415 matches
-
atitudine existențială, grozavul sarcasm își ratează efectul prin simplul fapt că vizează niște victime mult prea lejere. Opunând „ghetoului galben“ biblioteca, poeta schițează o strategie cel puțin ineficientă. Lumea și cartea Volumul Marianei Codruț propune o imagine de un acut fatalism și de o încrâncenată simplitate: lumea și cartea stau față în față. O lume apăsătoare, încrâncenată, dramatică, lipsită de veselie, crispată până la strigăt. Prezențele umane ofensează cu impudicitatea lor obeză și cu amoralismul lor de mahala. Vitalitatea e bolgie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
mai repede sau mai târziu: „Și am fost nefericit, pentru că din prima clipă mi-am dat seama (...) că totul o să se termine.” Personajul suferă de o incapacitate de a înfrunta viața, e mai degrabă pesimist decât lucid și dovedește un fatalism acceptat. Pe lângă vocația nefericirii, eroul are și o dorință de automistificare pentru a poza într-o eternă victimă, găsind în orice întâmplare insignifiantă germenele unui dezastru. Alexandru Călinescu observă că lamentarea continuă nu înseamnă luciditate ci este „un viciu, o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
al Statelor Unite, în care se preciza că el este maiorul Frank Wirtanen, unitatea nespecificată. Deci iată cine sunt eu. Domnule Campbell, te rog să accepți să fii agent secret american. — Iisuse Cristoase! am zis. Am zis-o cu furie și fatalism. M-am încovoiat brusc, cu capul în pământ. Când mi-am îndreptat din nou spinarea, am spus: — Ridicol! Nu... pe naiba, nu! — Ei bine..., zise el, de fapt nu sunt prea decepționat, fiindcă oricum nu astăzi îmi vei da răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
e bine să nu poți copia gândurile altora, așa cum fac majoritatea profesioniștilor din zona echivocă a spiritului. A ști să uiți înseamnă să știi să regăsești în tine felul în care apare în mod original știința lucrurilor înțelese. Există un fatalism primitiv care paralizează și-l face pe individ să spună: „Nu e nimic de făcut!“ - și atunci, stai și aștepți, ca în Creangă, să-ți cadă în cap bulgărele de sare predestinat. Sigur că nu e nimic de făcut în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
unui eveniment tragic, încărcându-le de valori până atunci necunoscute (p. 250). În interpretarea lui Eliade, atitudinea ciobanului, ca și aceea a Ifigeniei, atât de greu de înțeles pentru cei din jur, nu reprezintă o probă de pasivitate sau de fatalism, ci demonstrează o înțelegere superioară a destinului. Meșterul Manole, Miorița și Ifigenia au în comun motivul morții violente acceptate senin și transformate în sacrificiu creator. Piesa de tinerețe, prea apropiată de dezbaterea intelectuală și poate lipsită de vână dramatică autentică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
istoria este afirmarea ei. Mai mult: istoria este superstiția vieții, fiindcă ea este vibrația activă și intensă a devenirii. Marile culturi sânt culmi ale timpului. Adevărurile de fiecare zi ale românului sânt paralizante. Ele tind să răpească omului orice responsabilitate. Fatalismul este un amoralism al devenirii. Înțeleg să te mâne fatalitatea individuală și interioară, dinamismul demonului lăuntric, dar este o deviere și o rușine antropologică să-ți pui capul sub timp. Ne-a condus vremea o mie de ani. Aceasta nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amoralism al devenirii. Înțeleg să te mâne fatalitatea individuală și interioară, dinamismul demonului lăuntric, dar este o deviere și o rușine antropologică să-ți pui capul sub timp. Ne-a condus vremea o mie de ani. Aceasta nu spune puțin. Fatalismul neamului nostru este un blestem pe care va trebui să-l lichidăm în fulgere. Până în sâmbure să ne lovească scânteierile lui. Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întîrziat a putut să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dă o formă în viață. Fatalitatea crește din suflet și rămâne în marginile lui. Dacă totuși depășește sfera psihologică, ea afectează forma unui determinism mecanic, fără baze în ontologic. Românul vede însă o sursă universală realității esențiale care e destinul. Fatalismul ete determinism pe baze metafizice. Ideea de destin are marele merit de a explica toate și nimic. Forța oarbă, care-și are limitele imanente ale unei logici specifice, ne satisface gustul nostru de a căuta o bază ascunsă și generatoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui fataliste. Să