22,212 matches
-
chipul Tău în giulgiu vrea s-aleagă doar sufletul eliberat de carne și de țoale. Doar sufletul întreg în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
duceau la piața de pește din fiecare oraș, iar el plătea pentru ca bibanii să fie deja curățați și fripți. Mâncau în tăcere, prinzând cu degetele carnea albă și legumele fierte, de pe care se prelingeau uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele, care se scorojiseră de căldură, dar erau singurul semn după care ea, cea de acum, își mai amintea că fusese altfel
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
contribuise determinant la acordarea distincției. Pe 25 ianuarie 2000, domnul F. - într-o scrisoare care începea cu formula, în românește: "Drag prieten!", și folosea o alta pentru a-l felicita pe "nou cavalerul", - îmi explica ce se întâmplase: "Sunt foarte-foarte fericit că ierarhia Delegației Generale a Armamentului s-a gândit la dumneavoastră pentru o distincție. Regulile sunt astfel făcute că Ordre du mérite și Légion d'Honneur se află practic excluse pentru dumneavoastră. Sunt deci foarte bucuros de distincția în "Arte
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
îi stimulează în a se apropia de cei tineri, în a-i înțelege, a-i îndruma. Mă refer la frații Botond și Imre Kostyák, din Basel, din Elveția, virtuozi ai contrabasului și - respectiv - ai violoncelului, muzicieni ce îmbină în mod fericit activitatea didactică cu cea artistică, la violistul Endre Guran din Austria, la violonista Melinda Béres din Cluj și violista Margit Kardos din Tg. Mureș, două muziciene atașate trup și suflet spiritului Academiei sighișorene, la pianistul și pedagogul Frank van de
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
Vreau blănuri troică lermontov și-o slugă căreia să-i spun: stăpâne! Muntele încremenirea pe valea muntelui e tot ce se mișcă Cocoșii în chihlimbar cântă Alte păsări comunale dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer și al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului sturz sunt de cristal Și cum îți spuneam: în orice zi de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ceaiul de dimineață Liniște tu clatini
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
sigur și-o definește). Iată un ilustru exemplu de poezie de echilibru al antitezelor, un fel de glossă-artă poetică dedicată regretatului poet Ioan Flora: "Praful/ capului meu arde/ iată în stradă/ de câte ori eu/ gândesc mai liniștit// unde sunt acum/ înfrățite fericit/ pagina albă din carte/ și pagina plină de tot// ce carte stelară este/ aerul nostru domesticit/ atât de albastru// cum pot eu acum/ să mănânc liniștit/ din piatra Muntelui liber// o pădure incendiată sau/ un râu înghețat întreg/ trăiesc în
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
plopi crezând că visează, ca demult, seara, în copilărie, când avea febră și vrăbiile se găseau foarte greu. Atunci, după primele două, luate cu multă ploaie, începuse deja să se simtă bine: visele dispăruseră, ea se făcuse mare, sănătoasă și fericită. Și totuși mă vedea iar cum număr, cu unghiile în tutunul din buzunare, vagoanele cu întuneric ce treceau tăcute, încet, lăsându-mă într-o zi fără sfârșit; umărul ei stâng se făcea tot mai alb sub trandafirul gri, necredincios. Era
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de perle, fumul aromat de la țigară se înălța subțire din portțigaretul elegant, iar câinele ei iubit rex, care stătea lângă sobă s-ar fi
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
că nu. Sau să-l dai înapoi ca pe limbile ceasului ori ca pe ciutura din care ai turnat apa în găleată și o lași să se-ntoarcă în fântână, coborând ușor lanțul, ori ca pe rola de film când fericitul operator de la cinematograful "arta" din calafat (nu-i mai țin minte numele) învârte invers manivela? Mai degrabă, mai degrabă astfel. Și ce obții dacă dai timpu-napoi? Ei, o mulțime de lucruri: de exemplu, te deplasezi cu o zi în urmă
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
