1,420 matches
-
hotărăsc identitatea. Fără poze romantice, făurarul de efigii fulgurante, demn să ne asalteze pentru totdeauna memoria, părea să nu recuze, în propria lui figură, fraterne metamorfoze, sporindu-i tainic aderența la geniul pe care îl servea și îl asuma cu fervoare. I s-ar fi putut întîmpla și lui, ca lui Prokofiev cîndva, în anii cînd compunea muzică pentru Diaghilev, să-și afle obrazul astfel stilizat - într-un portet de Matisse -, încît să trebuiască a întreba: „De ce mi-ați făcut o
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
este întreruptă de pasaje poetice care sublimează și esențializează suferința zilnică a autoarei. Rezultatul este un soi de discurs dublu care traduce cotidianul în construcții metaforice de un dureros imponderabil. Jurnalul Creștetul ghețarului reconstituie avatarurile unui spațiu matrimonial consumat cu fervoare și disperare de către ambii protagoniști. Diarista subliniază cu profundă tristețe conflictul dintre orgoliul personal și dăruirea părintească. „Copiii aceștia ar fi meritat să ne fi iubit și noi până la capăt. N-a fost să fie!” (p. 237). Se retrăiesc anii
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
cu voluptate Corpul ei amăgitor; Ea o sparge și o bate; Face spumă din picior” (Se scaldă). În pan-erotismul care vibrează universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-al ei păr desfătător, Ca o dulce stea sub nor, Într-o lespede-nflorită Se prevede cu amor. Lîngă dînsa o fecioară, Cu ochi dulci și amoroși, O sărută, o devoară Cînd pe lunga-i cosicioară
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ilustrare aproape didactică, minimalismul figurației și al lexicului lui Bolintineanu; față de el, chiar și Grigore Alexandrescu pare mai imaginativ, pentru a nu vorbi de Heliade și de bruștele lui iluminări. Doar melodicitatea ingenioasă ridică brusc poezia deasupra mediocrității, pentru că în fervoarea muzicală rezidă noutatea acestui unic precursor real al lui Eminescu. Făcînd apoi din Eros o deschidere spre moarte, stabilind cu „lumea de dincolo“ o complicitate erotică, Bolintineanu inova radical într-un context cuminte și conformist. Față de îndrăzneala proiectului, lipsurile limbajului
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
evocare a unei lumi stinse e The Memory Chalet / Cabana memoriei (Penguin Press, 2010.) Aici, Tony Judt nu are nimic de demonstrat. Pasiunea politică lipsește cu desăvârșire și, din întreaga panoplie a obsesiilor stângii, autorul a selectat o singură valoare: fervoarea umanistă. Indiferent de întâmplările narate, în centru se află omul: membrii familiei, personajele întâlnite de-a lungul vieții, prietenii și colegii. Scrisă la încurajările lui Timothy Garton Ash, cartea reprezintă încercarea unui om care știa că va muri - în acest
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
să-ți dorești/ să învii?” (45). Să mai observăm o netă deosebire între poetica ilustrată de Theodor Damian și cea cu care, istoricește, ar putea fi pusă în relație, aparținînd poeziei noastre mistic-religioase din interbelic. Pe cînd gîndiriștii exploatau cu fervoare stratul tradiției, etalau cu mîndrie specificul etnic, își ornau lexicul cu arhaisme și regionalisme, bardul în discuție are, dimpotrivă, beția spațiilor transfrontaliere. O insațiabilitate geografică îl frisonează.. Departe de figura sacerdotului ortodox tradițional, cufundat în lectura „vechilor ceasloave”, acest teolog
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
am folosit aici, circulă, în mare parte, pe net, așa că luăm o oarecare distanță față de ele și nici nu le girăm ca fiind autentice sută la sută. Când te apuci brusc de acest lucru, la 30 de ani, cu o fervoare ieșită din comun - pictează aproape un tablou pe zi și trăiește din vânzarea lor - , poți să-ți închipui, printr-o supraevaluare a eu-lui, că ești genial. Andra Ponomarenco, vă spunem din capul locului, are talent, are simțul culorii și în
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
Talliaferro e, de fapt, un pseudo-mediator, așa cum eroii lui Henry James, în The Ambassadors, sunt emisari obsedați parcă să găsească o modalitate de a nu-și îndeplini misiunea. Negustor de lenjerie feminină, probabil impotent, el trăiește sexualitatea cu o neobosită fervoare - dar strict teoretic. În mintea lui, vocația artistului e să atragă, prin creație, femeile, arta fiind doar o complicată strategie a seducției, dacă nu chiar un fel de vrăjitorie modernă. Pentru el, "arta nu e decât un camuflaj convenabil pentru
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
și, finalmente, se sublimează în vectorii unei năzuințe interioare. Urletul inițial se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal și înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile cărnii cu parfumul ireal și casant al moaștelor.
