336 matches
-
atribuit și iubirea pentru trufașul rege sumerian Ghilgameș, de iubirea căruia a vrut să se elibereze, de aceea l-a omorât. S-a răzgândit însă, a mers în infern unde, prin magie, l-a readus la viață. Astharte este zeița feniciană a frumuseții, fecundității, procreației și patroana prostituatelor sacre din temple. Este asimilată cu Inanna și cu Ishtar. Fenicia s-a aflat în teritoriul de pe coasta răsăriteană a Mării Mediterane, cu orașe vestite: Byblos, Ugarit, Sidon, Tyr, cu economie și cultură
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
palmeriene. În sfârșit, trebuie ținut cont de faptul că religia nabateenilor ar putea și ar trebui să-și găsească așezarea ideală În cadrul unui discurs despre religiile antice ale Arabiei preislamice. În schimb, este obligatoriu să includem manifestarea particulară a religiei feniciene, religia punică (Cartagina și coloniile Occidentului mediteranean), ce se reclamă esențialmente de la tradițiile patriei natale orientale, remarcându-se totuși prin dezvoltări inovatoare și sincretisme de substrat și adstrat. În ceea ce privește aspectul metodologic, trebuie menționat faptul că posibilitatea de a impune discursuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Shamra) pe coasta siriană dinspre insula Cipru a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cele (blamabile) ale neamurilor străine. Un rol de o deosebită importanță aveau la Ugarit asociațiile cu caracter religios, centrate pe culte divine și denumite Arzi¿u (termen atestat deja la Ebla și Emar și, În forma marzea¡, În lumea feniciană și aramaică ulterioară). Beneficiind de o structură economică și de locații specifice celebrărilor rituale, aceste „confrerii” mesele sacre publice care se distingeau prin consumarea rituală a vinului și prin stările de transă alcoolică ce decurgeau de aici. Este foarte interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
slujitorul ei, Qadshu-wa-Amrur, fiind numit „Pescar al lui Athirat”. Asemenea lui El și Baal, și Athirat a lăsat urme evidente În Vechiul Testament, unde teonimul pare să denumească, printre altele, un fel de stâlp sau de arbore sacru. Inscripțiile ebraice și feniciene găsite la Kuntillet Ajrud (Sinai) par să indice faptul că zeului lui Israel, cel puțin În anumite epoci și medii, i se atribuia ca soție tocmai vechea zeiță ugaritică. S-a vorbit deja despre rolul de prim rang cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care poate să se transforme ritualic dintr-un mort simplu Într-un strămoș și să se bucure de un cult din partea celor care Îi supraviețuiesc. 3. EPOCA FIERULUITC "3. EPOCA FIERULUI" 1. Fenicienii și cartagineziitc "1. Fenicienii și cartaginezii" Popoarele feniciene, așezate pe coasta mediteraneană Într-o mulțime de cetăți portuare cu un spațiu limitat, reprezintă din punct de vedere cultural elementul cu cea mai mare continuitate În istoria Siriei și Palestinei. Cetățile lor (Îndeosebi Biblos) sunt atestate Începând cu mileniul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea mai clară lumină mai ales la sfârșitul epocii bronzului și În epoca fierului, datorită unor izvoare precum scrisoarea lui El-Amarna sau textele din Ugarit, iar după 1200 Î.Hr., datorită izvoarelor epigrafice directe redactate chiar În alfabetul și limba feniciană, articulată În diferite dialecte. Religia fenicienilor din Orient, la fel ca cea din Cartagina și din alte colonii occidentale, are la bază Într-un sistem politeist, diferit pentru fiecare cetate, dar cu o structură asemănătoare. Fiecare centru avea un panteon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
occidentale, are la bază Într-un sistem politeist, diferit pentru fiecare cetate, dar cu o structură asemănătoare. Fiecare centru avea un panteon propriu și divinități tutelare proprii, puse În contextul unei tradiții care ne autorizează să vorbim despre o „religie feniciană”. Relativa diversificare locală a cultelor constituie, de fapt, un mijloc de individualizare culturală, prin care fiecare cetate Își afirma identitatea proprie specifică, pe fondul unei moșteniri comune și Împărtășite pe larg. Izvoarele pentru cunoașterea religiei feniciene sunt inscripțiile locale (laconice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorbim despre o „religie feniciană”. Relativa diversificare locală a cultelor constituie, de fapt, un mijloc de individualizare culturală, prin care fiecare cetate Își afirma identitatea proprie specifică, pe fondul unei moșteniri comune și Împărtășite pe larg. Izvoarele pentru cunoașterea religiei feniciene sunt inscripțiile locale (laconice și