1,361 matches
-
Încruntat, uitându-se peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu un tremurat, traversă strada Hastings. În acel moment fiecare pasager - toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul de la poșete. Vatmanul trase de maneta care Închidea ușa din spate. Desdemona, observând toate acestea, se uită pe geam și văzu că tramvaiul intrase În ghetoul din Groapa Neagră. Nu era nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcând prostii cu Jerome?... Așa că, pentru siguranță, mi-am Îndreptat atenția către el. Acum era Într-un soi de agonie. Se frecă de mine și apoi se opri și Întinse mâna să-și potrivească poziția. Se auzi un sunet de fermoar. M-am uitat la el cu coada ochiului. L-am văzut gândindu-se, concentrându-se la enigma salopetei. Nu părea să aibă sorți de izbândă, așa că am plutit din nou până În celălalt capăt al camerei și am intrat În corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt doctorul Luce. Îi strânse mâna tatălui meu, apoi mamei, și, În cele din urmă, veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi cade pe jos. O luminează cu lanterna. ― Cine-i asta? Prietena ta? Se uită la fotografie, rânjind. ― Lu’ prietena ta Îi place să sugă pula? Pun pariu că-i place. Ia legitimația de pe jos și și-o freacă de fermoarul de la pantaloni, plescăind din buze. ― Mm, daa! Îi place! ― Ia să văd și eu, spune cel care stă peste mine. Tipul cu lanterna aruncă legitimația pe pieptul meu. Cel care mă țintuiește Își pleacă fața spre mine și-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Caratârtiței, unde ne facem toate poftele sexuale! Vă spun, prieteni, noi aducem strălucirea În viețile voastre, noi vă conectăm la cele mai electrizante experiențe... Așezată pe-o parte, Zora, cu ochii ei albaștri și cu părul blond, mă Întrebă: ― Am fermoarul tras? M-am uitat. ― Bazinul ăsta mă face să mă congestionez. Tot timpul sunt congestionată. ― Vrei ceva de la bar? ― Adu-mi un Negroni, Cal. Mulțam. ― Doamnelor și domnilor, a sosit momentul următoarei atracții aici, În Grădina Caratârtiței! Da, da, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul nici unui elev, îi explică ea. Pendula de pe hol bate o oră. Sorin îi privește săgețile ajunse în dreptul cifrei șase. E cam devreme pentru grădiniță! spune el. Așa-i. De ce nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
celălalt capăt al jgheabului, s-a concentrat cât de tare a putut, și-a Încordat toți mușchii - dorsali, abdominali, fesieri - și tot ce a putut produce a fost un firișor. Deși nu reușise să se ușureze, și-a tras repede fermoarul ca să nu mai prelungească umilința. Aș vrea să adaug aici că În nici un caz nu-mi stă În obicei să privesc sau să vorbesc despre treburile personale ale celorlalți. De altfel, nu pot suporta nici glumele scatologice sau bârfa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu ea de control și să o iei În avion? Esmé Îi arătă cum Își făcuse din bucata de tricou un fel de suport ca pentru o mână În ghips peste care Își pusese un pulover Închis În față cu fermoar. A fost ușor, spuse ea cu mândrie. Am trecut direct, n-a scos nici un sunet. Marlena Îl privi pe Harry și, pentru prima dată de la Încurcătura de la templu, mințile și inimile lor se căutară unele pe altele. — Ce ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din autocar, urmând-o pe Lulu. Dwight s-a dus până la marginea șoselei și și-a desfăcut fermoarul. Gestul lui de a urina În văzul tuturor o irită pe Vera, mai ales că se purta ca și cum ar fi fost responsabilitatea celorlalți să-și ferească privirea. Ce tupeu! Controla grupul purtându-se ca și cum el ar fi fost excepția de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau de spirite. Îi chemă pe toți cei care se bucurau de pauza de toaletă și-i Îndemnă să urce În autocar. Se ridicară pantaloni În grabă, siluete Întunecate se Îndreptară Împiedicându-se spre mașină În timp ce-și trăgeau fermoarele. Dar Harry, acest hoinar ferice cu probleme urinare, habar nu avea de toate acestea. Era undeva mai departe În josul drumului, admirând gămăliile strălucitoare ale stelelor când ajunseră la el zgomotele agitației de la autocar. Se uită Înapoi și-i văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
luni Inima e cea care ne conduce M-am băgat astăzi într-o chestie din șifonier în care își ține tati sumanul pe care îl îmbracă o dată pe an, de Ziua României, și l-am stricat. I-am stricat fermoarul. Am vrut să mă îmbrac în aia ca să o fac pe mumia lui Tutankamon, ca să îi sperii pe toți din casă. Tata a deschis șifonierul și a văzut că i-am stricat chestia aia în care își ține sumanul. - Nu știu ce
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
freamătul de dor . MĂ TOT GÂNDESC Unde-mi pun banii uit mereu Și dacă-i caut nu-i găsesc, Mă supăr, plâng și mă gândesc Dacă să-l cert pe Dumnezeu! Prin ochelari discret privesc, Portmoneu-i gol și-înnebunesc, Fermoarul de la geantă e deschis, Mă-ntreb de-i adevăr sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un lucru sfânt, Dar unde-s banii, intrat-au
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
