715 matches
-
închiseseră vreodată de plăcere. Ei da, sigur că da! Și totuși... Era ciudat cum încă de la început nu arătase niciun fel de teamă la vederea războinicilor cu o înfățișare nicidecum liniștitoare care dăduseră buzna în sălașul ei: nici fețele lor feroce, nici armele, nici măcar stropii de sânge rămași pe haine după scurta înfruntare de cu o zi înainte, cu bagauzii, n-aveau darul s-o impresioneze. Mai mult, după cum vedea bine, ținea perfect sub control situația. Ca și tovarășii săi, simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dădea doi bani pe el și s-a lăsat răstignit pe cruce le tâmpesc pe femeile noastre și fac din tinerii noștri niște idioți; și, vă spun eu că... vă spun eu că... Se întrerupse și, în aceeași clipă, privirea feroce pe care o avusese când luase cuvântul lăsă locul unei expresii pierdute, expresia celui care și-a pierdut șirul vorbelor. Ia mai ține-ți gura! interveni, râzând, cineva de lângă el, apoi, ridicând piciorul, îl lovi în spatele genunchiului, făcându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar către părțile acestea ca să ajungă în Italia; și ce-o să facem atunci? Vă gândiți cumva să le lăsați cale liberă, trădând cuvântul pe care l-am dat, ca să ne târâm pe urmă pe lângă tronul lui Atila și pe lângă bestiile feroce care-l înconjoară? Dacă așa v-ați gândit, nu contați pe mine, fiindcă eu n-o să mă supun niciodată hunilor. Ați uitat în ce disperare trăiesc frații noștri rămași în robie dincolo de Rin? Vreți să ajungeți mâine ca ei? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din groaza adâncă ce-l încercase atunci când ea se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spus despre visul său, care, de fapt, a fost întotdeauna visul bagauzilor: pământul să fie al celui care îl muncește, omul să nu mai aibă putere asupra altui om, să nu mai fie taxe, nici perceptori, nici vechili cu câini feroce. Ah! Omul ăla știe să vorbească, știți? Și are o lumină în ochi! O lumină care... în sfârșit, ca s-o scurtez, am devenit tovarăși, ba chiar prieteni. A doua zi, m-a dus la peșterile unde locuia banda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de miel câștigat cu atâta greutate. Când Odolgan o puse jos înaintea lui Balamber, care o observa amuzat, se eliberă, zbătându-se, și îi aruncă o privire furioasă, în timp ce, la spate, mâna ei strângea bucata de carne. Cu un aer feroce, Balamber se făcu că vrea să vadă de sus ce căuta ea să ascundă. — Ai furat din carnea războinicilor mei, rosti pe un ton sever. Nu e adevărat! protestă cu vehemență, iar vocea ei, deși copilărească, sună ferm și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin care cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește-i cu furtuna ta și spulberă-i cu uraganul tău!“ în acea amestecătură, măiestria superioară a turingienilor în folosirea armelor era contrabalansată de agresivitatea feroce a adversarilor lor. Metronius îi încuraja pe ai săi, le striga să strângă rândurile, dar el însuși înainta mai ales fiind împins de masa ce îl urma. Almirus, ce se afla alături de el, primi o lovitură de măciucă în tâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lovitură scurtă de sabie și, eliberându-se de scutul spart în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi îi veniră în ajutor și în jurul acelui ciudat, absurd stindard se încinse o luptă feroce. Aplicând teribile lovituri de sus, Metronius îl apăra cu îndârjire și îl ținea între timp în aer, unde îl puteau vedea toți, pentru ca astfel bagauzii să aibă un reper sigur în învălmășeala aceea sălbatică. în sfârșit, reuși să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buzdugane și sulițe, imitați de mulți alții, care, rămași mai dinainte fără cai, se întorseseră în prima linie pentru acel ultim asalt. îmbătați de masacru, combatanții nu mai căutau deloc să se ferească de loviturile dușmanilor, ci se încleștau în feroce înfruntări corp la corp și nu șovăiau să lupte cu mâinile goale atunci când își pierdeau armele, cu atât mai mult cu cât învălmășeala era atât de mare, încât nu se puteau desprinde din lupta aceea sălbatică. Deși supuși unei presiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armatei lui Etius și care aveau motive în plus, față de ceilalți aliați, să nu-i slăbească. Ura semănată cincisprezece ani mai înainte pe malurile Rinului încă își arăta roadele otrăvitoare și unul dintre acestea îl privea doar pe Balamber: ostilitatea feroce, de neînvins, a Fredianei. Cu toate acestea, faptul că de mute zile coloana mărșăluia fără să fie deranjată de dușmani îl făcea să-și spună că, foarte probabil, ceata sa încetase și ea urmărirea. De altfel, eventualitatea unei noi întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcând numai dâre de făină până jos la parterul clădirii. Imediat după plecarea hoților, Atena dădu un telefon informând prietenul ei de cele petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor nu mai știa ce să inventeze pentru a-l intimida dar, el greșise. În definitiv, Tony Pavone se Încadrase În porunca Dictatorului Suprem, păstrând cantitatea necesară până la primirea rației pe cartelă iar calificativul de „Dosirea alimentelor”, nu putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se gândi el. Cât despre nasturele negru, era oare o imagine pe retină lăsată de luna albă? Pe 15th Street curgea un curent cald de primăvară. Liliac și scursură de canalizare. Încă nu apăruse liliacul, dar