indefinibile...
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
e ca și cum s-ar arunca o găleată de lături chiar în centrul de informatică al unei instituții importante. Există un sanctuar al valorilor, ce trebuie păzit... De pe margine, cum priveam viața literară, în anii cei mai dogmatici, câte ceva reținusem... Mă fascina, de exemplu, și eram atent la ascensiunea prozatorului tânăr cu părul tăiat à la Titus. Se vorbea că el o iubea pe Henriette Yvonne Stahl, femeia fatală a epocii, cu aerul ei de marchiză pictată de Goya pe care apoi
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
acea adresă, nu stă nimeni. (D.P.) GELLU NAUM: ...Dar iarăși mă întorc înapoi și-ți spun altceva, și-o să te zăpăcesc... DORA PAVEL: Nu-i nimic, nu-i nimic! Da, dar pentru dumneata o să fie foarte greu. Pe mine mă fascinează tocmai fluxul ăsta, al memoriei... Dar nu pot altfel, pentru că intru din una în alta, că sînt foarte legate... Mie asta îmi place. Așa e și în poezia dvs., există un flux absolut imprevizibil... Pentru că eu scriu automat și exercițiul
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
din volumele autorului analizat și cîteva fragmente critice. Autorul de care se ocupă Monica Spiridon este fără îndoială unul dintre cei mai interesanți scriitori români ai acestui secol, nu și foarte productiv însă, circumstanță defavorizantă în cultura română atît de fascinată de monumental. Construcțiile în filigran ale lui Bănulescu, interpretate în fel și chip, au fost artificial fixate, precizează autoarea monografiei, într-un cadru imobil de "sentenții generalizante" cum ar fi "realismul folcloric", "caracterul mozaicat al operei", "fantasticul de coloratură mitologică
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
asimileze rapid idei inovatoare, însă pe reversul căreia se află popoare ducând o existență arhaică, superficial și brutal integrată cadrului modern, este cu evidență exemplificat de societatea românească. Eminescu a crezut, deopotrivă cu alți reprezentanți ai culturii critice, că pașoptismul, fascinat de modelul occidental, dar incapabil să potențeze fondul intern, a ratat simbioza dintre modernitatea occidentală și fondul cultural autohton. Miza societății românești este nu doar aceea a adaptării valorilor culturale occidentale, a produselor și ratelor sale de schimb, cât mai
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Mircea Mihăieș Ca ardelean lent, fascinat de brownianismul colorat și steril al regățenilor, ca bănățean "vândut miticilor" - după cum îmi reamintesc, gingaș, prieteni timișoreni -, evident că am avut o tresărire de interes aflând despre "Memorandum"-ul intelectualilor din jurul revistei "Provincia". Așa cum se întâmplă frecvent la noi, mai
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
cum s-ar zice, a modernizării orașului, în etape organice. Dar, poate, că edilii capitalei n-au avut întotdeauna în vedere aceste amănunte. Fiindcă înaintînd pe hartă nu mai găsesc explicație pentru o seamă de 'intrări" al căror nume mă fascinează: intrarea Epocii plasată între cea a Colierului și cea a Jugului e doar un exemplu. După aceste dovezi de fantezie onomastică intrarea Lobodei, a Frunzei, a Foșnetului sau intrarea Violoncelului - nu mă mai miră, iar intrarea și strada Colaborării mă
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
acea parte a ei care se ocupă aparent de altceva. Cred că ar trebui să mă simt mai solidar cu Ishiguro, Rushdie și ceilalți pe care îi numești. îmi plac nespus primele două romane ale lui Ishiguro, iar ultimul mă fascinează. Cred că ceea ce scrie W.G. Sebald e oarecum mai aproape de ce scriu eu. (Unul din poemele lungi din cartea care urmează să-mi apară îi e dedicat). Recunosc că astfel de categorii de scriitori sunt o etapă necesară, dar
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
