511 matches
-
impersonală execuție a unei obligații morale (care implică raportul de putere stăpân-sclav), ci manifestul iubirii Sale desăvârșite față de om. Când această iubire de oameni îi lipsește, monahul este secătuit de toate celelalte virtuți și, în primul rând, de smerenie. Ascultare, feciorie, sărăcietc "Ascultare, feciorie, sărăcie" Arhimandritul Emilioanos își împărtășește gândurile despre monahism într-un mod unic, spontan și scutit de rutina amvonului. El ne arată că fiecare gest al monahului trebuie să pornească din dragoste pentru a putea întâlni libertatea, și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei obligații morale (care implică raportul de putere stăpân-sclav), ci manifestul iubirii Sale desăvârșite față de om. Când această iubire de oameni îi lipsește, monahul este secătuit de toate celelalte virtuți și, în primul rând, de smerenie. Ascultare, feciorie, sărăcietc "Ascultare, feciorie, sărăcie" Arhimandritul Emilioanos își împărtășește gândurile despre monahism într-un mod unic, spontan și scutit de rutina amvonului. El ne arată că fiecare gest al monahului trebuie să pornească din dragoste pentru a putea întâlni libertatea, și invers. În ascultare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pedagogie subtilă a faptei care, adesea, ia locul cuvântului s-ar transforma în moralism. Când este vorba de votul ascultării, al sărăciei și castității, ucenicul știe că răspunsul său prompt este dorit de Hristos mai mult decât de oricine altcineva. Fecioria nu-i o virtute care marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de votul ascultării, al sărăciei și castității, ucenicul știe că răspunsul său prompt este dorit de Hristos mai mult decât de oricine altcineva. Fecioria nu-i o virtute care marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
își pierde statutul respectabil și devine pricină de sminteală pentru poporul credincios și necredincios. Sărăcia este pandantul chenozei și premisa acestei mărturisiri din timpul jertfei liturgice: „ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”. Ascultarea, fecioria și sărăcia sunt voturi care rămân deschise experienței laicilor, fiind tot atâtea moduri de a descoperi bucuria libertății depline în Dumnezeu. Este semnul distinctiv al adevăraților monahi faptul de a elogia, sincer și fără cazne, taina iubirii conjugale. Arhimandritul Emilianos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine 300 Renașterea permanentă 302 Asceza deciziei 304 Absență sau retragere? 305 Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324 Un interpret congenial 326 Pocăința și revelația principiului ipostatic 327 „Vechi și noi” în teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bogați, învățându-i că bogățiile sunt de la Dumnezeu, iar oamenii sunt numai administratorii acestora pentru ajutorarea semenilor lor. Milostenia este o faptă a dragostei creștine. Ea îl face pe om asemenea Lui Dumnezeu. Este prima între virtuți, căci altele precum fecioria, postul și chiar martiriul sunt virtuți individuale, pe când milostenia este pentru alții. Oamenii, ca beneficiari ai darurilor lui Dumnezeu, își pot arăta recunoștința față de El prin milostenia față de cei care poartă chipul Lui, dar trec prin oarece lipsuri și suferință
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
continuare la această ediție. 46 Întoarcerea poetului, p. 118. 47 Ibidem, p. 114; Izvorul, p. 158. 48 Duhul Transilvaniei, p. 189, 188. 49 Veghe, p. 159; Graiul, p. 144. 50 Imnul întoarcerii, p. 242. 51 Graiul patriei, p. 99. 52 Feciorie, p. 156; Întoarcerea poetului, p. 109. 53 Ibidem. 54 Ibidem, p. 112; Imnul luminii, p. 240. 55 Toamnă, p. 198; Imnul iubirii, pp. 213-214. 56 Mișcare anabasică a originarului pus în lumină, până acolo unde "izvoarele albe fierb în mătcile-mume
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
străveziu" (Iubire, p. 150), "îngerele se străvede/ Sieși har nemuritor" (Vedenie, p. 153). 81 Candela, p. 184. 82 Lumina neapropiată, p. 181. "Nefigurativitatea absolută a formei necesare procesiunii ființei" (Anca Vasiliu, loc. cit., p. 164). 83 Imnul luminii, p. 236; Feciorie, p. 156. 84 Așteptare, p. 190. 85 În acest caz, mimêsis-ul e pus în beneficiul icoanei, "al unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
