997 matches
-
al rațiunii suficiente, ca simple fapte logic-formale cărora le-ar lipsi conținutul. Într-un fel, operația de extindere a legislației finalității de la om asupra naturii nu reprezintă un fapt întâmplător; el ține de însăși condiția noastră ca locuitori ai lumii fenomenale. Dar aici putem observa un temei pentru o idee prezentă la Kant în locurile cele mai semnificative ale arhitectonicii rațiunii pure: statutul omului ca locuitor al lumii inteligibile (al "imperiului scopurilor") condiționează statutul său ca locuitor al lumii fenomenale; în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumii fenomenale. Dar aici putem observa un temei pentru o idee prezentă la Kant în locurile cele mai semnificative ale arhitectonicii rațiunii pure: statutul omului ca locuitor al lumii inteligibile (al "imperiului scopurilor") condiționează statutul său ca locuitor al lumii fenomenale; în termenii din subcapitolul anterior, personalitatea condiționează persoana. În plus, este vorba despre împlinirea unui fapt care în înțelesul limitat al finalității practice se afla într-o condiție precară: faptul "unității lumii". Pentru ca aceasta să fie posibilă, este necesară o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
apropiat de "problema omului" sau de aspectul antropologic al "principiului finalității". Spuneam mai devreme că prin extinderea finalității nu este negat omul ca mod de a fi; dimpotrivă, tocmai astfel acesta capătă un statut ferm de "existență determinată" în lumea fenomenală. E drept, avem de-a face cu pierderea de sine a omului (tocmai un principiu al său fiind extins asupra naturii), a omului socotit ca o "particularitate" a naturii: el nu mai este, acum, ceea ce era înainte. (Desigur, ordonările cronologice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a naturii: el nu mai este, acum, ceea ce era înainte. (Desigur, ordonările cronologice nu sunt potrivite în acest context, chiar dacă sunt prezenți termeni cu înțelesuri temporale.) Dar cum apare acum omul? Apare ca "scop final al existenței lumii". În lumea fenomenală, el este diferit de alte "fenomene", dar tocmai pentru aceasta el este fundamental legat de toate celelalte ființări ("fenomene") prin destin "existențial". Contururile unității de existență a omului sunt trasate din nou: omul, ca scop final al lumii, are o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fenomene", dar tocmai pentru aceasta el este fundamental legat de toate celelalte ființări ("fenomene") prin destin "existențial". Contururile unității de existență a omului sunt trasate din nou: omul, ca scop final al lumii, are o condiție care depășește simpla încadrare fenomenală; el se dezvăluie, acum, și ca ființă inteligibilă. Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles că un "om" pierdut dincolo de sine, în lumea fenomenală, pe care, e drept, nu o poate părăsi, dar pe care o poate limita prin "locuirea" sa inteligibilă, nu este "om întreg". Experiența acestuia din urmă fusese făcută de Kant poate într-un pur sens experimental prin prezentarea omului (a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca niște "analize" menite să rânduiască limitele omului, limite socotite de filosof drept "puteri" ("putințe"). Oricum, se află aici lecția despre lipsa de realitate a omului blocat în sine, redus fie la condiția de simplu fenomen (doar locuitor al lumii fenomenale) fie ridicat în slăvile inteligibilului (doar locuitor al lumii inteligibile, înger pe pământ, lipsit de picioarele de lut ale condiției sale fenomenale, totuși, necesare). De asemenea, finalitatea apare ca un concept necesar care leagă "sectoarele" ființei umane (condiția fenomenală și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de realitate a omului blocat în sine, redus fie la condiția de simplu fenomen (doar locuitor al lumii fenomenale) fie ridicat în slăvile inteligibilului (doar locuitor al lumii inteligibile, înger pe pământ, lipsit de picioarele de lut ale condiției sale fenomenale, totuși, necesare). De asemenea, finalitatea apare ca un concept necesar care leagă "sectoarele" ființei umane (condiția fenomenală și cea inteligibilă). Iar ideea omului ca scop final al existenței lumii pune într-o relație de complementaritate cele două lumi, cea fenomenală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumii fenomenale) fie ridicat în slăvile inteligibilului (doar locuitor al lumii inteligibile, înger pe pământ, lipsit de picioarele de lut ale condiției sale fenomenale, totuși, necesare). De asemenea, finalitatea