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
dezacord cu sine, să uite crezul de adineauri pentru o convingere abia cristalizată. (Și nu întotdeauna astfel de retractări beneficiază de alibiul de-a fi enunțate de instanțe diferite. Și Vasilyi Andreevici, și A. I. își dau singuri peste mână cu fervoare.) Pentru un ideolog, lucrul ar fi amendabil. Dar cel care-a scris Ultimii eretici ai Imperiului nu e un ideolog! O dovedește până și titlul, deviaționist cât cuprinde. Căci pledoaria de aici nu se duce în favoarea unei direcții sau a
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
mirare că au isterizat-o pe biata Sofia Andreevna. Cei mai apropiați dintre aceștia, y compris membrii familiei, Sofia Andreevna în primul rând, fetele, vreo trei dintre băieți țineau jurnale. Se dezlănțuise, mai ales în ultimul an, 1910, o adevărată fervoare diaristică, toți își însemnau "evenimentele" fără a-și disimula umorile, toți se străduiau să-și noteze fiecare zicere emisă de Lev Nikolaevici. Jay Parini le parcurge pe toate acestea imediat după revelația pe care i-a produs-o jurnalul lui
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
ț mama e irațională, falsă și lacomă, egocentrică și, în general, imposibilă." Tot în misiune se consideră și doctorul Makovițki, mândru de a fi considerat prieten de ilustrul său pacient. El e un lucid, un raționalist care se detașează de fervorile mistice ale adulatorilor acestuia, fără a-i diminua cu nimic măreția, dimpotrivă, așezând-o între niște coordonate rezonabile și plauzibile: Tot ce spune Lev Nikolaevici a mai fost spus. Pe tărâmul religiei și al eticii adevărul nu se inventează: el
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
excepție) amintesc de cele ale lui Lucian Raicu sau Livius Ciocârlie. Ca și aceștia, nici el nu vine, în critica literară, cu instrumentele teoretice gata pregătite. Grilele de orice fel îi displac. Le cunoaște în amănunt, dar le respinge cu fervoare. E de urmărit tirul încrucișat pe care i-l prilejuiește, spre final, pedanteria acaparatoare a psihanaliștilor. Chiar și tonul devine altul aici. Frazele sunt mai scurte și mai mușcătoare. Articlierul Mihăieș nu se dezminte. Făcând însă abstracție de aceste secvențe
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
Negrici plasează câteva observații cu cârlig etic. Genealogistul cu genealogie discutabilă are totuși o vigoare a talentului mai presus de orice suspiciuni. În capitolul referitor la însemnările pe cărți, aș zice că lipsește totuși ceva. Autoreferința. Eugen Negrici detaliază cu fervoare micile cronici, în care e prins de regulă dansul istoriei mari cu istoria de familie, dar trece nonșalant pe lângă (cum să le numesc) micile recenzii. Chiar nici un cititor de secol XVII, XVIII, XIX n-avea nimic de spus despre ce
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
încarci cu tonul și ritmul autorului, dezno-dămîntul fiind acela că, vrînd să-i scrii o cronică, vei constata cît de ușor ai înclinația de a-l plagia. Pur și simplu vei fi predispus a-i împrumuta, dacă nu ideile, măcar fervoarea lexicală al cărei martor ai fost. Se subînțelege că posibilitatea contaminării e direct proporțională cu vâna autorului. Cu cât gînditorul e mai mediocru, cu atât gradul de molipsire scade, și asta fiindcă lipsește vraja dată de frumusețea exemplului. Ceea ce-i
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
goală, amintirile au o temperatură sufletească de apostat creștin, de unde și elanul cu care călugărul își mărturisește escapada pe care o trăise la o casă de toleranță din Pesta, caz în care, povestindu-și amorul pentru curtezana unguroaică, arhimandritul capăta fervori de arnăut scăpat de la pușcărie. Apoi însă, scuturîndu-se de slăbiciunea pentru sexul frumos, monahul Eufrosin capătă seninătatea filantropică a omului îngrijorat de suferința semenilor. Dincolo de detaliile nu atît licențioase, cît insolite, dacă sunt judecate ca aparținînd unei fețe bisericești, nota
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
furie, țarul își ucide fiul cu o lovitură de baston și urmărește neputincios agonia acestuia, iar Repin joacă admirabil o serie de contraste, de la aspectul de călugăr rugându-se pentru un dreptcredincios la costumul strălucitor al fiului, de la privirea de fervoarea teribilă a părintelui vinovat la privirea stinsă, resemnată aproape a fiului din care se scurge viața. Lucrurile sunt într-o oarecare măsură similare până la un punct, dimensiunea trăirismului, a sentimentului religios apare grandioasă în contrast cu atitudinea reținută a călugărului și apoi