el n-o băga în seamă, îi răspundea cu niște vorbe învățate de la taică-său: Taci, fă, din gură, ce știi tu!... Nevastă-sa a avut gură aurită, aurită vorba vine: într-o zi, pe nepusă masă, s-a terminat fericita viață a lui vinetu dinamo. Barosanul a închis ochii, între străini, departe, cică prin madrid sau valencia. A fost jale mare, l-au transportat acasă, l-au îngropat între ai lui, în cavou de marmură (tot) neagră, iar cu beculețe
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
rândul ei, de toată lumea. Lasă-mă, lasă-mă să plec, chiar dacă ma-mpusca soldafii din garda, tot am să smulg steagul din poartă ambasadei și-am să cad, simbolic, cu el în brațe, ciumit de glaonte adevărate și cu adevarat fericit. Lasă-mă, te rog eu, lasă-mă să mor cu steagul Americii în brațe. Lasă-mă să ispășesc pentru toata lașitatea și pentru toate crimele Americii!... (fragment din românul Lasă zilei scârba ei)
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
un fel încasînd bobîrnacele celor svelți, Își alintă trupul cu: fratele meu, porcul, Iar pe tine, cititorule, te pune pe drumuri greșite Arătîndu-ți ipotetica stea Canopus, Trimițîndu-te pînă acolo, tăindu-ți apoi orice posibilitate De a mai reveni între muritorii fericiți Se pupă cu cîinii prin parcuri - spun unii -, Botul i s-a alungit ca al lupilor, Și-a inventat un pedigriu fabulos Cu care vrea să treacă toate vămile pustiei din jur, Dar, cititorule, ține-te deoparte, Poți să iei
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
albastru. Iar când soarele ajunse la ferestrele înalte ale amfiteatrului, băiatul fu deja învăluit în pături fierbinți, ca în anii copilăriei, când, gripat, aștepta cu-nsuflețire mâna mamei sale, care era o femeie foarte progresistă. Și sentimentul ăla de întâlnire fericită, când mâna ei îl ridica deasupra bolii, ca pe un egal, îi umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
slăbănog al lui Cico, omoplatul mișcător ca o pasăre, tricoul gri, părul lui adunat în smocuri ude sunt învăluite în aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de unde-l talonează puternic pe Năstase, nervozitatea arătată ori de câte ori sosesc urechelile de la Bruxelles nu oferă, nici pe departe, imaginea unui partid sigur de sine. Pe lângă directorimea de pe vremea lui Ceaușescu, pe lângă securiști și activiști, în PSD au intrat și oameni fericiți să câștige un ban nefăcând nimic. Adică profitând de mai vechile lor abilități de „guriști” în slujba oricărui stăpân. Astfel de ambiții limitate nu mai corespund fazei actuale a evoluției societății românești. Mulți dintre oamenii de aparat încep — cum spuneam
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
de ereditate cîtuși de puțin biologică, în cazul clanului Caragiale. Aceasta e mai degrabă un artefact psihologic, o autoficționalizare de fapt a sinelui, proiectat ca un Celălalt, revers polemic al tatălui. Concluziile unei asemenea strategii interpretative se dovedesc, printr-un fericit paradox, pe cît de surprinzătoare, pe atît de convingător expuse. Dincolo, de exemplu, de conflictul dintre Caragiale-tatăl și Caragiale-fiul, deci dintre scriitorul care își cultivă fantasme tihnit-burgheze și cel bîntuit de bovarisme aristocratice, semnificațiile abisale puse în evidență de hermeneut
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
eu cât e de important să-ți scrii opera ? Toate astea au doza lor de relativism. - De iluzie... - Sigur că există o mare parte de iluzie, așa că nu vreau să spun că modelul meu este mai bun decât al altora. Fericiți cei ce reușesc să le facă pe toate. În ceea ce mă privește, nu pot să fac treaba asta. În plus, lucru curios pentru un profesor, îmi place mai mult să scriu decât să vorbesc. E drept, la facultate mai și
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
Îi zăresc și emoția pe sub borurile largi ale pălăriei texane. Vreau să plec și o simt pe Tita lîngă mine, aplecată cumva, pregătită pentru un mic dialog complice. Mă întorc cu ochii plini de lacrimi și îi văd zîmbetul. E fericită! , lumea e a mea. Uneori, joia, poate fi minunat! Cît pentru săptămîni, și luni, și ani.