apare ca un concept necesar care leagă "sectoarele" ființei umane (condiția fenomenală și cea inteligibilă). Iar ideea omului ca scop final al existenței lumii pune într-o relație de complementaritate cele două lumi, cea fenomenală și cea inteligibilă. Așadar, prin extinderea legislației finalității de la om la natură se produce înstrăinarea unui principiu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fenomenale, totuși, necesare). De asemenea, finalitatea apare ca un concept necesar care leagă "sectoarele" ființei umane (condiția fenomenală și cea inteligibilă). Iar ideea omului ca scop final al existenței lumii pune într-o relație de complementaritate cele două lumi, cea fenomenală și cea inteligibilă. Așadar, prin extinderea legislației finalității de la om la natură se produce înstrăinarea unui principiu al omului, care nu înseamnă negarea realității acestuia; mai degrabă omul este prezentat din perspectiva modului său de a fi, căci apare întreg
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și propune scopuri; și tot prin aceasta își poate "verifica" ipoteza intervenției divine, dacă adaugă simplei cunoașteri credința. Omul înțelege, existând în "lume", că el reprezintă o parte a acesteia și că alte părți, aflate și ele într-o modalitate fenomenală, par a exista astfel încât evoluția și relațiile lor cu mediul să aibă drept rezultat conservarea lor. Cine însă a pus un astfel de "sens" în lume? Cine a armonizat părțile lumii, în așa fel încât ele să participe la "armonia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existenței lumii; de aici legătura structurii formale a conceptului kantian al finalității cu teleologia. Momentul afirmării are un accent negativ: omul, ca scop final, neagă valabilitatea nelimitată a cauzalității (în imperiul scopurilor, ea nu mai este operațională) dominantă în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este scop final al existenței lumii. Teleologia, ca știință a scopurilor și critică a facultății de judecare (teleologice) construită pe temeiul conceptului finalității, pretinde, tocmai datorită structurii formale a conceptului finalității, o concepție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
însăși (aceasta decurge din statutul lui de scop final al "lumii", al "existenței", al "creației"); b) unitatea de existență a omului este, totuși, duală; în alcătuirea sa sunt două "elemente": persoana, adică omul determinat ca ființă sensibilă, care aparține lumii fenomenale și este interesat în a-și realiza fel de fel de scopuri determinate, "ultimul" fiind fericirea; personalitatea, omul ca ființă inteligibilă, care în orice act este pre-condiționat de legea morală, omul ca locuitor al lumii inteligibile, al "imperiului scopurilor"; c
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
căci numai prin normele sau imperativele morale ale acestei vieți este dată omului posibilitatea să se ridice deasupra determinismului biologic și să se conducă după valori sociale și ideale"137; e. în cele două filosofii, omul are o dublă determinare: fenomenală și morală, la Kant; "fizică" și culturală, la Rădulescu-Motru. (Raportându-ne la personalitate, putem spune că determinarea fenomenală a omului ține de structura biologică și de cea psihologică ale personalității, iar cea morală de structura "culturală" a acesteia.) Însă pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
determinismului biologic și să se conducă după valori sociale și ideale"137; e. în cele două filosofii, omul are o dublă determinare: fenomenală și morală, la Kant; "fizică" și culturală, la Rădulescu-Motru. (Raportându-ne la personalitate, putem spune că determinarea fenomenală a omului ține de structura biologică și de cea psihologică ale personalității, iar cea morală de structura "culturală" a acesteia.) Însă pentru personalismul energetic, echilibrul omului este realizat în personalitatea energetică, iar nu în perspectiva nemuririi sufletului și a accederii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tematizarea ei ține mai degrabă de rațiuni sistematice, de nevoia unei întemeieri formale a conceptului determinismului prin finalitate. Timpul și destinul sunt ipostazele aceleiași realități pe care o putem numi, după o sugestie bergsoniană, realitate temporală. Ele desemnează însă ordini "fenomenale" diferite: timpul, fenomenele periodice ale naturii, "ordinea unei dimensiuni omogene"; destinul, ordinea unității sufletești, a fenomenelor energiei personalizate. Timpul este, în ultimă instanță, o pură abstracție; destinul reprezintă realitatea însăși a unității sufletești: "pentru noi, există un timp real, acela