repetitive), importante pentru elementele teofore prezente În antroponimie. Autorii clasici ne oferă apoi unele echivalări sau interpretări ale zeilor fenicieni puși În legătură cu divinitățile grecești și romane, În vreme ce Vechiul Testament ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proprie specifică, pe fondul unei moșteniri comune și Împărtășite pe larg. Izvoarele pentru cunoașterea religiei feniciene sunt inscripțiile locale (laconice și repetitive), importante pentru elementele teofore prezente În antroponimie. Autorii clasici ne oferă apoi unele echivalări sau interpretări ale zeilor fenicieni puși În legătură cu divinitățile grecești și romane, În vreme ce Vechiul Testament ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă mai ales textele de la Ugarit ne oferă date de importanță primară pentru istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interpretări ale zeilor fenicieni puși În legătură cu divinitățile grecești și romane, În vreme ce Vechiul Testament ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă mai ales textele de la Ugarit ne oferă date de importanță primară pentru istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente mai ales Însemnările și polemicile biblice referitoare la zeii și tradițiile religioase ale canaaneenilor, În ciuda schematizării care lasă totuși să transpară o realitate cultuală destul de clară. Mitologia feniciană și punică este destul de puțin cunoscută din cauza lipsei de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente mai ales Însemnările și polemicile biblice referitoare la zeii și tradițiile religioase ale canaaneenilor, În ciuda schematizării care lasă totuși să transpară o realitate cultuală destul de clară. Mitologia feniciană și punică este destul de puțin cunoscută din cauza lipsei de mărturii directe; se cunosc doar episoade fragmentare sau scurte Însemnări risipite În izvoarele grecești și latinești. Singura excepție este materialul care ne-a ajuns de la Filon din Biblos; acesta a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se cunosc doar episoade fragmentare sau scurte Însemnări risipite În izvoarele grecești și latinești. Singura excepție este materialul care ne-a ajuns de la Filon din Biblos; acesta a scris În greacă În secolul al II-lea d.Hr. o „Istorie feniciană”, ale cărei fragmente sunt păstrate de Eusebiu din Cezareea (sec. al IV-lea d.Hr.) care le citează polemic pentru a le combate conținutul păgân. Filon din Biblos afirmă că a fructificat moștenirea unui preot fenician legendar, Sanchuniaton, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
d.Hr. o „Istorie feniciană”, ale cărei fragmente sunt păstrate de Eusebiu din Cezareea (sec. al IV-lea d.Hr.) care le citează polemic pentru a le combate conținutul păgân. Filon din Biblos afirmă că a fructificat moștenirea unui preot fenician legendar, Sanchuniaton, care a trăit În epoca războiului troian. În materialele sale, În care sunt expuse credințele privitoare la cosmogonie, la originile culturii și la teogonie, se poate Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fructificat moștenirea unui preot fenician legendar, Sanchuniaton, care a trăit În epoca războiului troian. În materialele sale, În care sunt expuse credințele privitoare la cosmogonie, la originile culturii și la teogonie, se poate Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și transformat de mode culturale precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba‘al sau ’ad½n, „domn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În materialele sale, În care sunt expuse credințele privitoare la cosmogonie, la originile culturii și la teogonie, se poate Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și transformat de mode culturale precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba‘al sau ’ad½n, „domn”), a cărui identitate variază de la o cetate la alta, protector mai ales al suveranilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strânsă, la nivel mitologic și cultual, Între două figuri divine percepute deosebit de apropiate În atribuții, care ajung să fie venerate În sanctuare comune. În centrele mediteraneene se observă În panteonurile punice anumite trăsături locale datorate fie devoțiunii speciale a fondatorilor fenicieni, fie contactului cu tradițiile indigene, fie, În sfârșit, dezvoltărilor autonome. În Cipru, de exemplu, pe de o parte, Astartexe "Astarte", pe de alta, Rashapxe "Rashap" (zeu arcaș, străjer al morților și stăpân al epidemiilor) au un rol important, chiar dacă, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați cu Zeusxe "Zeus") etc. Egiptul, În