361 matches
-
Apa nu curgea tot timpul, ci doar când binevoiau să-i dea drumul. În partea de sus a ușii grele de stejar se deschidea un gemuleț ce dădea spre coridor. Când închideau ușa, nu mai aveam nici un pic de aer. Ferestruica se deschidea, uneori, doar pe jumătate. Gardianul circula pe culoar încălțat cu un fel de papuci, iar pe jos se afla un covor, așa că nu puteam auzi nimic dinăuntrul celulei. Era o tăcere desăvârșită. Rar se putea auzi ceva, dar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
În timp ce colectăm loviturile lui Popescu, o călcasem În picioare, am luat felinarul răsturnat și am dat să intru În baraca; făcusem vreo câțiva pași și tocmai văd pe Matei Vasile, cel mai fioros brigadier din lagăr, scoțând capul pe o ferestruica de la o altă baraca din apropiere și aprobând pe Popescu: „Dați-i, domnule plutonier, ca banditul asta nu-i la prima abatere! Își face de cap!” De fapt, Matei Vasile habar n-avea cine-i „banditul”, dar cum criminal la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie... Nu-mi venea să cred, doar nu voiam să vizitez castelul ci doar să-l fotografiez. Am trecut de panglica galbenă ce interzicea accesul, măcar să fotografiez ce s-o putea, prin ferestruica deschisă din poartă. Doar aleea îngrijită s-a arătat obiectivului aparatului meu. Inutil m-am învârtit în jurul curții cu ziduri înalte, care nu permiteau nici măcar privirii să ajungă la castel. Cineva mi-a sugerat să încerc prin curtea bisericii care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ascultați de mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o să știm niciodată dacă nu cumva eram lăsați - știți cum era ! - ca să existe o „vitrină“, mai ales din cauza proximității față de URSS... V.A. : Eu nu prea cred în povestea asta cu „vitrina“, cum că era în propaganda comunistă și o ferestruică menită să păcĂlească Occidentul că ar exista o oarecare relaxare politică. Dimpotrivă, cred că erau și niște tipi care din poziții de comandă o făceau pe naivii, cu riscurile de rigoare, lăsând să mai treacă o metaforă sau o parabolă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la dreapta, aia trage-o un pic în spate“, a dat repede câteva indicații ospătarilor. „Uitați, dragilor, aici fața de masă e întinsă mai mult în stânga, nu e egală. Iar în colțul ăsta e puțin prea răcoare, de la curent, închideți ferestruica aceea mică de sus. Așa, exact !“ Apoi își lua la rost orchestra. „Aurel ! Aurele, ține, pentru numele lui Dumnezeu, spatele mai drept și vioara aia mai sus ! Parc-ai fi struț, nu bărbat. Și ia dă-te matale puțin mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și până în zilele noastre, trecând și prin epoca lui Saladin, poate fi rezumată într-o continuă ciorovăială de cinsprezece veacuri în jurul unei găuri de broască. Și a problemei cheii: cine poate deschide și închide ușa de la intrare ale cărei ciocănel, ferestruică, broască și zăvor se oferă senin vederii, dar ascund mii de mizerii. Cum, în prezența cui, la ce oră, erau împinse cele două canaturi ale ușii principale ajunsă unică de când perechea ei geamănă, din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât schimburile frățești de lovituri dintre patriarhul ortodox și omologul său armean (care s-au încăierat în penultima sâmbătă a Peștelui, în cursul ceremoniei aprinderii Focului sacru, pentru a tranșa cui îi revine dreptul de a trece primul, printr-o ferestruică a ediculului în care erau închiși amândoi, flacăra torței simbolice către credincioșii care așteptau afară). Nu există un regulament oficial pentru convulsionarii laici. Reprezentanții mai serioși ai preoțimii au ajuns la niște aranjamente de coproprietari care reglementează folosința părților comune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
direcție interpretativă nu lămurește complet implicațiile imaginii literare în cauză. Geamul din sicriu trimite la obiceiul investigat de Ion H. Ciubotaru în întreaga Moldovă: „o importanță deosebită prezintă informațiile potrivit cărora corpul sicriului este prevăzut cu două sau mai multe ferestruici’ (subl. aut.). Acesta consideră că „atunci când uzul căsuțelor de pe morminte a încetat, atributele acestora s-au transferat asupra sicrielor, deși motivația rituală nu mai exista”. Cântecele ritual ceremoniale păstrează, de asemenea, indicii ale înmormântării arhaice: „Roagă-mi-te, roagă,/ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celor de jos, de la firul ierbii. Majoritatea cărților apărute în perioada comunistă mi se par la fel de fragile și nefirești ca vițele cartofilor crescute la întuneric, în pivnițe adânci, care se întind pe pereți după sursa îndepărtată de lumină a unei ferestruici, acele vițe au morfologia specifică, chiar pot da muguri și frunze, atât doar că sunt albe și eterice, aproape transparente, fără vitalitatea sănătoasă a verdelui, rezultat din fotosinteza pe care numai lumina naturală o poate genera și întreține. În mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica de la coliba lor. Nici nu s-au dumirit ce se petrece. Credeau că visează. O voce a țipat la megafon: -Ieșiți cu mâinile sus. Sunteți înconjurați! Cei doi băieți s-au uitat unul la altul: deși era întuneric și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la altul, după cum era îndreptată de la Anna la Caiafa, Mama n-a mai avut acces la mine. Norocul meu a fost că patul care mi s-a atribuit era așezat chiar la marginea salonului, iar deasupra lui se deschidea o ferestruică