1,278 matches
-
autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina nu idolului din piatră, ci prezenței divine care se manifestă prin ea în manieră iconică. O analiză matură și edificatoare în acest sens, purtând pregnant (și inevitabil) amprenta demersului fenomenologic, se regăsește la Jean Luc Marion, în lucrarea Idolul și distanța: „[...] trebuie să schițăm funcția sau, mai degrabă, modul de funcționare a idolului. Asta presupune, în primul rând, o rezervă nu privitoare la idol, ci la critica prea facilă a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cetate, trebuia acreditată de putere prin discursuri oficiale. Deși în realitate este o perioadă cu o politică expansionistă, agresivă, secolul lui Pericle rămâne în imaginarul european cu o aureolă mitică și senină. Interpretarea politicii de către sofiști dezvoltă o reală bază fenomenologică pentru exercitarea puterii, cu ecouri până în renaștere. În primul rând, binele colectiv este înterpretat ca fiind datoria supușilor din afara cetății/ republicii de a realiza tot ce este util celui puternic, pentru a-l bucura. În al doilea rând, democrația ateniană
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
măsură parțială contribuind și la întărirea ritualului vasalității 36. Valorile prieteniei, plurale, se bazează pe trei concepte: bun, util și "ceea ce creează plăcere, bucurie". Fără a fi rigide și atotcuprinzătoare, cele trei motive ale relației de prietenie își află analiza fenomenologică în Etica Nicomahică, probabil cel mai important ghid comportamental al civilizației europene antice, în care se poate citi și o adevărată "prefață" a "oglinzilor principilor" de mai târziu. Philia, noțiunea greacă fundamentală pentru înțelegerea Eticii, văzută cu multiplele ei înțelesuri
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Old Ekdal este convins că natura își va lua revanșa pentru faptul că a fost tăiată fără milă. În "Woyzeck", capodopera lui Büchner, un țăran explică înecul cuiva prin faptul că râul căuta de mult timp o victimă. Din perspectivă fenomenologică ideea de mediu înconjurător nu trimite la ceva aflat în afara noastră, ci ține de domeniul semnificației, adică este ceea ce ne înconjoară, asemenea unei case, un loc și un spațiu care nu este doar un spațiu fizic. Noi asociem anumite semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
producă, pe cale reflexă, o ulterioară stimulare nervoasă, care se va concretiza în excitarea unei cote suplimentare de unități motorii, în faza succesivă a contracției și, într-un surplus de forță. De aici și denumirea de forță reflexă. Ea este expresia fenomenologică cea mai rapidă a forței care îi permite sprinterului să alerge rapid, în timpul extrem de scurt pe care acesta îl are la dispoziție- aproximativ 90 miimi de secunde, durata timpului de contact al piciorului- până la alergarea lansată cu viteză maximă. În
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
de la ideile lui E. Husserl, pentru a denumi caracterul previzibil al formelor de organizare discursivă, prin urmare, competența narativă și discursivă a cititorului, care îi permite să aprecieze originaliatea discursului prin noutatea pe care o oferă lecturii. Deși de inspirație fenomenologică, teoria dezvoltată de H. R. Jauss devine, prin perspectiva ei generală, o hermeneutică a textului literar (poetic). V. competență, discurs, text. GREIMAS - COURTES 1993 RN AUTODESEMNARE. În a n a l i z a d i s c u r
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
existat curente de gîndire care au considerat descrierea ca o etapă în trecerea spre cercetarea teoretică a obiectelor și a proceselor, prin oferirea de explicații condiționate de mijloacele și de structurile limbii. Pornind de aici, Edmond Husserl a inițiat descrierea fenomenologică întemeiată pe supoziția că fiecare obiect sau eveniment individual are o esență ce se poate sesiza direct prin intuiție intelectuală, atunci cînd se pleacă de la lucruri singulare, studiate în detaliu și într-o manieră concretă. Prin această orientare, sarcina științei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts, Königliche Akademie der Wissenschaften, Berlin, 1836 (trad. rom. Despre diversitatea structurală a limbilor și influența ei asupra dezvoltării spirituale a umanității, Humanitas, București, 2008). Edmund HUSSERL (1859-1938), filozof german, întemeietorul direcției fenomenologice. Lucrări de referință: Über den Begriff der Zahl. Psychologische Analysen, Heynemann, Halle, 1887; Logische Untersuchungen. Band 1, Prolegomena zur reinen Logik, Niemeyer, Halle, 1913 (ediția I, 1900); Logische Untersuchungen. Zweiter Teil: Untersuchungen zur Phänomenologie und Theorie der Erkenntnis. Niemeyer, Halle
