816 matches
-
inutile, în așa fel încât au fost considerați de alții oameni ușuratici; adică se joacă și glumesc cu ușurință cu un șoricel, un cățeluș sau vreo vrăbiuță, dar nu în modul în care Fericitul Francisc vorbea și se juca cu fazanul și cu greierele, bucurându-se în Domnul (p. 213). Misiunea demonilor 8. În acest sens, se afirmă că Sfântul Francisc a spus însoțitorului său, în noaptea în care a fost lovit de demoni în palatul unui cardinal: «Diavolii sunt vătafii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ce baraj înalt de volume pentru a ocroti evadarea în cărți, sub cărți, printre cărți și s-o atragă pe Cornelia Matei sau Matei Cornelia... „Furnica și soarele, furnica și zăpada, furnica și greierul și șarpele și porumbelul. Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pisica cu șoarecele. Zilnic simțim în noi harpoanele destinului. Destinul se străduiește să fie permanent cu ghiara pe noi. Când este un exemplar unic într-o cultură, laureatul Nobel are două șanse : să fie linșat, ori plimbat ca pe un fazan împăiat. Șansa este întâmplarea care așază valoarea pe soclul propriei splendori. Vâslim printre amenințări și recompense. Stau scriitorii în manuale ca în insectar. În esență, destinul te poate duce spre drumul Damascului, ori spre cel al Golgotei. La unele întrebări
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și peninsula Coreea. Dintre arborii caracteristici amintim: Quercus mongolica, Fraxinus mandshurica, Tilia mandshurica, Juglans mandshurica. Fauna include atât elemente proprii cât și elemente din taiga sau pădurile tropicale: cerbul pătat, cerbul de apă, iepurele manciurian, câinele enot, ursul negru himalayan, fazanul manciurian. Din zonele subtropicale, în timpul sezonului secetos, o serie de animale migrează spre zona de pădure: tigrul, leopardul, jderul. Pădurile de amestec din Asia sunt mai bogate din punct de vedere floristic decât cele din Europa și mai luxuriante datorită
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Paște era la castelul Windsor, vara o petrecea la Londra (Buckingham Palace)§§§§§§§§§§§§§ și era nelipsit de la concursurile hipice de la Newmarket, Epsom și Ascot, ca și la regatele de la Cowes (în insula Wight), în luna august deschidea sezonul de vînătoare de fazani și cocoși sălbatici în Scoția**, în septembrie își făcea cura de ape la Homburg, Marienbad și Baden-Baden, în luna octombrie era la castelul Balmoral, Crăciunul îl găsea la Sandringham, în comitatul Norfolk (proprietatea personală a tatălui său pe care o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de preparare; din această cauză rușii, în optica lui Păstorel, nu au o bucătărie națională. Ce lipsește? În primul rând, tendința către exhaustivitate... Acel meniu trebuie să cuprindă (ori să poată cuprinde) aproape tot ceea ce este mâncabil: de la stridii până la fazan, de la melci și broaște până la fructe, toate trebuie să fie/să poată fi prelucrate conform unui stil culinar național. Din această enumerare vor lipsi, desigur, anumite ingrediente pe care barierele culturale le transformă, pentru europeni, de pildă, în lucruri ne-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
măr nu are un gust de măr, ci o mie de gusturi, și fiecare dintre acestea are propria sa legitimitate. Bucătăria este esențialmente un joc al gusturilor: nu am nevoie de un artist pentru a mânca un măr sau un fazan care nu ar fi altfel decât în starea lor naturală. Pe de altă parte, îi cer artistului să-mi prepare, să-mi compună mărul său, fazanul său, pregătiți de el, și nu de altcineva, cu o anumită intenție estetică pe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gusturilor: nu am nevoie de un artist pentru a mânca un măr sau un fazan care nu ar fi altfel decât în starea lor naturală. Pe de altă parte, îi cer artistului să-mi prepare, să-mi compună mărul său, fazanul său, pregătiți de el, și nu de altcineva, cu o anumită intenție estetică pe care doar el o are. Cer să existe mai multe stiluri de măr sau de fazan. Și zic cu voce tare: bucătăria este arta de a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cer artistului să-mi prepare, să-mi compună mărul său, fazanul său, pregătiți de el, și nu de altcineva, cu o anumită intenție estetică pe care doar el o are. Cer să existe mai multe stiluri de măr sau de fazan. Și zic cu voce tare: bucătăria este arta de a prelucra alimentele, ea transformă produsele și, implicit, nu le respectă [...]