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
vinovat la privirea stinsă, resemnată aproape a fiului din care se scurge viața. Lucrurile sunt într-o oarecare măsură similare până la un punct, dimensiunea trăirismului, a sentimentului religios apare grandioasă în contrast cu atitudinea reținută a călugărului și apoi Mitropolitului Filip. Este fervoarea sa contrafăcută, este mincinoasă apropierea față de acest călugăr credincios, Filip, ridicat Mitropolit cu voia Țarului? În timp ce se roagă, poliția sa, Opricina, terorizează întreaga Rusie, cu cât fervoarea sa religioasă este mai aprinsă cu atât teroarea se răspândește mai puternic. Acest
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
religios apare grandioasă în contrast cu atitudinea reținută a călugărului și apoi Mitropolitului Filip. Este fervoarea sa contrafăcută, este mincinoasă apropierea față de acest călugăr credincios, Filip, ridicat Mitropolit cu voia Țarului? În timp ce se roagă, poliția sa, Opricina, terorizează întreaga Rusie, cu cât fervoarea sa religioasă este mai aprinsă cu atât teroarea se răspândește mai puternic. Acest fapt amintește de modul cvasireligios în care era tratat Stalin sau Mao sau Ceaușescu, prezentați ca ducând o viață extrem de austeră, departe de bucuriile lumești, o viață
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
1560, Pavel Lungin reușește să investigheze ecuația umană a unor personalități care se desprind din contextul secolului pentru a reverbera emoțional și tragic, nu altfel decât procedează Tarkovsky în Călăuza (1979) cu romanul fraților Strugațki. Nebunia are lumina ei întunecată, fervori și viscerale contorsiuni convulsionează trupul uscat al monarhului, chipul lui lipit de ziduri are trăsăturile scofâlcite ale unui monah vizitat de diavol în chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
mistic, înveșmântat în balele encomniastice a unei slugi care poartă pecetea furioasă a demenței, Țarul așteaptă pentru o clipă ca stihiile să i se supună și cerurile să se deschidă deasupra capului său. Lungin surprinde cel mai bine momentele acestor fervori atinse mistic de aripa delirului, figura Țarului ca și a acestei slugi au ceva dostoievskian, în ele strălucește inspirația sumbră a demonilor fățărniciei, ai țicnelii și ai furiei. Filmul lui Lungin strălucește prin această imagine alcalină a posedaților, a demonilor
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
cu happy-end în care hoții sunt prinși de vardiști? Poate această impresie rezultă dintr-o lectură rapidă a romanelor, dar și de la un transfer subtil și neprevăzut al acuzațiilor unor scriitori cu care am polemizat. Iată câteva exemple: „patos justițiar, fervoare justițiară, necruțător chestor moral" și „neîmblânzitul justițiar, sumbru, inchizitorial". Într-o recentă Istorie a literaturii am fost calificat drept „un masochist al scormonirii trecutului și un intransigent, gata să se răfuiască cu toți și cu toate". Dacă adăugăm cuvintele „prețios
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian. Dureroasă este, pentru poet, magia vieții, urmată de detașarea consecutivă, încă din volumul Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), pe care îl socotea definitoriu pentru creația sa, prefigurând tot ce avea să întreprindă ulterior. De timpuriu, a exprimat, prin poezie, extazul și teroarea existenței, îngemănate în sensuri ce par să rupă și să recompună, fără preget
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
pentru că, îmi închipuiam, trebuia să mă pregătesc cumva pentru întâlnirea cu cea mai recentă carte a lui Livius Ciocârlie, La foc mărunt. Se știe doar, eseistul timișorean trăiește din deziluzii, din decepții, din depresii. Le cultivă și le întreține cu fervoare. Le notează cu plăcere masochistă. Dacă citește, undeva, o frază impecabilă, se condamnă că nu i-a trecut lui, întâi, prin minte. (Deși, pe de altă parte, e convins că niciodată nu se va ridica, el, la înălțimea unei astfel
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul magiei verbului, legătura cu spațiul natal, cu o natură arhetipală, surprinsă în ceea ce are ea mai semnificativ ca manifestări, rezonanțe ontice și esențe exemplare. Întoarcerea „acasă” devine astfel un gest ritualic, o
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]