2,319 matches
-
discontinue și multimodale Compararea a cel puțin două texte sub aspectul temei, al ideilor şi al structurii Tipare textuale de structurare a ideilor: narativ, descriptiv Cuvinte-cheie, idee principală, temă Planul simplu de idei. Textul narativ Textul narativ literar Coordonatele lumii ficționale: acțiune, personaj, timp, spațiu Analiza coordonatelor textului: analiza acțiunii Textul narativ nonliterar Textul narativ Textul descriptiv (literar/nonliterar) Argumentarea punctelor de vedere pe marginea a două sau mai multe texte de diverse tipuri, având în vedere posibilitatea unor interpretări multiple Susţinerea
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
și viziunea regizorală etc. Conținuturi Domenii de conținut Clasa a VII-a/a VIII-a Explorarea elementelor culturale Elemente referitoare la arte, cultură urbană, cultură pop : arta vizuală: arhitectura, obiecte meșteșugărești, desenul, pictura, fotografia, sculptura, graffiti etc. arta literară: tipuri de texte (ficționale și nonficționale) etc. arta spectacolului: circul, comedia, stand-up comedy, dansul, filmul, teatrul, muzica, spectacole audiovizuale și proiecții 3D etc. arta muzicală și muzica în alte arte arta cinematografică : filmul (ecranizări după cărți), Fantasy , SF, documentarul etc. Explorarea codurilor de
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
cu riscul de a șocă și de a avea puțini cititori. Dar scrie o bună și onestă literatura care menține la nivel înalt criteriile și interesul publicului cititor. Iar deschiderea către ireal și spiritul de libertate care impregnează universul sau ficțional constituie un demers în direcția inovației.
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
conține in nuce o explicație plauzibilă pentru toată această istorie psihologic complicată. Ea stă în nevoia Marianei (greu de spus dacă Mariana-omul sau Mariana-personajul) de a-și găsi, la șirul de suferințe prin care a trecut, o seamă de paliative ficționale. De povești care să corespundă măcar pe porțiuni destinului ei, atenuându-i asperitățile și dându-i astfel un sens. Nu știu dacă pasajul cu pricina nu reprezintă contribuția lui Radu Aldulescu, dacă nu cumva autorul a călcat un pic mai
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
Lungu („Realitatea slabă și metamorfozele personajului"); Krzysztof Czyzewski („Străină, alta, ea însăși - noi întrupări ale Medeei"); Matei Vișniec („Cum i-am inventat pe Cioran, pe Cehov și pe Jeanne d'Arc ca personaje de teatru"); Thorunn Valdimarsdottir („Despre viitorul eroilor ficționali"); Doru Munteanu („Personajul -Copilul lui Dumnezeu"); Dan Perșa („Personajul umil ca omul"); Florin Toma („Ludicul pofticios: personaje/ personnes âgées?"); Madeleine Thien („Când toți am fost tineri -Alte vieți în The Sorrow of War de Bao Ninh"); Emilian Galaicu-Păun („Lecție deschisă
Festivalul pe scurt by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6242_a_7567]
-
Franz Kafka"); Tomás Mac Siomoin („Voci marginale. Personajul în literatura minorităților"); Ioan Lascu („De ce (nu) mai scriem? Personaje din viața literară"); Donny O'Rourke („Literatură, identitate și schimbare politică în Britania celtică"); Constantina Buleu („De la personajul istoric la proiecția lui ficțională"); Bujor Nedelcovici („Scurtă incursiune în rolul jucat de personaje în romanele scrise și evoluția personajului în literatura ultimilor ani") Seara de marți s-a încheiat la Complexul „Ambasador" din Neptun, unde Arcadie Suceveanu, Denisa Comănescu, Cheryl Antao-Xavier, Naim Araidy, Ioana
Festivalul pe scurt by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6242_a_7567]
-
o dată ca tactică de lectură (replicile unui personaj îi sunt atribuite, în chip rudimentar, lui Dinu Pillat însuși), o dată ca gramatică („precară" de tot, cum o numește inspirat prefațatorul)? De altminteri, cuvântul „roman" și tot ce presupune așa-numitul „pact ficțional" par să-i fie multă vreme străine anchetatorului. Scrisul e, pentru el, exclusiv o formă de propagandă: „În aceeași scriere [subl. mea], Pillat Ctin, dezvăluind concepțiile sale și a complicilor săi în ce privește metodele ce le folosesc legionarii, el îndeamnă la
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
fantoma cu adevărat?), răspunsul nu poate fi decît primul. James scrie un text „straniu" (cu explicație „științifică" în nebunia protagonistei), întrucît vrea să-și autovalideze vechea ipoteză critică, după care orice narator pornește din „real" doar pentru a sfîrși în „ficționalul" cel mai pur. În plus, în timp, comentatorii au găsit rațiuni la dilema „descrierii" lui Peter Quint. Singura care-i confirmă guvernantei că fizionomia strigoiului zărit de ea corespunde chiar cu cea a fostului servitor este doamna Grose, un personaj
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