afară de influența exercitată asupra fenicienilor În sfera magiei, vede Înflorind Încă dintr-o epocă destul de Îndepărtată cultul unor divinități feniciene, adoptate chiar și la curte. Acest lucru se datorează fie campaniilor faraonului În Asia, fie penetrării În Egipt a populațiilor semite din regiunea siro-palestiniană.. Astfel, Anatxe "Anat" (vechea zeiță a Ugaritului, Însoțitoare a lui Baalxe "Baal"), Rashapxe "Rashap", Astartexe "Astarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semite din regiunea siro-palestiniană.. Astfel, Anatxe "Anat" (vechea zeiță a Ugaritului, Însoțitoare a lui Baalxe "Baal"), Rashapxe "Rashap", Astartexe "Astarte", Horonxe "Horon", Baal Safonxe "Baal Safon" și alți zei sunt bine primiți În ținutul Nilului, unde principalul centru al cultelor feniciene era cetatea portuară Memphis, În care exista un Întreg cartier de locuitori din Tir cu tradițiile lor religioase. Dezvoltarea cea mai cunoscută și reprezentativă pentru religia punică o constituie panteonul Carthaginei care conține, În ceea ce privește Fenicia, elemente de continuitate, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
e cazul enigmaticului zeu Maktar, numit Hoter Miskarxe "Hoter Miskar" sau El-qone-erez („Dumnezeu/Creator al pământului) la Leptis Magna, unde În vârful panteonului se află Milkashtart (interpretat ca Herakless) și Shadrafaxe "Shadrafa" (Liberxe "Liber" Paterxe "Liber Pater"). Urme ale cultelor feniciene se regăsesc În toată Africa de Nord, perceptibile Într-un substrat de culte indigene cu personalitate obscură. În afară de elementul biblic, trebuie să se țină cont de puternica amprentă culturală a Romei, care se suprapune decisiv atât peste elementul local, cât și peste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statui de teracotă reprezintă o zeiță despre care se crede că ar fi Tanit. La Pyrgi (Santa Severa de astăzi), pe teritoriu etrusc, exista un sanctuar dedicat zeiței etrusce Unixe "Uni", identificată cu Astartexe "Astarte", venerată Împreună cu un Baalxe "Baal" fenician, poate Melqartxe "Melqart". Aici au ieșit la lumină plăcuțe de aur cu inscripții feniciene și etrusce, În care se amintește construirea sanctuarului de către autoritățile locale În jurul anului 500 Î.Hr., poate cu ocazia unei importante sărbători legate de cultul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La Pyrgi (Santa Severa de astăzi), pe teritoriu etrusc, exista un sanctuar dedicat zeiței etrusce Unixe "Uni", identificată cu Astartexe "Astarte", venerată Împreună cu un Baalxe "Baal" fenician, poate Melqartxe "Melqart". Aici au ieșit la lumină plăcuțe de aur cu inscripții feniciene și etrusce, În care se amintește construirea sanctuarului de către autoritățile locale În jurul anului 500 Î.Hr., poate cu ocazia unei importante sărbători legate de cultul lui Melqart. Ceea ce se cere de la un zeu nu e același lucru la nivel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Diferitele triburi adunate În oază, fiecare cu tradițiile și cultele proprii, arată, la rândul lor, că au suportat În grade diferite influențele culturilor cu care au venit În contact, atestate, de exemplu, de prezența divinităților de origine mesopotamiană, arabă sau feniciană. Varietatea etnică a palmirenilor, relevată de antroponime, este un element fundamental care trebuie luat În considerare pentru evaluarea religiei locale În care coexistă divinități cu atribuții aparent asemănătoare. Un caz emblematic este reprezentat de zeii cu atribute solare precum Yarhibolxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul Bene-Komare, un trib de origine sacerdotală cu Îndepărtate rădăcini feniciene. O a doua triadă divină - atestată doar În iconografie - Îl avea În frunte pe Baalshamin („Stăpânul cerului”) și Îi includea pe Malakbelxe "Malakbel" și Aglibolxe "Aglibol". Malakbel („Mesagerul/Îngerul lui Bel”, teonimul care amintește de fenicianul Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart" din Umm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vârful Gebel Muntar (la sud-vest de Palmira), unde era venerat alături de o zeiță de origine arabă Manawatxe "Manawat". Tribul Bene-Agrud are pentru Ben-Hammon o devoțiune specială, marcată de faptul că i-au construit acest sanctuar. Reproducând parțial trăsăturile omonimului său fenician, Bel-Hammon era la Palmira o manifestare minoră a lui Bel, un zeu ancestral, protector al unei mici comunități bine cunoscute care Îi perpetua cultul și Îl deosebea (spațial și poate substanțial) de alte culte de la Palmira. O divinitate care prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]