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
armata l-a făcut” (Niki) sau masoneria l-a făcut (Flo). Niki e zdrobit teoretic și atins în onoarea lui de militar. O umilință în plus, pe lîngă declinul vizibil din familia colonelului: boală, tristețe, singurătate, delăsare. Refugiul în “trecutul fericit” (caseta de la nunta fiicei, filmată, firește, de același Flo) e și el prilej de contrarietate ( Niki realizează, confuz, cine se află la rădăcina răului: cel care, filmînd , a distorsionat pervers, cu o vulgaritate cvasi-pornografică, puritatea mesajului “Veronica, Veronica, viața ta
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
populară românească și cele două rapsodii compuse de Enescu. Așadar, muzica populară și cea cultă enesciană au fost cele care m-au fascinat la început. De aceea, în 1963, când am venit pentru prima oară în România, m-am simțit fericit auzind-o la fiecare pas. Știam pe atunci - grație profesorilor mei, domnii E. Biedrzycki și I. Tiba - destul de bine românește și imediat m-am simțit aici ca la mine acasă. Din păcate, și din aceeași cauză ca și în Polonia
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
ani, Tompa Gabor se apropie din nou de lumea lui Eugène Ionesco. În preajma Sărbătorilor din 2003, am ajuns la Cluj, în Teatrul Maghiar, a cărui trupă o prețuiesc fără rezerve, pentru două momente ce s-au adăugat șirului de coincidențe fericite despre care încerc să vorbesc aici și care strîng sentimente și oameni împreună: premiera lui Tompa cu Jacques sau supunerea și lansarea volumului Conversație în șase acte cu TOMPA GABOR, o nouă carte a Floricăi Ichim din colecția, deja cunoscută
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
moldovenești și ucrainiene. Iar peste toate, a planat susținutul și marele efort de obținere de fonduri, care să permită menținerea ritmicității împlinirilor. Apariția unei mișcări crescânde într-un sistem frământat de convulsii nu poate naște, în contratemă, decât, în caz fericit, imitații îndepărtate sau apropiate. În cazul neputinței de a se afilia unui eveniment, ce se prevede a fi viguros, sau, cel puțin, de a-l accepta cu generozitate, contratema se recunoaște în mișcări distructive. De modelul distrugerii am avut îndestulător
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
domni, Permiteți-mi ca la acest sfârșit de an, să vă urez toate cele bune pentru anul 2010 care se apropie în grabă. Sănătate, succese, bucurii și noroc! Să vi se împlinească toate visele frumoase, tot ce vă doriți! Sărbători fericite! Să fie pace pe pământ! A mai trecut un an din viețile noastre. A fost bun? A fost rău? Am supraviețuit, asta este important. Criza economică de care se vorbește cu atâta intensitate nu ne-a făcut să flămânzim. Gripa
Cuvânt către cititori. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/80_a_140]
-
mese pline de bunătăți, împrejuru-le cu cei dragi ai casei (și alții, picați la ceas de seară spre disperarea gazdelor); am trăit sentimentul binefăcător că nimic nu ne mai lipsește în această perioadă de trăiri înălțătoare ca să fim cu adevărat fericiți - slavă Domnului din cer (și domnilor de pe pământ!). Am devenit buni și iertători constatând din pastișa lui de bilanț că, la ora aceea, dispuneam de: 1. O țară bogată și frumoasă (păcat că-i locuită); 2. Colinde emoționant-creștine, cum ar
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]