chiar din autobiografia autorului. La un alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul irlandez” al protagonistului în geografia imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se pierd, figurile se încețoșează și se multiplică, percepția sa este nesigură și schimbătoare, concretul se topește în abstract, materialitatea devine imaterială. Într-o asemenea zonă, a irealului, în care voiajul eroului capătă o dimensiune mentală, reflecțiile sale trimit
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
Florin Irimia Nu e ușor să scrii un roman despre boala Alzheimer, în care filonul științific, riguros documentat, să se îmbine atât de armonios cu cel ficțional, sau altfel spus, în care cunoaș terea să-și dea mâna cu imaginația și să danseze un vals duios, deopotrivă tragic și plin de iubire. Și totuși, în Povestea iubirii exact asta se întâmplă. Stefan Merrill Block umanizează științificul, transformându
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
unui personaj, cu valoare emblematică - e adevărat - pentru modul în care bocancii Istoriei calcă peste destinul uman individual, frângându-i, mutilant, cursul firesc. Lucian Dan Teodorovici reînvie anii „obsedantului deceniu”, speculând motivul vinovatului fără vină și găsind un culoar neexploatat ficțional în intervalul postdecembrist, acela al toposului concentraționar (revelat anterior de Paul Goma, de pildă). Protagonistul cărții, Bruno Matei, cu ascendență italiană maternă, este arestat, în ’49, din cauza relațiilor cu Lucrețiu Pătrășcanu (fost coleg de facultate al tatălui său, care îi
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
distinctă, totuși, poate fi evidențiată și armonia ansamblului, sfericitatea construcției narative, setul de teme și variațiuni ce alcătuiesc substanța operei, o substanță livrescă, evident, hrănită din experiențe ale lecturii, din cărți, din aromele bibliotecii. Echilibrul între clasicitatea formală și experimentul ficțional constituie una dintre particularitățile definitorii ale prozei lui Mircea Horia Simionescu. Dicționarul onomastic (1969), primul volum al tetralogiei, reprezintă o reconsiderare ironică și parodică a nivelului onomastic al ficțiunii, reprezentat de universul numelor. Putem considera această carte ca o meditație
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
umanului și asupra condiției estetice a ființei. Este, cum observă N. Manolescu, „cel mai original metaroman (...), un roman al numelor proprii, care sunt adevăratele lui personaje”. Onomastica e cea care, printr-un joc superior al imaginației, creează o întreagă lume ficțională, cu normele ei prestabilite, cu relieful său inconfundabil. Prozatorul procedează printr-o dedublare, decelând, alături de sensul impus de tradiție, un al doilea sens. Evident, iluzia unor reguli și norme lexicografice riguroase este menținută, se folosește un sistem de note bibliografice
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
izvorul. O, aici e imposibil să te ridici de la pământ. (Așa cum tot încerc eu, încăpățânat și prostește!) Slujba, ce-i drept, până la un punct mi-ar surâde: sunt, încă mai sunt, un fel de paznic la un palat misterios și ficțional de pe Calea Victoriei. (Ficțional fiindcă din el pornesc ficțiunile, dar și fiindcă am început să am îndoieli că palatul există altfel decât în gândul meu.) Dar în orașul acesta nu poate fi decât așa: aici creierul meu este neîncetat sub asediu
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
e imposibil să te ridici de la pământ. (Așa cum tot încerc eu, încăpățânat și prostește!) Slujba, ce-i drept, până la un punct mi-ar surâde: sunt, încă mai sunt, un fel de paznic la un palat misterios și ficțional de pe Calea Victoriei. (Ficțional fiindcă din el pornesc ficțiunile, dar și fiindcă am început să am îndoieli că palatul există altfel decât în gândul meu.) Dar în orașul acesta nu poate fi decât așa: aici creierul meu este neîncetat sub asediu, împresurat, pus la
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
temele celor șapte romane ale sale se revedică genului „polițist”, accentele cad în altă parte. Și anume, pe calitatea literară a textului și pe forța de expresie a personajului titular, în care identificam o nouă formulă de construcție a eroului ficțional. Mulțumit că Philip Marlowe îmi oferea, aproape pe tavă, probe pentru a-mi susține teza, n-am insistat asupra contextului mai larg care i-a premers existența. O fac acum, în câteva note marginale, sperând că aceste precizări nu-l
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
și invită la o lectură paralelă, care permite urmărirea unor continuități, complementaritarități și contraste, nu numai la nivelul tramei (situații, tip de personaj etc.) și al discursului narativ, ci și la acela al reflecției auctoriale implicite și explicite din spațiul ficțional. Astfel, pot fi sesizate schimbări semnificative survenite atît în viziunea scriitorului asupra existenței individului în contemporaneitatea socială și literară, cît și în opțiunea pentru forma arhitectonică și procedeele narative. Ce descoperă, așadar, cititorul mai mult sau mai puțin model dincolo de