șifonat, iar benzile adezive mă mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul, care consta dintr-un sac de pânză cu fermoar și cu un aspect dezolant, într-una din cutiile acelea de metal din gara Penn. Pentru a pune capac stării de lucruri, în timp ce rătăceam prin Garment District în căutarea unui taxi liber, un locotenent de la Transmisiuni pe care omisesem, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
impresia că e geanta mea de voiaj ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că, probabil, îi aparține lui Boo Boo. M-am dus la fereastră. Fermoarul era deschis și o singură privire aruncată conținutului m-a lămurit cui îi aparținea de fapt. Când m-am uitat mai bine, am văzut ceva ce zăcea peste două cămăși soldățești spălate și călcate, ceva ce nu putea fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Acum Însă vremurile se schimbaseră și Mașa auzind de guvern, de constituție, de parlament, de stat, izbucni În râs. - Te pomenești că statul ăsta al vostru, spuse ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un prohab? Te deschei la fermoar și iată, apare statul, continuă ea. Tragi fermoarul și statul se retrage cuminte la locul lui și Începe să toarcă alene, ca un motan pe cuptor. Mașa nu-și putea explica de unde Îi veneau asemenea imagini. Cuvinte suculente izvorau nesecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de guvern, de constituție, de parlament, de stat, izbucni În râs. - Te pomenești că statul ăsta al vostru, spuse ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un prohab? Te deschei la fermoar și iată, apare statul, continuă ea. Tragi fermoarul și statul se retrage cuminte la locul lui și Începe să toarcă alene, ca un motan pe cuptor. Mașa nu-și putea explica de unde Îi veneau asemenea imagini. Cuvinte suculente izvorau nesecat din gura sa, aproape fără voia ei, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-și scosese penisul. Era expus către Sammler cu testicule mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de locuri și s-a mutat lângă fratele lui. Când călătorea, Irene alegea întotdeauna haine din mătase. Când a intrat în terminal și-a dat seama că era singura care se îmbrăcase elegant. Restul călătorilor apelaseră la pantaloni sport cu fermoare și cămăși din Lycra în culori fosforescente, genul de echipament folosit în ciclism sau la schi. Se părea așadar că tot orașul mergea cu bicicletele și făcea schi, iar chestia asta a făcut-o pe Irene să urască și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mergem la următoarea tabără. Două ore mai târziu, Alice a ajuns în tabără la bordul bărcii cu motor. N-a mâncat nici măcar o bucățică din cotletul pregătit de Drew la grătar. S-a dus în cortul ei și-a tras fermoarul cu totul. Cineva ar trebui să se ducă să discute cu ea, a spus Mary, dar fără să se ofere să facă ea asta. Singura dovadă că izbucnise un incendiu era cerul splendid, care semăna cu un șerbet multicolor, compus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vrea înapoi. Alice știa cum să construiască personaje; poate că ea însăși putea să devină unul. Genul de personaje despre care scrisese: caractere curajoase, caractere care luptau pentru cineva sau pentru altceva. Eroii de care fusese mândră. Alice a desfăcut fermoarul cortului. Afară nu era nimeni; focul se stinsese. Doar jăratecul mai sclipea în vatră, deși aerul era plin de fum. Vântul își schimbase direcția. Atmosfera era animată de insectele panicate și de fulgii de cenușă. Singura lumină venea din cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
panicate și de fulgii de cenușă. Singura lumină venea din cortul lui Irene. Naji dormea cu fratele lui. Alice a traversat tabăra cu pași grăbiți și s-a lăsat pe vine. Irene ? a zis ea. Am auzit ceva. Tăcere. Apoi fermoarul s-a desfăcut. Irene a scos capul afară. Și ? Alice și-a privit mâinile. Manichiura franțuzească îi era distrusă, vârfurile la început albe ale unghiilor erau acum murdare. Nu-i destul c-am pierdut totul ? a spus ea. Irene i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Trezește-te. A izbucnit focu’. Drew a ieșit fără cămașă. Somnul îi pierise instantaneu; el și Mike au fugit pe plajă. În timp ce Mary se îmbrăca, Irene s-a uitat către cortul lui Ahmad, cu toate că știa deja ce-avea să găsească: fermoarul deschis și sacul de dormit rulat, fără să fi fost folosit. Femeii nu-i era deloc greu să gândească tot ce era mai rău despre Ahmad; asta nu era numai datoria lui Mike, ci a oricărui adult. Problema ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să tacă. Nu mai avea timp de pierdut într-un joc care o făcea să se simtă atât de stupid. Trebuia să-i pună capăt. Băiatul apăru în grabă îmbrăcându-se din mers. M-ai chemat? întrebă el trăgându-și fermoarul de la haină odată cu sufletul care părea să-l părăsească de cât alergase. Da, îi răspunse sec Erjika țintuindu-l cu privirea. Ia zi-mi Titi, de ce mă iubești tu pe mine...? Doar fiindcă ai auzit că e ușor să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bolta în semicerc, ardea festiv un bec puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul se aplecă ceremonios (mie mi se păru hazliu ca o jucărie mecanică ușor dereglată - „iată, îmi spusei, câte-ți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit desfăcându-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un funduleț minuscul, cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem. Aplecându-se asupra mea, cu umerii încordați, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]