fim noi oare simple instrumente ale devenirii, capricii ale curgerii lucrurilor, pretexte ale trecerii continue a firii? Revolta aceasta individualistă a avut o notă eroică, și ea este una din aparițiile periodice ale istoriei, consecutive epocilor de fatalism. Acest individualism nu trebuie confundat cu cealaltă specie de individualism, atomizant și... cetățenesc. Există un individualism de revoltă a unor conștiințe izolate și există individualismul burghez. Voga permanentă a lui Nietzsche și cea trecătoare a lui Ibsen (ale cărui opere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un piemontez poate Înțelege convingerea cu care se pronunță această expresie de educată stupefacție. Nici unul dintre echivalentele ei În altă limbă sau În alt dialect (nu mai spuneți, dis donc, are you kidding?) nu poate reda suveranul sentiment de dezinteres, fatalismul cu care ea reconfirmă convingerea fără greș că ceilalți sunt, și Încă iremediabil, copiii unei divinități nătânge. Dar colonelul nu era piemontez și păru măgulit de reacția lui Belbo...” „Ei, da. Iată planul, iată așa-numita ordonation, În mirabila-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mântuirea sufletului... Apostol se așeză să mănânce. Credința ordonanței o cunoștea de mult, și aceleași vorbe cucernice le auzise de zeci de ori. Petre, care și acasă fusese vestit de bisericos, în vâltoarea războiului s-a scufundat într-un adevărat fatalism religios. De altfel, fiind singurul român în regiment, era singurul cu care Bologa vorbea românește. Soldatul glăsuia acuma despre suferință și despre Dumnezeu, și Bologa, mâncând, îl asculta și se gândea că niciodată nu l-a ascultat cu atâta dragoste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a testat de osteoporoză, cine face tratamente cu femeile de 45 de ani să nu ajungă așa? Cui îi pasă? Dar nici lor nu le pasă... Ele nu știu. Nici măcar nu știu că este o boală. Și merg înainte cu fatalisme: așa a fost să fie, așa a vrut Dumnezeu. Culorile terne în care se îmbracă, lipsa acelui joie du vivre, faptul că bucuria de a trăi pare un lucru păcătos - toate țin de cultura populară tradițională și de cultura comunistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o fulgerare, ca un demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag mai mult decât îngerii... Dar nu eram pregătit să-l întîlnesc... M-am reântâlnit cu el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian. Războaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în luptă, inteligența e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
secolul XX noi ne-am îndreptat mai atent privirea spre societate, această zeiță suverană, pe care atât Dionisos cât și Cristos au ignorat-o. Care sunt legile care o guvernează? Ca scriitor însă am revenit încă multă vreme sub vraja fatalismului tolstoian. În ziua aceea însă când eram cu Miron Paraschivescu, eram liber ca o pasăre a cerului și prietenia care mă lega de el era singurul mit în care credeam... Tocmai se dezbrăca de pijama să ieșim în oraș și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu cine vorbește. Nu suntem decât noi doi, iar el se ține de francez. Care popor? — Asta de la Miorița vi se trage, continuă Pastenague. Și-l las să vorbească, ce să fac... Deși nu are mare lucru de spus. Critica fatalismului mioritic a devenit un loc comun în dezbaterile dintre intelectualii români. S-a cam spus tot ce era de spus. După o scurtă perorație pe aceeași temă, Pastenague se oprește. S-a pleoștit cam repede... Și cum ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și mai împlinită în contururile propriei existențe decât surata ei occidentală, care are acces la pasiunea nestăvilită, la libertatea de acțiune, la posibilitatea de a-și ține în mâini propriul destin. Ah, îți spui, iată un exemplu perfect al acelui fatalism propriu sufletului asiatic, amor fati în plină acțiune! Este, și aceasta, adevărat. Totuși, mai mult decât atât, ne confruntăm aici, cred, cu un tip marcat de pragmatism generalizat, care însoțește modul de a gândi și de a fi al japonezilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai inteligent și să gândim în perspectivă. Să proiectăm dezvoltarea zonei peste 10 sau 20 de ani. Dacă nu o facem acum, mâine poate fi prea târziu. Un "ilustru" anonim britanic admitea ca certe două lucruri: moar-tea și impozitele. Acest "fatalism mioritic" trecut de Canalul Mânecii a hrănit creșterea prin impozite, Welfare-State-ul și, ulterior, i-a săpat desigur groapa, pentru că nu-i așa? orice masă se plătește. În condițiile în care sectorul public nu oferă decât iluzia bunăstării sociale (vezi remarcabila lucrare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