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1923); Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930); Patul lui Procust (1933); Bălcescu (1948); Caragiale în vremea lui (1957); Un om între oameni (1957); Teze și antiteze (1936); Modalitatea estetică a teatrului (1937); Husserl. O introducere în filosofia fenomenologică (1938); Turnul de fildeș (1950); Mioara (1929); Danton (1933); Transcendentalia (1931). Creația lui Camil Petrescu reprezintă o nouă viziune asupra universului uman, asupra dramei intelectualului, o viziune de tip autenticist și un apel la tehnicile de analiză psihologică. În romanele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Florin Berindeanu, Lectură și interpretare, RL, 1992, 26; Nicolae Mecu, Semnele vremii și perenitatea valorilor, VR, 1997, 1-2; Andrei Nestorescu, Paul Cornea și semnele vremii , LAI, 1996, 2; Cercetarea literară azi (volum omagial), Iași, 1998; George Pruteanu, Lectura sub microscop fenomenologic, „Dilema”, 1998, 271; Monica Spiridon, Lectura: un ceremonial ocultat, R, 1998, 5-6; Victor Neumann, Despre teoria lecturii, O, 1999, 4; Dan Mănucă, Nostalgiile spiritului clasic, CL, 2000, 11; Micu, Ist. lit., 768-769; Dicț. esențial, 199-201; Ileana Oancea, Elogiul spiritului academic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
testate atât pe teren, cât și în laborator. Pe scurt, practica sugerează rafinări ale teoriei, iar teoria rafinată oferă o îmbunătățire a liniilor directoare pentru practica eficientă din domeniul nostru. (Latham, 2007, p. 265) Studiile dezvoltate în paradigmă interpretativă sau fenomenologică sunt slab reprezentate în cercetarea motivației. Singurul stoc de competență utilizat în demersurile de cercetare este cel al cercetătorului. În acest context afirmarea "superiorității" cunoașterii științifice și ignorarea "cunoașterii comune" este apriorică: "psihologii din domeniul motivației trebuie să aibă un
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
definițiilor sale. Astfel, avem de-a face cu utilizarea unor concepte diferite de ideologie, chiar dacă nu întotdeauna și cu folosirea unor concepții diferite asupra ideologiei. Spre exemplu, în cercetarea problemei apare distincția dintre un concept iluminist al ideologiei și unul fenomenologic, ambele fiind subîntinse însă aceleiași concepții. Astfel, conceptul iluminist de ideologie "(...) va însemna o deviație de la un standard strict al raționalității și adevărului, cauzată de dorința auto-interesată de a ajunge la o concluzie particulară înainte de a lua în considerație evidența
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
însă aceleiași concepții. Astfel, conceptul iluminist de ideologie "(...) va însemna o deviație de la un standard strict al raționalității și adevărului, cauzată de dorința auto-interesată de a ajunge la o concluzie particulară înainte de a lua în considerație evidența"12, în vreme ce conceptul fenomenologic de ideologie "(...) este invocat pentru a identifica eșecul de a fi suficient de "empatic" cu experiențele studiate, de aici rezultând distorsiunea și, finalmente, eșecul comunicării"13. În pofida distribuirii unor "roluri semantice" diferite, ambele concepte sunt implicate de aceeași concepție asupra
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
normală", fără să facă vreo referire la mecanica proceselor implicate de cunoaștere. În plus, a ne referi la teoria socială ca fiind un domeniu multi-paradigmatic (din moment ce ar include, să spunem, "paradigme" precum structuro-funcționalismul, evoluționismul social, teoria conflictelor, teoria acțiunii, sociologia fenomenologică, etnometodologia etc.), înseamnă să susținem, în contradicție cu viziunea lui Kuhn, că, într-un anumit moment, poate exista mai mult decât o singură paradigmă ascendentă 163. La Kuhn, paradigma are un caracter monopolist, în sensul că, în orice moment temporal
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a identifica aspectul pozitiv, socialmente necesar, pe care conceptul îl implică. Ca figură-cheie a imaginarului social susține Ricoeur ideologia este inseparabilă de utopie. Din punctul său de vedere, așa cum am arătat în capitolul anterior, ideologia trebuie înțeleasă aplicând o grilă fenomenologică, iar nu una funcțională, astfel încât devine evident că funcțiile sale de legitimare a autorității și de distorsionare a realității, care sunt în mod fundamental politice și care i-au atras semnificația negativă, trec în plan secund, din momentul în care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de ansamblu, vom face doar două remarci generale. Prima observație, de ordin metodologic, se referă la introducerea TDO, din volumul 1, unde, pe suprafața unei duzine de pagini, P. Stăniloae glosează redundant, într-un vag jargon filozofic (aparent de filiație fenomenologică și existențialistă), pe marginea legăturii între „revelația naturală” (artificial deosebită de cea „supranaturală”) și „credința naturală”, înțeleasă ca dorință perpetuă a omului de aflare a unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