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
ales pentru plăcere și amuzament, chiar dacă ele conțin și o morală implicită, morală ce însoțește persistent literatura destinată cititorului copil, estompîndu-se poate aproape complet doar în literatura ludică. Latura de divertisment este prezentă și în narațiunea tradițională a unor evenimente ficționale sau istorice, recuperată în formule adaptate de către "copilărie", cum se întîmplă și cu personaje legendare ca Gargantua sau Till Eulenspiegel, care intră mai întîi în literatura scrisă pentru adulți pentru ca aceasta sa fie curînd adaptată pentru copii. Nu pot fi
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]
-
la "perdeluță" (diminutivul face toți banii!), așteptând trecerea altui personaj - la ore, oricum greu previzibile, ale dimineții sau ale după-amiezii. Nu vreau să bănuiesc nici un fel de rea-intenție în această relatare inexactă. Ce să fie atunci: gol de memorie, alunecare ficțională, neatenție în exprimare? Cum de-și amintește Nicolae Manolescu așa ceva, rămâne pentru mine, oricum, greu de înțeles. Ce-mi aminteam eu, am scris în evocarea de săptămâna trecută. La urma urmelor, scriem (și) despre noi atunci când scriem despre alții. Mircea
Primim () [Corola-journal/Journalistic/6680_a_8005]
-
două cărți au chiar subtitlul Jurnal), unde ființa fragmentată încearcă să se regăsească în cioburile unui real, la rîndu-i fragmentat. Nu întîmplător, personajul primei proze din Omul din gard vorbește despre incendiul din creier care deplasează "intriga" spre zona pactului ficțional ("o fierbere continuă, sub presiune", cum spune naratorul textului). Val Gheorghiu își iubește personajele și lumea lor cu pasiune, protector, violent protector, pentru că, iată, ele reprezintă lăuntrul său: nimic nu putem înțelege fără iubire, spune un personaj, în urma lui Marin
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
arealul românesc, de perioada ultimelor două-trei decenii sau de una mai lungă? Modalitatea persiflantă a unor scrieri anterioare constituie un brand al așa-numitei {coli de la Târgoviște: „Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Tudor }opa (...) au, în operele lor «ficționale», atît de multe puncte comune cu un Barth, Tournier sau Calvino (un postmodernist fermecător, pe care nu-l prea văd citat ca atare, și dacă Italo Calvino nu e postmodernist, atunci cine e?!), încît nu poți să nu te gîndești
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
depind de distanța față de poziția observatorului. Această descoperire a pus sub semnul întrebării legile strict deterministe ale naturii, deoarece obiectele materiale solide ale fizicii clasice se dizolvă în tipare de tip undă ale interconexiunilor probabilistice. În mod similar, o operă ficțională poate fi văzută ca o particulă izolată, atunci când cititorii-observatori consideră textul ca o entitate izolată, extrasă din țesătura inter- sau intratextuală. În afara acestei țesături, opera literară nu este decât o simplă particulă; în interiorul ei, atunci când cititorul stabilește o relație cu
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
izolate. Ele se ciocnesc precum particulele subatomice, sunt redistribuite pentru a forma noi tipare și rămân permanent deschise spre alte reformulări. Probabil din acest motiv Federman se simte pierdut în laboratorul scriitorului, unde subiectele și personajele, întâmplările adevărate și cele ficționale se combină într-un sistem epuizant de iluzii. Intratextualitatea reverberează: "Se schimbă. Totul devine confuz. Este un haos adevărat. Se răspândește. Se întinde la nesfârșit. Cineva, oricine, ar trebui să facă ceva. Se încinge. Se răcește. Se întoarce în cercuri
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
un fel de preambul al piesei, în care se proiectează un univers inedit, dominat de puterea lui Mefistofel - simbol al răului -, dar și maestru al unui ceremonial magic și spectaculos. De altfel, diavolul, Dumnezeu, îngerii și alte forțe supranaturale sau ficționale (Imaginația, Frica etc.) revin și în alte episoade ale dramei, trecerea între lumea reală și cea imaginară realizându-se fără prea mari opreliști. Mefistofel apare în mai multe ipostaze, încercând să-l convingă pe Kordian că sacrificiul pe care îl
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
și ca o replică obscură, dată nemulțumiților cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel de "inadaptați" - precum naratorul din roman - sfîrșesc prin a mutila fie conturul translucid al artei, fie pe cel al propriului suflet. Personajul principal
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]