evocare a nudității feminine. În domeniul imaginației, ființele goale ies din ocean. Lebăda este un înlocuitor al femeii goale, este nuditatea permisă. Cine adoră lebăda, dorește femeia care se scaldă. Astfel, ajungem la scalda Dianei, sora lui Apollo, simbolul integrității fecioriei, al neprihănirii. Acteon, vânătorul, are speranța nesăbuită de a poseda trupul unei fecioare care se complăcea în alternativa de a fi spionată. Acteon este sursa propriei morți. Se pare că Ovidiu a avut soarta lui Acteon, fiind exilat la Tomis
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Hefaistos (ihid., 926). Partenogeneza, facultate de autofecundare, subliniază că însăși cea mai olympiană dintre zeițe își păstrează încă un caracter specific mediteranean și asiatic. Este greu de precizat sensul originar al tradiției după care Hera își recăpăta în fiecare an fecioria, îmbăindu-se în izvorul Kanathos 28. Este vorba oare de un simbol solidar concepției patriarhale a căsătoriei (căci, se știe, fecioria era considerabil prețuită în societățile de tip patriarhal)? Oricum ar fi, grecii au transformat-o radical pe zeița din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mediteranean și asiatic. Este greu de precizat sensul originar al tradiției după care Hera își recăpăta în fiecare an fecioria, îmbăindu-se în izvorul Kanathos 28. Este vorba oare de un simbol solidar concepției patriarhale a căsătoriei (căci, se știe, fecioria era considerabil prețuită în societățile de tip patriarhal)? Oricum ar fi, grecii au transformat-o radical pe zeița din Argos. Dar se mai pot încă descifra câteva din trăsăturile ei originare. Ca majoritatea zeițelor egeene și asiatice, Hera era o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dreapta ori numai spre stânga. Orbirea nu este doar de dreapta ori doar de stânga. Orbirea este, scuzați-mă, ambidextră. Ca să nu mai spun că, în România, granița între extrema dreaptă și extrema stângă a devenit mai imaginară chiar decât fecioria patriarhului Teoctist. (Cotidianul, 16 mai 2002) Orbirea (III) În vreme ce extrema dreaptă provoacă nu doar naturale îngrijorări dar și proteste la limita isteriei, extrema stângă este privită cu o toleranță suspectă. Crede cineva că, dacă în locul lui Le Pen, în finala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vreo stare sau vreun anumit fel de viață mai degrabă decât la altele. Pentru că, deși în afara exercițiilor ne este îngăduit și chiar meritoriu să-i îndemnăm pe toți cei care, după toate probabilitățile, par potriviți pentru aceasta, să aleagă înfrânarea, fecioria, călugăria și orice alt mod al desăvârșirii evanghelice, totuși, în exercițiile spirituale este mai potrivit și mult mai bine ca, în căutarea voinței divine, Însuși Creatorul și Domnul să se împărtășească sufletului evlavios, înflăcărându-l întru iubirea și lauda Sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deasă la sfânta liturghie; tot la fel și cântările, psalmii și rugăciunile îndelungate în biserică sau afară; tot la fel orele prescrise pentru orice liturgie sfântă, pentru orice rugăciune și liturgie a orelor. 356. A patra. Să cinstim viața călugărească, fecioria, curăția, iar căsătoria nu într-atât ca pe una dintre acestea. 357. A cincea. Să cinstim voturile religioase, de ascultare, de sărăcie, de curăție și de alte desăvârșiri pe deasupra. Trebuie luat seama că, de vreme ce votul se face privitor la cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
specială pentru a fi educatoarea Preasfântului și a Apostolului, prin excelență, Isus Cristos. Ca să reconstituim forma de viață apostolică, trebuia să revenim la izvoare ca să reamintim aportul Sfintei Fecioare Maria în formarea și în călăuzirea reformatorilor societății. Preamărirea femeii, prețuirea fecioriei, civilizarea popoarelor barbare, epopeea minunată a Evului Mediu în toate expresiile geniului uman, în literatură și artă, în curajul și în sentimentul ei, află în Maria expresia cea mai nobilă și cea mai potrivită. Devoțiunea față de ea, în primele veacuri