recuperată doar tematic, ca ordine semantică pe care prezentul se obligă să o conserve. Atitudinea paseistă, muzeală și romantică face din tradiție un obiect decorativ. Primatul istorist al cronologiei izolează tradiția într-un sertar al imaginației comunitare. Hermeneutica fenomenologicătc "Hermeneutica fenomenologică" Vechea seducție metodologică a Iluminismului n-a fost învinsă decât prin demersurile fenomenologice husserliene de la începutul secolului, fructificate strălucit de Martin Heidegger (1889-1976) în lucrarea sa Sein und Zeit (1927). Prefigurate deja în analiza dimensiunii antepredicative a conștiinței umane și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conserve. Atitudinea paseistă, muzeală și romantică face din tradiție un obiect decorativ. Primatul istorist al cronologiei izolează tradiția într-un sertar al imaginației comunitare. Hermeneutica fenomenologicătc "Hermeneutica fenomenologică" Vechea seducție metodologică a Iluminismului n-a fost învinsă decât prin demersurile fenomenologice husserliene de la începutul secolului, fructificate strălucit de Martin Heidegger (1889-1976) în lucrarea sa Sein und Zeit (1927). Prefigurate deja în analiza dimensiunii antepredicative a conștiinței umane și a fluxului temporalității proprii subiectivității transcendentale (Ur-Ich), propuse de Edmund Husserl, tezele heideggeriene
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gândirii speculative ca pe o trecere de la mythos la logos. Romantismul nu face decât să inverseze polaritatea acestui binom, astfel încât mitul este prezentat ca „vârsta de aur” a conștiinței, neîntinată de păcatul originar al „gândirii”. Gadamer va sprijini o abordare fenomenologică a conștiinței hermeneutice tocmai din dorința de depășire a acestui conflict surd. El urma să arate că, datorită universalității cadrului lingvistic în care au loc interpretările, prejudecățile sunt active și nu pot fi evitate de nici o persoană. În termenii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a matematicilortc " Vocația peratologică a matematicilor" Pledoaria lui Gadamer este o chemare la chenoză, fără de care mintea, abătută de promisiunile neîmplinite ale Iluminismului, nu poate restitui demnitatea paradoxului în geografia vastă a ființei 2. Pe lângă deconstrucția radicală operată de hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
criterii obiective de justificare. Adesea, paradigme științifice cu totul revoluționare s-au născut în niște împrejurări iraționale, fiind atașate unor decizii perfect arbitrare. Nu este greu de sesizat elementul comun al tuturor acestor autori, precum și înrudirea lor cu poziția hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă” pun accentul pe istoricitatea actului de cunoaștere, îndatorată aportului personal al comunității din care autorul unei interpretări face parte. Ele relevă limitele monismului metodologic iluminist, importanța recunoașterii finitudinii subiective a actului de cunoaștere, emergența insistentă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
articulat în prisma rezultatelor muncii de laborator, fiind acoperit abia ulterior de referințe culturale din câmpul teologiei, fenomenologiei, existențialismului, hermeneuticii sau esteticii. H.-G. Gadamer a salutat în lucrările sale târzii relația de conivență între presupozițiile filozofice ale hermeneuticii sale fenomenologice și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința focală versus conștiința subsidiarătc "Conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Sensul global al acestui conținut empiric nu poate fi sesizat decât de conștiința subsidiară. E ceea ce Husserl numea „depășirea de sine însăși a intenției în actul vizării” (dieses Übersich-hinaus-Meinen)1. Polanyi discută tema precomprehensiunii într-un mod congenial cu analiza fenomenologică operată de M. Heidegger în Ființă și timp (¬32). Pentru Heidegger înțelegerea este un atribut al Dasein-ului relevat în structura proiectivă a intenționalității, prealabilă oricărei explicitări hermeneutice. Interpretarea este recesivă comprehensiunii, forjată în câmpul revelației unui sens unitar al totalității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
obiectivitatea cunoașterii, se vădește a fi supusă dialecticii cercului hermeneutic. Împreună cu Heidegger 5, Gadamer abandonase conceptul științific al adevărului qua adaequatio pentru a introduce noțiunea poetică a adevărului ca eveniment sau „survenire” (als Geschehen). Hermeneutul german a oferit o descriere fenomenologică a comprehensiunii în termeni care exclud obiectivitatea, descriind cunoașterea ca pe o „confirmare pe care o poate primi o preconcepție”1. Situat în aceeași perspectivă, M. Polanyi adaugă radicalei sentințe gadameriene (es gibt hier keine „Objectivität”) următoarea afirmație: „procesul descoperirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
omului religios. Efortul teologiei de recuperare gramatologică a sensului creației în lumina revelației nu poate fi susținut fără acceptarea circularității credinței, rezemată numai pe rațiuni practice: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele” (Mt. 9,24). Un alt câștig adus de hermeneutica fenomenologică este relevarea unei evidențe pierdute în modernitate: în lectura unei opere diseminată în timp, intenția auctorială „originară” nu poate fi recuperată fără medierea tradiției 1. Semiotica Scripturii, mai ales, trebuie disciplinată prin supunerea interpretării la canoanele tradiționale ale comunității căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]