1,054 matches
-
Constantinopolul. (Dar, în defileele din Albania, el cădea în mâna lui Theodor și murea într-o închisoare epirotă). Regența Constantinopolului trecea către soția sa, Yolanda și, la moartea acesteia (1219), coroana revenea fiului acesteia, Robert. Theodor lansa latinilor o ofensivă fastuoasă. El se întorcea contra regatuluzi latin din Thessalonic. (Conjunctura îi era foarte favorabilă, pentru că regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai avea
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
său, compania sa devenit falită. După durerosul proces de lichidare, Poiret a trăit următorii 15 ani în condiții de mari lipsuri financiare și a murit în 1944 aproape în mizerie și total ignorat. Poiret era celebru în epocă pentru petrecerile fastuoase pe care le organiza. Spre exemplu, una dintre acestea, supranumită "A o mie și doua noapte" (inspirată de povestea celor "O mie și una de nopți"), ținută în noaptea de 24 spre 25 iunie 1911, a avut peste 300 de
Paul Poiret () [Corola-website/Science/301456_a_302785]
-
o femeie pe care o iubesc și o respect unei necunoscute, alianță ale cărei avantaje ar fi pălit în fața sacrificilor"". S-au căsătorit la 29 ianuarie 1853 printr-o ceremonie civilă la Palatul Tuileries și la 30 ianuarie printr-o fastuoasă ceremonie religioasă la Notre-Dame. Educația ei fusese întrucâtva neglijată, astfel că Napololeon s-a străduit să i-o completeze. I-a cerut lui Duruy să-i dea lecții de istorie pe care Eugénie le-a ascultat cu multă bunăvoință. Însă
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
, (n. în 1485 la Langres în Haute-Marne - d. ~1570 la Langres) a fost un gravor și aurar francez din Dijon (în Bourgogne). A fost decorator, îndeosebi cu ocazia serbărilor regale fastuoase, emailor și medalist. Este cunoscut mai cu seamă pentru că a fost primul maestru francez care s-a servit de ac pentru realizarea gravurilor sale. Era deosebit de talentat în privința gravării și cizelării metalelor prețioase. Opera sa reputată originală, foarte rară, în
Jean Duvet () [Corola-website/Science/327121_a_328450]
-
de public al piesei. După preluarea funcției de director la "Le Théâtre de la Gaîté" Offenbach speră să repete succesul pe care-l repurtase în 1858, transformând "Orfeu în infern" într-o feerie. Schimbările atraseră după sine decoruri și costume mai fastuoase, precum și unele numere de balet. Acțiunea era în noua prelucrare des întreruptă, de pildă de dansul elevilor la conservator, de baletul orelor în Olimp sau de cel al muștelor în Infern. Muzica de balet compusă cu această ocazie nu a
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
mătușa sa, Iulia, de care era foarte atașat. Aceste două decese l-au lăsat pe Cezar în postura de a crește singur o fiică încă minoră, Iulia Cezaris. Nu exista tradiția ca femeile romane să aibă parte de funeralii publice fastuoase, însă Cezar s-a abătut de la tradiție în această privință. În timpul funeraliilor, Cezar a trimis elogii din Rostra. Funeraliile mătușei Iulia au fost încărcate de conotații politice, Cezar insistând ca masca mortuară să aibă fizionomia lui Marius. Deși Cezar era
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
puțin colorate, care îl urmărește îndeaproape. În cazul vrabiei comune ,ce are aspect destul de modest, ritualul constă în faptul că masculul își arată pata neagră de pe piept. La masculii cu penajul viu colorat, frecvent putem fi martorii unui ritual nupțial fastuos. Dintre păsări, păunul prezintă ritualul cel mai colorat. Rățoii îmbracă de asemenea o haină viu colorată , pentu a face impresie bună femelelor. Masculul raței-mandarin,formează prin desfacerea aripilor adevărate ‚pânze de catarg’’ aurii, în timp ce își horiplumează penele decorative, castanii, de pe
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
a fi prezentate în legătură cu „interesele lor de clasă și sociale”, iar faptele lor erau astfel doar consecința acestor interese. Regizorul afirma că nu va accentua elementele anacronice în îmbrăcăminte și machiaj, iar bătăliile urmau să nu fie tratate la modul fastuos și grandios prezent în filmele istorice ale epocii, folosindu-se mai mult sugestia în redarea luptelor. "Neamul Șoimăreștilor" a intrat în faza de producție la 29 decembrie 1962. Filmările au avut loc în perioada 7 decembrie 1963 - 21 august 1964
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
și dovedit aceasta cu prisosință până acum În lucrările d-tale. Am venit să Îndeplinim formalitățile necesare, urmând ca restul, predarea arhivei și celelalte, să le faceți amândoi, cu vechiul director, aici de față, dl. Alex. Tzigara-Samurcaș. > Urmează un preludiu, fastuos și măgulitor, care, vom vedea, nu-l impresionează Într-atât pe Torouțiu, Încât să nu-și formuleze punctul său de vedere, coerent, decisiv, vertical și fără compromisuri. „Plăcut surprins și cu un ușor zâmbet, I. E. Torouțiu a răspuns:” <Propunerea dv.