un element din gazul feroce era catifelat și dulce, amintind de liliacul În floare. Totul În jur era o moliciune probabil de funingine dizolvată sau de aer trecut prin multe piepturi umane sau metabolizată Într-o multitudine de creiere sau eliberată din tot atâtea intestine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după Seinfeld, a zis el. Am dat din nou din cap. — Seinfeld? Știi, nu? Serialul de comedie american? A arătat spre raft. — Vezi toate casetele de acolo? Majoritatea sunt cu episoade din el. Sunt, cum s-ar spune, un fan feroce. Nu e un show din ăla tipic american, răsuflat. Toate subiectele sunt legate de micile chestii din viața de zi cu zi care te înnebunesc. Vocea veselă, sonoră a început să-i scadă. M-am uitat la ceas. — Doamne, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe fratele mai mic, care se ridicase din cenușa casei incendiate ca o altă persoană - mai întâi, ca un băiat bântuit stând lângă patul de spital al tatălui, apoi, după ce părintele își revenise, ca un tânăr transformat, de o religiozitate feroce. Singura dată când Naji s-a prosternat a fost atunci când i-a cerut tatălui să-i îngăduie să meargă să studieze în Statele Unite, iar răspunsul nu l-a auzit niciodată. Tatăl lui i-a lăsat un bilet de avion pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vrednice de dispreț. „Astaghfirullah! Astaghfirullah! Dumnezeu să mă ierte!“ zbiera el la simpla menționare a unui vin, a unei crime sau a unui strai femeiesc. A fost o vreme când oamenii îl luau peste picior, cu amabilitate sau în chip feroce. Taică-meu mi-a mărturisit că se întâlnea adesea, cu mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de rugăciunea solemnă de la amiază, în prăvălia unui librar aflată nu departe de Moscheea cea Mare, ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate, o spun cât se poate de firesc, din moment ce tocmai numele acestei fiare sălbatice aveam să-l port vreme de opt ani încheiați în Italia. Se cuvine totuși să precizez că cei din zonele reci sunt cu mult mai puțin feroci decât cei din zonele calde. La Fès, când vrei să-l faci să tacă pe un lăudăros, îi spui: „Ești la fel de curajos ca leii din Agla cărora le mănâncă vițeii coada“. E adevărat că în localitatea cu acest nume, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de predestinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu? Profetul n-a spus altceva musulmanilor. În pofida acestor concordanțe, mi-era cu neputință să urmez, în această privință, înclinațiile rațiunii mele. Între Luther și Leon al X-lea se angajase un feroce duel, iar eu nu puteam da dreptate unui necunoscut în dauna omului care mă luase sub aripa sa și care mă trata de acum ca și cum mi-ar fi fost părinte. Nu eram, firește, singurul căruia papa îi spunea „fiule“, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Am privit fața aprinsă a lui Terry - părul cârlionțat și rărit, jumătate de ureche mușcată, nasul mic. Dinții strâmbi seamănă cu cioburile de sticlă din zidurile de la mahala. Terry face parte din categoria noilor prinți și o face pe geniul feroce. Visul lui curent e să-și angajeze un șofer handicapat: însemnul de Handicapat i-ar oferi lui Linex posibilități nelimitate de parcare. — Da, fă-o. — Bucuros, mă asigură el. Mai bine să fii asigurat decât să-ți pară rău. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de două parale. În modul în care concepusem eu lucrurile, lăsasem clar să se vadă ce fel de om era Gary. Gary era ca Barry, ca Barry Self: un habamist ca bărbia ascuțită, un petrecăreț fără judecată, însuși prototipul îngâmfatului feroce, dar care exploatează, totuși, o mică dar consistentă moștenire de farmec și noroc... De ce-mi bat capul cu tatăl meu? Cui îi pasă? Ce așa mare scofală cu tații și fiii? Nu știu - nu e vorba că e tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de neînvins și m-am prăbușit pe sofa. Am visat că Miquel mă săruta pe frunte și mă acoperea cu o pătură. CÎnd m-am trezit, am simțit o durere de cap teribilă, În care am recunoscut preludiul unei mahmureli feroce. M-am dus să-l caut pe Miquel ca să blestem ceasul cînd Îi venise În minte să mă Îmbete, Însă mi-am dat seama că eram singură În apartament. M-am apropiat de birou și am văzut pe mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a se lipi de perete, tocmai ca să fie cât mai departe de limba bifurcată cu care broasca țestoasă Wu vâna fluturii ce se roteau În jurul lămpii. Asemănarea dintre ea și femeia-șarpe a lui Oliver era uluitoare. Amândouă posedau același cap feroce, doar corpul diferea ca Înfățișare. Unul semăna cu o spirala unei galaxii aflată În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
degetul său acel inel prețios ale cărei către locul de unde venea acest zgomot și a descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
distanță nu tocmai mare. Și-au îndreptat, deci, caii într-acolo și-i vom lăsa să-și afle singuri drumul. Nu știu dacă cititorii mei își mai aduc aminte că în clipa cănd Rogero a scăpat-o pe Angelica de ferocele Orc, această frumoasă prințesă și-a băgat inelul în gură și s-a făcut nevăzută. În același timp, hipogriful își rupse frâul și zburase la fostul său stăpân așezându-se, foarte natural, în grajdul său. Aici l-a găsit Astolfo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un zgomot de arme. S-a îndreptat către locul de unde venea acest zgomot și a descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]