neapărat de la Paris, nu asta e important, ci faptul că o făcea știindu-se în centrul unui câmp de interes și de interferențe. Cultura adică altceva decât literatura se face prin angajare, prin atitudine, prin situarea în centru. Nu prin fatalism. Sau măcar prin asumarea fatalismului și proiectarea lui în concept. Cum să fie cunoscută o cultură care abandonează, care își părăsește trecutul, care nu crede în tradiție? Ai văzut, ca și mine, unul din turnurile de pază de la Miclăușeni. Păi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e important, ci faptul că o făcea știindu-se în centrul unui câmp de interes și de interferențe. Cultura adică altceva decât literatura se face prin angajare, prin atitudine, prin situarea în centru. Nu prin fatalism. Sau măcar prin asumarea fatalismului și proiectarea lui în concept. Cum să fie cunoscută o cultură care abandonează, care își părăsește trecutul, care nu crede în tradiție? Ai văzut, ca și mine, unul din turnurile de pază de la Miclăușeni. Păi locul acela plânge. Prin studenții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prietenia (a se vedea matricea de mai jos, care ilustrează foarte bine multitudinea aspectelor pe care le implică cultura organizațională)172. De no-torietate este și modelul în patru (ulterior cinci) dimensiuni al lui Hofstede. Adaptarea la mediul extern Natura Control Fatalism Tolerarea incertitudinii Evitarea incertitudinii Activitatea A face A fi Realizare Atribuire Încredere în numere A simți Realitate materială Realitate spirituală Adaptare la mediul intern Natura umană Omul ca bun Omul ca rău Relații umane Orientare spre sarcini Orientare spre oameni
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
părintelui Paneloux începeau să se facă auzite când, fără veste, predicatorul a reluat, cu putere, având aerul de a întreba în locul auditorilor săi, care e, la urma urmelor, comportarea necesară. Îi era teamă că se va rosti cuvântul înfricoșător numit fatalism. Ei bine, n-o să dea îndărăt înaintea termenului, dacă i se va permite numai să adauge la el adjectivul "activ". Desigur, și încă o dată, nu trebuie să-i imităm pe creștinii din Abisinia despre care el vorbise. Nu trebuia nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chiar dacă se cunoșteau cu tipul <maya32>: acum îmi dau seama de toate astea <maya32>: atunci mi-era teamă <maya32>: de el, de oameni, ca nu am cu ce mă întoarce în tabăra <maya32>: și da, ai dreptate, era și puțin fatalism, chiar curiozitate <maya32>: nu mai știu ce-mi trecea atunci prin minte... <victor37>: și? Te-a siluit? <maya32>: a oprit mașina pe margine. Nu m-am împotrivit <victor37>: te-a siluit? <maya32>: da <victor37>: adică, te-a lovit? Te-a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
patru etaje pentru urgisiții sorții. Nu pot să cred, că din salariul său modest, de pesedist cumsecade și mare iubitor al poporului, a făcut toate acestea, dar nu uitați că sunt și eu român și ca un român neaoș, cu fatalismul ciobanului mioritic intrat adânc în conștiință și sânge, pot să spun și eu părerea mea: „De când e lumea, în toate țările politicienii, fură, iau mită, își creează avantaje nemeritate, concep legi pentru suflețelul lor și a altora ca ei, dar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate acestea a se depărta din ce în ce mai mult de ochii noștri, privim la viitor ca la o umbră * despre a cărui fatalism nu ne-ndoim, despre care știm că va veni astfel cum trebuie să vie, auzim în jurul nostru zgomotul aspirațiunilor omenești și vedem că toată viața, toată natura, universul întreg este în eternă mișcare. ["DIE RATIO SUFFICIENS - O MIȘCARE"] 2267 die
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să ne guverneze, sau noi suntem neguvernabili, altfel decât prin amenințarea că vom fi strânși cu menghinea puterii, tocmai de ce ne doare pe noi bărbații mai tare? Eu m-am cam săturat, să tot aud, că suferim genetic de boala fatalismului și a conspirației, împotriva bunelor noastre caractere și intenții, că nu suntem decât o adunare, cantonată într-o expectativă cârcotașă, că mămăliga nu are cum să explodeze, etc, etc... Ar trebui să ne privim în oglindă, ca să ne vedem așa cum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]