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
august 1601. După lungile lupte din anii 1595-1600 orașul avea mari probleme financiare, tezaurul orașului fiind împuținat. Dar principele trebuia tratat special, de aceea conducerea urbei s-a împrumutat de la persoanele cu stare pentru a asigura o primire cât mai fastuoasă, orașul fiind împodobit de sărbătoare. În arhivele orașului s-au păstrat și consemnările pregătirilor făcute de oraș cu această ocazie: ""Basta, Mihail Székely si voevodul Mihai au venit cu armata Maiestătii Sale a împăratului roman și și-au asezat tabăra
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
la picioarele împăratului depunând armele. Anul 1184 îl găsea pe Barbarossa în plină glorie, stăpân peste Germania pe deplin pacificată. Victoria o serba în Italia, la Milano, unde lombarzii, dușmanii lui de odinioară, îi făceau o primire dintre cele mai fastuoase și ofereau fiului său, Henric, coroana de fier a regilor longobarzi. Tot atunci s-a celebrat cu mare pompă căsătoria aceluiași Henric cu Constantia, moștenitoarea unică a regatelor Neapole și Sicilia. Casa de Hohenstaufen avea de ce nutri noi speranțe de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Tomii este singulară în spațiul romanității. În fiecare an, în Șcheii Brașovului, în prima duminică de după Paștile Răsăritene, adică în Duminica Tomii, atât brașovenii, cât și turiștii asistă la „Ziua de călări” ca la un eveniment tradițional unic, o manifestare fastuoasă cu elemente de mit, ritualuri precreștine, dar și ceremonial creștin, toate fiind specifice gândirii mitico-religioase a românilor. În dimineața sărbătorii junii se adună la casele serjilor. Apoi se merge la stegar, sutas, armașul mic, armașul mare, ultimul la care ajung
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
recunoscut independența României. Prin Tratatul de pace - semnat de Austro-Ungaria, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Rusia și Imperiul Otoman -, Dobrogea a revenit la România, dar s-au cedat Rusiei trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad). Luni, 2 iunie Încoronare fastuoasă Se împlinesc 50 de ani de la încoronarea reginei Marii Britanii, Elisabeta II. Evenimentul a fost asociat și cu istoria televiziunii: difuzarea ceremoniei în direct, în cinci țări (Anglia, Franța, Belgia, Olanda, Germania), a inaugurat o nouă eră tehnologică. Milioane de oameni
Agenda2003-22-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281071_a_282400]
-
întîlniri ale noastre, bărbătesc mateine, o să continue încă multă vreme". Un personaj e numit Haidia, ca o îngînare a lui Pașadia. Un panegiric închinat amurgului amplifică senzația plonjării într-un univers defunct, prelungit prin fantomaticul discurs capabil a-i fixa fastuosul colorit: "Ocolim casa de mode. În vechea uliță, înclinată spre apus, urmărim, cu nerușinare, cum se cuibăresc bătrînii în noaptea ce se anunță, perdelele groase, afumate, cu franjuri lipsă, nu ne pot ascunde acest amurg pe care nimeni, niciodată, n-
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
a morții”, iar poetul se înfățișează ca „defloratorul” unei lumi încă virgine: „Nedeflorată e lumea în calea poetului / ori prea bătrână, și ziua de ieri / e o lumină cu gâtul răsucit.” Odată cu Patimile după Bacovia (1972), G. renunță la limbajul fastuos în favoarea unui lirism discursiv, în care enumerarea, lipsa punctuației și fracturarea sintaxei iau locul metaforismului intens de până acum. De asemenea, se observă și o ușoară deplasare de perspectivă: nostalgia începe să se amestece cu ironia și autoironia în poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
a nenumăratelor neajunsuri, ne-am unit tragicele noastre destine În prezența părinților mei, a fratelui soțului meu și a cumnatei, cununați de rabinul Margoses din Vatra Dornei pe 7 iunie 1942. Nunta pe care orice fată o visează cât mai fastuoasă, cât mai bogată, o mireasă În rochie elegantă cu buchetul de flori, alături de un mire și el elegant, cu inele tradiționale, cu mulți invitați, multe flori, cu mâncăruri alese s-a redus la o ceremonie sărăcăcioasă. A venit ordinul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se știe de ce, aveau trăsăturile adâncite, sumbre, sau mi se părea mie, cum le priveam cu un ochi străin? Desigur, fiindcă veselia Matildei nu alunga de pe chipul ei o strălucire pe stinse, dar fără bogăția de culori a unui amurg fastuos. Îmi aruncai privirea circular, să redescopăr