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vocații religioase în fașă ar putea să reziste în fața reprezentării continue a unei vieți informe, atât de străine de mentalitatea unui suflet care s-ar simți atras de slujirea Domnului? Cum ar putea tineretul nostru să îmbrățișeze bucuriile caste ale fecioriei și ale apostolatului, atunci când el este educat la vizionarea continuă a faptelor umane erotice? Să se gândească bine cei care sunt chemați să evalueze niște responsabilități atât de delicate și fundamentale. Și să se gândească repede, înainte ca situația să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeu: Mire. Și, la El, raportează tot ceea ce mai înainte referea la femeie. Renunță la voință, la nume, la gusturile sale pentru a-și asuma, asemenea unei logodnice, voința, numele și gusturile Mirelui divin. În această lumină se naște dorința fecioriei. Sufletul simte cum căsuța inimii sale este ocupată de Dumnezeu. El îi este îndeajuns, nu se mai gândește la altceva, nu visează altceva. Cine susține sufletul feciorelnic care renunță la familie și acceptă izolarea, dacă nu această iubire? Cine îl
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și îi spune: „Tu ești Dumnezeul tinereții mele“. Sigur că ar fi de neînțeles, să renunți la o iubire pământească și apoi să nu cultivi iubirea veșnică! Ce tristețe apasă asupra consacraților lâncezi! Cum târăsc plictisiți povara prea dulce a fecioriei! Renunțători ai umanului și ai divinului!“ 110. Însetați de a-l iubi pe Isus Iată și al doilea document: scrisoarea unui suflet deosebit adresată, de pe patul de moarte, unor tineri în ajunul hirotonirii lor preoțești: „Vă mulțumesc pentru rugăciunile făcute
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
deschis calea către lâna de aur ca să o sustragi fără riscuri. L-am trădat pe tatăl meu, am abandonat lașă regatul și patria, am acceptat să te urmez fugară în exil, ca și cum aș fi fost un trofeu oarecare al tău. Fecioria mea a devenit prada unui bandit străin; dincolo de iubita mea mamă, am lăsat-o pe cea mai bună dintre surori. Dar pe tine, o frate naiv, în fuga mea, te-am lăsat fără mine! Doar în acest punct, scrisoarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
neputința de a lua o decizie, preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav improvizat de bărbați judecă, în prezența ei, o tânără Magdalenă de care unii dintre ei beneficiaseră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
care lumea a fost creată, deoarece Regele suprem nu trebuia să ne vină decât prin Maria. Angelus sună și amintește cel mai mare contract încheiat vreodată, acela, al cerului cu pământul. Angelus, sună: „fie” al Mariei. Sună prea curata ei Feciorie; sună Maternitatea ei dumnezeiască; sună Regalitatea ei universală. Sună, Angelus... sună... sună... „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. Maria primește și primește Cuvântul. Din acest îndoit consimțământ al Mariei și al Fiului, al Cerului și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lupta împotriva dușmanului dinăuntru și dinafara noastră. Tu, tinere, te afli în cea mai grea luptă. Diavolul, ca o pasăre de noapte, vrea să-ți răpească cea mai plăcută comoară lui Dumnezeu și oamenilor. E peste măsură de gelos de fecioria ta. Nu te înșela, căci plăcerea e pentru o clipă, pedeapsa sau fericirea sunt veșnice. Încunună cu virtute nădejdile și așteptările acelor părinți care te iubesc și se jertfesc atât de mult pentru tine. Luptă-te cu vitejie, căci lupți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Îndreptățită”. Or, această Tradiție poartă, În cazul de față, un nume: Protoevanghelia lui Iacob. Două episoade sunt citate de Clement Alexandrinul (Stromate VII,93,7) și de Origen (Comentariul la Matei X,7), ca dovezi irefutabile Împotriva celor care negau fecioria Mariei. Pentru alexandrinii noștri așadar, Protoevanghelia reprezenta o garanție indiscutabilă de ordin istoric. Titlul sub care este cunoscută astăzi apocrifa se datorează unei greșeli de Înțelegere a rolului acesteia În Biserică. Primul traducător În latină, Guillaume Postel (mort În 1581
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
amănunt foarte important pentru demersul nostru!), socotind-o Începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Proto-evanghelie. Origen o citează cu titlul, probabil corect, Cartea lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, Își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria Mariei ante partum (capitolul 6: proba apei amare); in partu (cap. 19-20: verificarea de către o moașă necredincioasă); post partum (explicația oferită expresiei evanghelice „frații Domnului”: aceștia erau fii ai lui Iosif dintr-o altă căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]