. Să se termine cu acest pretins «respect pentru produs»! Prefer să fie respectat meseanul.“ În ultimii ani, asocierile înstrăinante, creatoare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tradiția culinară antică, creând astfel premisele Renașterii gastronomice italiene, aflate și la originea bucătăriei franceze clasice), iar nobilimea francă ori cea ungară se înfrupta cam din aceleași feluri de mâncare: vânatul mare (mistreț, cerb) era la mare preț, păsări precum fazanul, lebăda, păunul fiind și ele la modă; gătirea se făcea la proțap, dar deseori carnea era mai 102 întâi fiartă (gătirea prin mai multe tehnici, succesive, era o trăsătură caracteristică a acestei bucătării). Treptat, mesele încep să cunoască o gramatică
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Această influență era vizibilă și în rândurile micii boierimi, chiar a celei parvenite, așa cum afirmă Nicolae Filimon, care scrie despre ciocoiul ajuns sofragiu: „se obișnuiește atât de mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Franța și vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei.“ Eufrosina Manu, soția hatmanului Răducanu Roset (bunicul lui Radu Rosetti), „se lăuda că ea a învățat pe moldoveni cum să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
niște câini mari. Da’ eu sunt mare șmecher, chiar dacă o spun eu Însumi. Am intrat În bibliotecă. — Și mie Îmi place să trag cu arma. Dar numai ca sport. Nu cred că am Împușcat vreodată ceva mai mare decât un fazan. — Ieri am Împușcat un om, i-am zis eu. E al doilea pe care-l Împușc În tot atâtea săptămâni. De când am Început să lucrez pentru dumneata, Herr Six, a devenit aproape un obicei pentru mine, știi. Stătea În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe Highland, a ieșit din Hollywood și a intrat în districtul Hancock Park. În dreptul lui 4th Street femeia a virat la stânga. După câteva secunde eram în mijlocul lui Hancock Park - o zonă pe care polițiștii de la secția Wilshire o numesc Moșia „Fazanul la tavă“. Packardul dădu colțul pe Muirfield Road și se opri în fața unei clădiri imense, în stil Tudor, cu peluza din față de dimensiunile unui teren de fotbal. Am mers mai departe și am zărit la lumina farurilor plăcuța de înmatriculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puterea, stătea alături de el și, fără a-și întoarce capul, îi puse o mână pe braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o pană de fazan, se prefăcu că o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl privi pe Callistus, le îngădui sclavilor să așeze platoul în fața lui, fără să spună nimic. Împăratul se ridică zâmbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corpul ei este foarte redus În comparație cu picioarele, iar capul parcă nici nu există; din picioarele ei se ridică mii de păsări ce rup limitele spațiului și zboară dincolo de cadru; tu privești cu mină obosită la zborul lor și nu vezi fazanul Înfoiat de alături, din spinarea căruia iese un cap de drac; iată și o lebădă albă Înotând pe o suprafață vineție, din aripile căreia cresc două capete de absidă; Încolo, tu stai pe puterea ta de feudal, nu te sinchisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Înfășoare În aripile lor. PARTEA A II-A 20 Lagărul Lunghua Vocile vibrau de-a lungul sîrmei, ca notele pe coardele unei harpe. La vreo cincizeci metri de gardul Împrejmuitor, Jim stătea culcat În iarba Înaltă lîngă cursa de fazani. Asculta paznicii certîndu-se, În timp ce Își făceau rondul de fiecare oră În jurul lagărului. Acum, cînd atacurile aeriene americane deveniseră un eveniment cotidian, soldații japonezi nu-și mai atîrnau puștile pe umăr. Țineau cu ambele mîini armele cu țeavă lungă și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu ambele mîini armele cu țeavă lungă și erau atît de nervoși Încît, dacă l-ar fi văzut pe Jim În afara perimetrului lagărului, ar fi tras În el fără să stea pe gînduri. Jim Îi urmărea prin Împletitura cursei de fazani. Doar cu o zi Înainte, Împușcaseră un hamal chinez care Încercase să se strecoare În lagăr. Îl recunoscu pe unul