la muzică, precum la un analgezic. Harry - serial killer-ul în serviciu autocomandat - ascultă în permanență o melodie duioasă ce capătă un efect hipnotic și pentru spectator, subjugat și el de atașamentul neobișnuit, de farmecul interpretului Sergi Lopez, laureat cu César. Fascinat într-un mod declarat, dar și subliminal mai ești și printr-o hazlie intruziune a unui simbol universal: oul. Harry, după ce-l privește hamletian, îl ingurgitează pe nemestecate, avînd convingerea că-i atribuie potență sexuală. Se insinuează astfel sugestia unor
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
contact cu umanitatea. Jonathan cel care se întoarce, plimbîndu-se cu entuziasm copilăresc prin bălți, acasă este un bărbat singur care nu se va mai feri de oameni. Ingeniozitatea lui Süskind în a individualiza, prin detalii surprinzătoare, perspective alternative asupra realității fascinează și la această carte. Cei care au iubit Parfumul vor avea ocazia să întîlnească, aici, un personaj mult mai domestic și deloc abominabil, dar poate la fel de interesant. Patrick Süskind - Porumbelul. Traducere din limba germană de Daniela Ștefănescu. Editura Humanitas, 2001
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
Cătălin Constantin La sfârșitul anului 2000, televiziunile și presa din lumea întreagă s-au întrecut în a descoperi și a prezenta figurile emblematice ale secolului XX. Dincolo de miza comercială, faptul vorbește despre nevoia de a măsura timpul prin oameni care fascinează. Protagonist nelipsit al acestor prezentări a fost Albert Einstein pe care, imediat după Primul Război Mondial, presa și editurile l-au solicitat, ca urmare a curiozității publicului larg, să-și expună opiniile despre marile probleme ale momentului. Einstein devenise mai
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
eseu, de filozofie, chiar un dialog socratic, alături de formule matematice și de dezvoltări ale legilor fizice. Celui neinițiat în științe exacte aceste ecuații și principii fizice nu-i vor rămâne străine. Există în felul în care scrie Einstein ceva care, fascinându-te, te obligă să-l citești și să-l înțelegi. De altfel, dincolo de aparența unor subiecte foarte diferite, articolele ascund un același țel, o aceeași gândire. Savantul vorbește despre deplina inteligibilitate a Universului, pe care-l studia cu credința că
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
ori al lui Blaise Cendrars și Valery Larbaud). Mi se pare că se regăsește și la Dv. ceva din acest spirit, din această deschidere... O exergă a cărților Dv. e un citat chiar din Paul Morand... Eu știu ce mă fascinează și îmi pot revendica și termenul de "cosmopolitism"... În același timp el îmi pare foarte apropiat de ideea unei posibile Enciclopedii. Toate locurile mă interesează - iar acest lucru mi se pare legat de chiar faptul de a fi scriitor, adică
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei și creației celui care a alcătuit Silogismele amărăciunii. Flashurile hermeneutice, întemeiate pe o discreție livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care fascinează și contrariază deopotrivă. Actualitatea românească și universală a lui Cioran nu este una facilă, întâmplătoare, ci profundă și revelatoare pentru nihilismul faustic al umanității contemporane. Percepând gratuitatea pur estetică a figurii lui Euphorion, ca sinteză utopică a elenității contemplative și
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
viața, veșnic neîncheiată, cu un va urma. Cum hotărâți unde trebuie să se încheie romanul? D.L.: Întrebarea se leagă de cele anterioare, fiindcă felul cum închei o istorie afectează major impresia asupra lectorului în ce privește atitudinea față de existență a autorului. Sunt fascinat de problema finalurilor, și am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
viață aproximativ ne-o petrecem în vis. Visul ca mare exutor, eșapament al conștiinței, ca igienă mentală. Visul ca poluție a conștiinței. Reflecții pe marginea unui studiu intitulat " Autopsia somnului", tot ce-am întîlnit mai nou despre somn și care fascinează. Cînd visezi, ochii ți se mișcă în cap cu frenezie... Undele cerebrale se transformă în unde lente de o mare amplitudine. Cînd ochii încep să ți se miște repede... cînd apare visul... undele cerebrale devin din nou rapide și începe
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]