subalternii marelui Vasile. Erau alții și nu avui nici o curiozitate să-i cunosc. În același timp, la vederea acestor ființe care obosiseră se pare, în ritualul vieții lor anonime, știam că dacă am să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un steag de pace cu amintirile. Mihai Moșandrei, ceva mai copt, în 1934, decît colegii de antologie, are deja o operă formată, dacă adăugăm volumele în manuscris cărora Zaharia Stancu le dă credit, tot atît cît cărților cu coperte. Imagini fastuoase, încă păstrînd coerența împotriva căreia va să se ridice avangarda, poartă în coadă Păuni-i lui: Ei poate văd în globul, ce arde după cărți/ Un Răsărit de lună prin negrii sicomori,/ Sau crengile ce joacă în vântul dinspre mare
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
cățel isteric", pașii târșâiți ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și femeie" a maestrului, clamând interogativ: "Cine-i?". Dintr-o antologie, oricât de severă, a portretului literar românesc, n-ar putea să lipsească portretele de o ironie fastuoasa făcute de Nicolae Balotă unor scriitori români. Nicolae Balotă, Caietul albastru, Timp mort, 1954-1955, Remember, 1991-1998. Redactor: Valeriu Cristea, coperta: Tudor Jebeleanu. București, Ed. Fundației Culturale Române, 1998. Vol. I,376 pag., vol. ÎI, 404 pag.
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
lipitoare/ și stă acolo vreme uitată ca un fericit/ el se lipește de durere ca o lipitoare până te lasă lat” (p. 15). Se poate, ziceam, discuta și așa. Dar care e câștigul interpretativ? A remarca diferența de atitudine dintre fastuosul autor al Necuvintelor și atât de casant-senzitiva Marta Petreu e la îndemâna oricărui cititor de bună-credință. Nu e nevoie, deci, să fii critic literar ca s-o constați. Cu adevărat extraordinar, aici, mi se pare faptul că volumul nu conține cuvinte
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
să-l îndepărteze de la tron pe fiul său Selim, nu are de ales, deoarece ceilalți doi fii ai săi sunt decedați. Akbar nu a fost doar războinic, ci și artist, inventator, fierar și dresor de animale sălbatice (la vânătorile sale fastuoase, capturase mii de pantere de care el însuși se ocupa). Cu toate că Badauni îl numește cu dușmănie "gunoiul Islamului", pe Akbar l-a preocupat o viață întreagă căutarea "credinței adevărate". Gândirea lui tolerantă este numită de musulmani "Sufism" și de hindu
Jalaluddin Muhammad Akbar () [Corola-website/Science/304765_a_306094]
-
din Timișoara, intrări către tărâmuri de poveste. „De 25 de ani mă ocup de aceste porți, iar una dintre cele mai frumoase a fost a casei în care am locuit. Le spun adesea porțile mele, chiar dacă unele dintre ornamentele lor fastuoase au dispărut deja“, a spus Walther Konschitzky, cu prilejul vernisajului desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute la Casa Triade, manifestare la care au participat, printre invitați, primarul Gheorghe Ciuhandu și Radu Radoslav, arhitectul șef al orașului. Porțile și portalurile orașului, pe lângă
Agenda2005-41-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284286_a_285615]
-
tragedia în trei acte Electra, de Edgar Th. Aslan (1896Ă, cu un vers fluent, datorat activității de încercat traducător al autorului. E o piesă cu neașteptate lovituri de teatru, apariții supranaturale, ciocniri violente între eroi, potrivit gustului vremii pentru montări fastuoase, de mare spectacol. Se cuvine remarcat faptul că strădaniile unor mari actori ai vremii au avut meritul de a da strălucire unui text mediocru. În 1939, Victor Eftimiu scrie tragedia Atrizii 1, în realizarea căreia s-a inspirat din primele
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și un răspuns luminos. Nararea pură este esența secretului vieții. Obsesiile lui Jacopo Belbo polarizează În jurul câtorva nuclee dure, pe care actantul-narator Încearcă perpetuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unica persoană cu care nu aveam dificultăți de comunicare: soția mea. Când, spre miezul nopții, găsisem că a sosit în sfârșit timpul să ne retragem, tocmai atunci chelnerii au deschis simultan ușile salonului dând spre sala de mese care, pavoazată fastuos și amenajată confortabil, aștepta "năvălirea" invitaților la dineu. Am înțeles că, de vreme ce am intrat în horă, trebuie să dansez în continuare și ne-am așezat la locurile ce ni s-au rezervat la masa de onoare. După câte am mâncat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]