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un moment dat este realizată într-o anumită configurație, istoria nu se oprește aici. Revine ca o exigență a fiecărui timp înfăptuirea ei. Odată configurată, această formă de personalitate nu încetează de a mai fi un ideal, pentru că nici o configurație "fenomenală" a sa nu-i epuizează modelul. Forma finală de personalizare este omul desăvârșit în statutul său existențial și în relația lui cu lumea. Istoria a lucrat până acum la realizarea doar a unor exemplare, dar, ne asigură C. Rădulescu-Motru, realitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
refăcut de C. Rădulescu-Motru, despre om ca scop final al existenței, ca "ființa" care își propune scopuri și extinde asupra naturii un principiu propriu. Finalitatea este legea de evoluție a energiei, dar ea apare implicată ca un "mecanism" în interiorul lumii fenomenale, fiind astfel "naturală" în ființa sa. Prin urmare, nici o formă a energiei, în mersul ei "finalist", nu are o demnitate existențială aparte. Sunt însă unele care au, totuși, o preponderență, raportate la măsura în care folosesc energia. Într-o asemenea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmă reprezentând o intervenție necesară în modelul explicativ (scenariul metodologic) personalist energetic. Al doilea tip de monism explică unitatea lumii folosindu-se de cauzele imanente fenomenelor cunoscute de mintea omenească. "Acest al doilea tip de monism, adâncind gândirea în înfățișările fenomenale, vrea să obțină secretul realității, pe care celalt monism vrea să-l obțină lărgind orizontul de gândire dincolo de hotarele universului cunoscut"279. Filosoful susține că problema identității dintre unitatea conștiinței și unitatea energiei (realității în ansamblu), identitate absolut necesară în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
frustrarea intervine în momentul în care cercetătorul trebuie să construiască un ansamblu coerent. La abordarea cantitativă, frustrarea provine din faptul că există mai multe tipuri de analize statistice, aproape la fel de diverse ca situațiile sociale studiate. Cercetătorii cantitativiști demonstrează o imaginație fenomenală în a construi un nou tip de analiză atunci când nici una dintre cele existente nu se poate aplica unei situații sociale noi. Mai mult, analizele noi tind să devină atât de complicate, încât cu greu poate o singură persoană să le
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cazul mutației est-germane, „revoluția de catifea” cehoslovac... nu poate fi explicat... f...r... contribuția influentelor externe. Astfel, exodul maselor de est-germani care, dornici s... treac... În RFG, au asaltat ambasada vest-german... de la Praga, a avut, potrivit lui Alexander Dubček, „un impact fenomenal În Cehoslovacia. Prin asta, scrie el, ficțiunea numit... Realsozialismus a fost definitiv distrus.... La sfîrșitul lui septembrie, Praga era Înțesat... de mii de mașini est-germane abandonate cu bucurie de supușii lui Honecker dup... ce trenurile Începuser... s...-i transporte spre
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
constituie răspunsul la toate problemele care țin de performanța la locul de muncă. În acest capitol, voi explica cum pot fi echipele o forță de muncă eficientă. Maternitatea, plăcinta cu mere și echipele Popularitatea și dezvoltarea echipelor în cadrul organizațiilor este fenomenală. Aproape toată lumea din mediul afacerilor vorbește despre „conceptul de echipă”. A spune ceva împotriva ideii de echipă este aproape un sacrilegiu. Managerii discută despre numărul de echipe pe care le-au instruit, cât de des se întrunesc și problemele pe
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
nu aveau în vedere neapărat expresionismul și de la care l-au preluat partizanii curentului). Concluzia lui C. răstoarnă, de fapt, raportul worringerian: nu arta imprimă mișcare vieții emoționale, ci activitatea estetică este aceea care exprimă „impresiile eterogene”, ce constituie „viața fenomenală”. În această ordine a ideilor, a raporturilor dintre viață și artă, se vădește spiritul clasicist: pe urmele vechilor greci, C. consideră viața ca pe „un proces creator, similar construcției unei opere de artă” un proces care se desfășoară „sub semnul
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de această dată, dintre cele mai fericite - poate pentru că ea
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]