prin care se puteau cocoța, pesemne destul de anevoie, cei care ar fi vrut să mă vadă. Accesul la această ferestruică era permis numai de două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fost că patul care mi s-a atribuit era așezat chiar la marginea salonului, iar deasupra lui se deschidea o ferestruică prin care se puteau cocoța, pesemne destul de anevoie, cei care ar fi vrut să mă vadă. Accesul la această ferestruică era permis numai de două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor. Odată l-am văzut cocoțat la ferestruică deasupra capului meu și pe Mircea Săucan - și m-am cutremurat de oroare. A venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zvânte la soare, iar noi am făcut rost de vreascuri și de crengi, de capete de lemne, de bucăți de ziar și de hârtie pentru aprinderea focului. Am cărat tot materialul în mijlocul cămăruței, am verificat încă o dată ca cele patru ferestruici să fie bine închise, apoi tata a aprins chibritul și a dat foc. A ieșit închizând ușa. Stăteam jos în curte lângă tata parcă așteptând să se producă ceva; ce anume nu știam. După un timp să fi trecut vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zugrav, munceau la vopsitul tavanului, în timp ce eu cu Radu îl ajutam pe tata să lipească pereții cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici, totul vopsit în albastru, cu pereții lipiți și văruiți frumos de două ori după cum spusese moș Danilov -, cămăruța curată și primenită putea primi cu cinste noii locatari. A fost cea de-a treia și ultima schimbare de locuință din localitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stelele reclamelor de lux, în timpul pauzei de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem toți atât de obosiți, încât nici măcar nu putem face conversație. Ora 4.30
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un strat de beton. Ar fi fost și mai mare dacă în fund o improvizație de scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Pablo Casals; sunt singur, părinții lipsesc, nu-s acasă; în cameră, deși afară e cald, e puțin răcoare, cum se întâmplă până spre mijlocul primăverii, până când pereții caselor se reîncălzesc, și doar atâta lumină câtă parvine de la lămpi prin „ferestruica” radioului, așa de cunoscută mie, așa de intimă; în spate, dincolo de ușa întredeschisă, am în rezervă, ca să zic așa, o altă cameră, chiar camera mea, luminată discret și totuși liniștitor de un abajur; stau ghemuit și un pic înfrigurat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pune în geam un bilet: "Sunați, sunt acasă". Unguroaica strică haznaua spre a împiedica pe clienți prin inundarea curții și amenință că va da foc casei. Saraha desparte curtea în două cu un gard, izolând pe unguroaică, și face o ferestruică înspre curte spre a spiona. Vecina scrie pe gard: "Nu sunt acasă". Saraha vopsește gardul cu păcură. Unguroaica scrie atunci cu cretă. Saraha trece în sfârșit la ostilități și ia de păr pe vecină. Amenințată cu toporul, cărturăreasa înnebunește și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Era o Închisoare mare, pă patru sau cinci nivele, cu celule de-o parte și de alta. Mijlocul era gol, cu plasă de sârmă... Fiind foarte mulți arestați, toate celulele erau pline... Deși mai reușeam să vorbim pe-afară pe la ferestruici, n-aveam nici un fel de legătură cu familia sau cu exteriorul... Absolut nimic. Eu cel puțin, În această perioadă dă la arestare până la eliberare, n-am avut nici o legătură: nici pachet, nici scrisori, nici vorbitor, nimic, nimic. V-au bătut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de pușcărie... Dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai Întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla În cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram În palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer..., și până număram la o mie stăteam la geam... Când ajungeam la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au retras și lucrurile se liniștiseră. Nicolae Petrașcu începu o explorare a spațiului unde era închis. Alături era o cameră mai mică, de unde pe o scară de lemn te puteai urca în pod. Se urcă în pod și văzu o ferestruică spre spatele curții unde nu erau oamenii. Era o înălțime cam mare, însă după o ezitare a sărit pe fereastră. În aer s-a dezechilibrat și nu a căzut în picioare, ci pe o parte accidentându se grav și pierzându
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deținută în vârsta de 23 ani, având în mână, în locul unei arme, un aparat pentru a fotografia celula unde își petrecuse cinci ani din viață. «După ce a plecat» relata ea «a venit un altul la celula mea și a deschis ferestruica.» M-a întrebat. «Ai fost comunistă?» Iar eu am răspuns: «Am fost, sunt și voi fi». La care mi-a răspuns: «Bravo.» Ar trebui să se știe că, spre surprinderea mea, nu s-au purtat de loc rău. Ba din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de temut, din toată rețeaua penitenciară română. Prima celulă este cea destinată gardianului de pază și este prevăzută cu o fereastră mare spre curticică, celelalte cinci au uși grele de stejar, cu trei zăvoare masive de închidere și cu o ferestruică de aerisire de cca. 30 cm x 30 cm, deasupra ușii. Aerisirea în acest coridor era extrem de defectuoasă datorită în primul rând faptului că ferestruicile de la celule nu aveau comunicare cu exteriorul ci doar cu acel culoar de unde primeau aerul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]