dintre paznici ca fiind soldatul Kimura, fiul unui fermier cu oase mari, care crescuse aproape tot atît cît Jim În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bombardat și invadat În timpul luptelor din jurul aerodromului Lunghua, În 1937. Clădirile distruse, aflate cel mai aproape aeroport, nu fuseseră incluse În lagăr, și tocmai aici, În pătratele cu iarbă Înaltă dintre clădirile de reședință dărîmate Își Întindea Jim cursele de fazani. În dimineața aceea, după apel, se strecurase prin gard acolo unde se afla o cazemată uitată din perimetrul aeroportului, Înconjurată de urzici. Lăsîndu-și pantofii pe treptele cazematei, Înaintă printr-un canal puțin adfînc, apoi se tîrÎ prin iarba Înaltă, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și rămase Între urzicile Înalte. Muștele se ridicau din canalul puțin adînc și se așezau pe buzele lui, dar Kimura le ignora și se uita fix la fîșia de apă care Îl despărțea de Jim și de cursele lui de fazani. Oare putea vedea urmele pașilor lui Jim În noroiul moale? Jim se tîrÎ de lîngă cursă, dar forma trupului său era imprimată În iarba zdrobită. Kimura Își suflecă mînecile zdrențuite, gata să se lupte cu prada sa. Jim Îl urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prada sa. Jim Îl urmări cum pășește printre urzici. Era sigur că-l putea Învinge pe Kimura, dar nu și glontele din pușca celui de-al doilea soldat. Cum putea oare să-i explice lui Kimura că aceste curse de fazani fuseseră ideea lui Basie? Basie fusese cel care insistase asupra camuflajului complicat din frunze și rămurele și care Îl făcea să se strecoare de două ori pe zi prin gard, deși nu văzuseră niciodată vreo pasăre, darămite să mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zdrențuite ale cămășii, intră În lumea liniștitoare a lagărului. 23 Raidul aerian În drum spre spital, Jim se opri să-și facă temele În sala de Întrunire ruinată. De la ultimul rînd de balcoane, putea nu numai să observe cursele de fazani de dincolo de sîrma ghimpată, ci și să se pună la curent cu orice nouă activitate de pe aerodromul Lunghua. Scara ce ducea la balcoane era parțial blocată de bucățile de tencuială căzute din acoperiș, dar Jim se strecură printr-o crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi de avioane japoneze! Doar la vreo patru sute de metri depărtare de cursele de fazani, era corpul prăbușit al unui Hayate, unul dintre puternicele avioane de luptă de mare altitudine pe care japonezii le lansau pentru a distruge bombardierele Superfotress care făceau raiduri asupra orașului Tokyo. Întinderea de iarbă dintre lagăr și capătul de sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se Întîmple cu Basie la sfîrșitul războiului. Cum stai cu sarcinile, Jim? Întrebă Basie. Ai pus cursele? CÎt de departe ai mers? Dincolo de golfuleț? — Da, Basie. Am mers pînă la vechea sală de exerciții. — Bun... — N-am văzut nici un fazan, Basie. Nu cred că există fazani. E prea aproape de aeroport. — Există fazani, Jim. Dar trebuie să mutăm cursele pe șoseaua spre Shanghai. Îi aruncă o privire șireată. Atunci o să trebuiască să punem o momeală. — Am putea pune o momeală, Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sfîrșitul războiului. Cum stai cu sarcinile, Jim? Întrebă Basie. Ai pus cursele? CÎt de departe ai mers? Dincolo de golfuleț? — Da, Basie. Am mers pînă la vechea sală de exerciții. — Bun... — N-am văzut nici un fazan, Basie. Nu cred că există fazani. E prea aproape de aeroport. — Există fazani, Jim. Dar trebuie să mutăm cursele pe șoseaua spre Shanghai. Îi aruncă o privire șireată. Atunci o să trebuiască să punem o momeală. — Am putea pune o momeală, Basie. Jim ghici că exista deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim? Întrebă Basie. Ai pus cursele? CÎt de departe ai mers? Dincolo de golfuleț? — Da, Basie. Am mers pînă la vechea sală de exerciții. — Bun... — N-am văzut nici un fazan, Basie. Nu cred că există fazani. E prea aproape de aeroport. — Există fazani, Jim. Dar trebuie să mutăm cursele pe șoseaua spre Shanghai. Îi aruncă o privire șireată. Atunci o să trebuiască să punem o momeală. — Am putea pune o momeală, Basie. Jim ghici că exista deja o momeală - el Însuși. Toată operațiunea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]