380 matches
-
Triumfului (Triumfului, ― ce sinistră ironie!) l-am parcurs într-o stare vecină cu somnolența. N-aș fi vrut să ajung niciodată la destinație și totuși într-acolo mergeam, scurtând în fiecare minut distanța, apropiindu-mă neîncetat. Înregistram rece, automat, prin ferestruica mașinii, mișcarea vie și pestriță a străzii fără să recunosc locurile pe unde treceam. Am tresărit de neliniște. Ajunsesem. Da, trebuia să ajung o-dată! Mi-a apărut în fața ochilor casa tupilată în verdeață, cuibul dragostei noastre defuncte... Fără să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete acum. În partea din spate a acestei încăperi, se găsea și o mică ferestruică tot timpul închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
veacuri în urmă, în mănăstire. Mănăstirea Aladzha, ce a ființat până în secolul al XlX-lea. O scară cu trepte de lemn urcă în spirală până la un paraclis în care nu se poate intra. Fiecare se uită, pe rând, printr-o ferestruică. Pe peretele exterior atârnă un clopot de bronz, fără limbă. Asta e tot? mă întreb, cumva, dezamăgit. Jos, o pădure de stejar cu frunzele înroșite de toamnă. Dacă te uiți la ea, ai "rău de înălțime". Probabil, călugării se încălzeau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o împiedice. Atunci, pentru prima dată, o văzu pe mama lui plângând și înlemni; ea își luase fața în mâini și încerca să-și înăbușe hohotele, gata să se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numele ei pot fi o mie, toate numele care se nasc din singurătatea și din teama noastră, căci tu o poți chema pe Mama cu toate numele iubirii. Eu trăiesc aici, spuse, și o chem în fiecare zi. Deschise o ferestruică. — Privește. În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu un cortegiu de autoturisme de ultim răcnet, primul ministru și membrii comisiei sale guvernamentale. Coborând, și trecând în partea din spate a clădirii, lungi, care cuprindea o întreagă ogradă, rămaseră, cu toții, stupefiați, de imaginea care li se arăta. Pe ferestruica din dreptul fiecărei celule, câte un ditamai fund, gol, era târșit, la soarele, care,încet încet, apărea, de dincolo de marginea pământului, și, din toate cele vreo cincizeci de funduri, curgea, ce,îndeobște, curge, de pe acolo, și cădea, pe o curea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Caloianu plecase cu căruța în căutarea lui Culae și că nu se întorsese. O să-l găsească, se arătă el optimist, apoi se apucă să dea la rindea, pe masa din chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor. Mirat, lăsă rindeaua din mână și o apucă spre poarta de la drum, să vadă ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți. Dar nu sfârșitul ploii îi curmase somnul. De dincolo de ușă se auzea limpede scârțâitul unor roți de căruță, așa că, fără să stea pe gânduri, Culae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând-o în sus pe o scară în spirală, luminată slab din loc în loc de câte o ferestruică cu geamurile murdare. Când ajunseră la ultimul etaj, se opriră puțin ca să-și tragă sufletul și să se orienteze, apoi o luară spre dreapta, pe un coridor strâmt și întunecos, cu miros de aer umed și stătut, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă ferestruică cu gratii a cărei murdărie nu lăsa să pătrundă decît o lumină tulbure... Presupunînd că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opac sub pământ, cadrul ferestrei se dilată și lumina dinlăuntrul ei se revarsă în afară, pe la colțuri mai ales, în bulboane cristaline. Apoi, o să dispară ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe în ascunzișul de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în întâmpinarea bătrânului, așezat pe prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și soarele pe cer se mișca în cercuri concentrice și strălucitoare; ea stătea nemișcată, ca un centru de gravitație al întregii lumi, așa cum trebuie să fi stat în sufletul străbunicului. De altfel, imediat a doua zi mi s-a arătat ferestruica și de-atunci am revăzut-o de multe ori, dar pe Lucreția nu am mai visat-o niciodată. Cum spuneam, de la o vreme, văd fereastra aproape zilnic, și sunt zile în care se deschide tot mai mult și vine către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se împerechea cu valea și forma acea fereastră de cer, ce i se arăta de-acum în fiecare zi. Zilele se derulau din ce în ce mai rapid, timpul zăbovea o vreme doar la asfințit, și anume, când se dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
repetă omul, cu un ton al glasului care Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri. Își Întoarse privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel de a-și Începe mandatul În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
readaptată ca turn de observație. Edificiul purta semnele altor transformări, numeroase, suportate de-a lungul secolelor, care Îi confereau aspectul unui straniu complex, În același timp religios și militar. Un portal cu arc ogival era flancat, pe fațadă, de două ferestruici cruciforme, tipice pentru un stil mai din vechime. Dante ascultase descrierea unor structuri similare de la pelerinii care se Întorceau de dincolo de mare. Cineva, În trecut, Încercase să blocheze accesul printr-o palisadă, care Însă, În mai multe locuri, apărea ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cumva de-a dreptul marele mozaic În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Comunei. Celălalt, pe care cei doi tocmai Îl parcurgeau, era destinat strângerii morților și muribunzilor, mai mult pentru a-i ascunde vederii decât pentru a le respecta agonia. Infernul. Subterana cea joasă, iluminată slab de luminile provenite din puținele ferestruici aflate la nivelul străzii, era Înțesată de miasme insuportabile, devenite și mai cumplite din pricina căldurii de afară. Spațiul era ticsit cu scânduri orizontale pe care zăceau forme omenești acoperite de zdrențe. Alte trupuri erau rezemate de-a lungul pereților, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de lemn, până la flaconul ascuns printre haine. Trebuia să mai fi rămas ceva din lichidul cel verde. Era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine! strigă el În timp ce se agăța de marginea deschiderii, Încercând să se cațere. Gâfâind, izbuti să Își rezeme toracele de pervaz. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întoarcă pentru a-l surprinde pe la spate? Se răsuci rapid și trecu de bariera din pânză, Înlăturând țesăturile cu violență. Alerga din nou către partea prin care intrase când, cu un gest de ușurare, Își dădu seama că pe ferestruica de sus Începuseră să coboare, În sfârșit, soldații. Trupul Îndesat al lui Bargello ocupa spațiul gol dintre două rânduri de pânze. Rămăsese acolo țintuit, trăgându-și suflul, Însă cel puțin sosise. Fiți atenți, e aici! Aleargă spre voi! strigă Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și pună poșeta, unde să se așeze. Nu-i rămânea decât să se întindă pe pat sau să stea în picioare și să tremure de frig. Încremenise în mijlocul camerei, cu poșeta în mână, cu ochii țintă la un fel de ferestruică aflată sus, aproape de tavan, prin care se zărea cerul. Aștepta ceva, nici ea nu știa ce. Își simțea numai singurătatea, simțea frigul pătrunzând-o până la oase, și o greutate și mai apăsătoare ca de obicei în dreptul inimii. Rămase așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de obicei în dreptul inimii. Rămase așa, cu gândurile pierdute, aproape fără să audă zgomotele ce urcau din stradă și prin care răzbătea din când în când vocea furioasă a lui Marcel, dar ascultând acel murmur de fluviu care pătrundea prin ferestruică, stârnit de vânt printre ramurile palmierilor, aflați acum atât de aproape. Apoi vântul păru a se înteți, zvonul' dulce de ape se făcu șuierat de valuri. Își închipuia, dincolo de ziduri, o mare de palmieri drepți și mlădioși, unduind în furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]