488 matches
-
Consilieri importanți i-au fost și Lord Chièvres, Jean Sauvage și Mercurino Gattinara care i-au inoculat simțul onoarei. În 1506, Carol a moștenit teritoriile burgunde ale tatălui său, cele mai însemnate fiind Țările de Jos și Comitatul Burgundia, majoritatea fiefuri ale Imperiului German, exceptând Flandra lui natală, care era încă - pe hârtie - un teritoriu francez, reminiscență a Războiului de o sută de ani. Cum era minor, mătușa lui, Margareta de Austria, a fost regentă până în 1515, și în curând s-
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
depusese jurământ. Rezultatul a fost renunțarea Franței la Flandra în 1528. Carol a extins teritoriul burgund prin anexarea provinciilor Tournai, Artois, Utrecht, Groningen și Geldern. Cele Șaptesprezece Provincii fuseseră unite de strămoșii burgunzi ai lui Carol, dar nominal erau încă fiefuri ale Franței sau ale Sfântului Imperiu Roman. În 1549, Carol a emis Pragmatica Sancțiune, declarând Țările de Jos un teritoriu unificat, pe care îl vor moșteni urmașii săi. Țările de Jos au avut un rol important în Imperiul său. Pe
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
a noilor idei despre proprietate și relațiile dintre seniorii de diferite ranguri elaborate în nordul Italiei sub influența redescoperirii dreptului roman, relația dintre regele Franței și ducele Aquitaniei a fost pusă și în termeni feudali. Deși referirile la Aquitania ca „fief” al regelui Franței aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formațiune statală cu o istorie și tradiții de guvernare proprii, cu propriile legi și cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal” - avocații regelui Franței puteau acum invoca noile
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
8 seniorii: Raymond de Saint Gilles, unul din membrii marcanți ai primei cruciade, hotărăște că nu se poate mulțumi doar cu iertarea tuturor păcatelor și cele două fortărețe primite (Tortose și portul Laodiceea) și începe a-și croi propriul său fief vizând întregul Emirat de Tripoli, stat vasal Fatimizilor, țintă propusă încă din 1096 când mărșăluia spre Ierusalim. În august 1101 face prima încercare de a cuceri teritoriu. Lângă orașul Merzifun trupele sale, însetate și epuizate de lungul marș, sunt masacrate
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
comitatului este drastic micșorat, Raymond murind de pleurezie la scurt timp după eveniment nu lăsă nici un urmaș. Ruda ce-a mai apropiată este principele de Antiohia, Bohémond al IV-lea de Poitiers, care ia comitatul urmând a-l transforma în fief al cadeților familiei. Schimbarea familiei domnitoare reprezintă și o schimbare a politicii. Noii conți nu mai continuă sprijinirea Genovei, ba chiar, într-un conflict al acesteia cu Veneția pentru sferele de influență în Orient, Bohémond al III-lea interzice amestecul
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
este cucerit ultimul oraș din principat, Laodiceea) anexarea este completă. Evident că după Antiohia urma comitatul de Tripoli. Pe 29 octombrie 1287, Bohémond al IV-lea moare fără urmași. Sora sa Lucie de Poitiers revine în Orient pentru a lua fieful fratelui său însă comercianții genovezi refuză a-i preda administrația generând un nou conflict. Noul senior de Gibelet, Bartolomeo Embriaco, cere ajutorul sultanului Kalaun în conflictul dintre el și Lucie, sprijinită de soțul ei, Narjot de Toucy. Ajutorul nu a
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
luată senioria de Turbessel, în ciuda faptului că apărase orașul exemplar și îl adusese la înflorire. Josselin se duce să își ofere serviciile celuilalt văr al său, regelui Balduin I de Boulogne al Ierusalimului. Acesta îi dă în stăpânire mai multe fiefuri, căci capacitățile sale militare deveniseră faimoase atât printre creștini cât și printre musulmani. După moartea lui Balduin I în 1118, succesiunea pe tronul regatului Ierusalimului îi revine contelui de Edessa, Baudouin du Bourg, dară nu fără concurenți, căci Josselin de
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
la est de malul Rhonului. La vest este colina Fourvière, unde este ridicată catedrala Notre-Dame de Fourvière, palatul episcopal, turnul metalic (un turn TV ce imită ultimul tronson al Turnului Eiffel și un funicular). La nord se află colina Croix-Rousse, fieful tradițional al atelierelor și magazinelor de mătase, o industrie pentru care orașul este faimos. Orașul medieval (Vieux Lyon) a fost construit pe malul vestic al râului Saône la poalele colinei Fourvière, la vest de peninsulă. Pe mica peninsulă (presqu'ile
Lyon () [Corola-website/Science/297716_a_299045]
-
din Atlantic în Marea Baltică se putea face doar prin cele trei Strâmtori Daneze. Danemarca a fost multă vreme în conflict cu Suedia pentru controlul asupra Scaniei (Războiul Scanian) și Norvegiei, și în alte conflicte cu Liga Hanseatică pentru ducatele Schleswig (fief danez) și Holstein (fief german). În cele din urmă, Danemarca a pierdut toate aceste dispute și a sfârșit prin a ceda Scania Suediei și ulterior Schleswig-Holstein Imperiului German. Danemarca a obținut Groenlanda și Insulele Feroe în 1814 după dizolvarea uniunii sale
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
se putea face doar prin cele trei Strâmtori Daneze. Danemarca a fost multă vreme în conflict cu Suedia pentru controlul asupra Scaniei (Războiul Scanian) și Norvegiei, și în alte conflicte cu Liga Hanseatică pentru ducatele Schleswig (fief danez) și Holstein (fief german). În cele din urmă, Danemarca a pierdut toate aceste dispute și a sfârșit prin a ceda Scania Suediei și ulterior Schleswig-Holstein Imperiului German. Danemarca a obținut Groenlanda și Insulele Feroe în 1814 după dizolvarea uniunii sale personale cu Norvegia, deși
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
Egipt, cuprind numeroase informații despre societatea cruciată din Regatul Ierusalimului. Alte informații mai pot fi luate și din scrierile călătorilor medievali Benjamin din Tudela și Ibn Jubayr. În secolul al XIII-lea, Jean de Ibelin a făcut prima listă a fiefurilor și a numărului de cavaleri de pe fiecare posesiune feudală. Raportul său nu amintește însă de populația latină de rând sau de cea nelatină. La început, regatul avea doar puțini supuși loiali și doar câțiva cavaleri și nobili pentru a putea
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
existau numeroase picturi murale și mozaicuri, majoritatea lor fiind distruse de musulmani. Numai cele mai puternice fortărețe au rezistat și după prăbușirea regatului. Imediat după succesul primei cruciade, pământurile au fost redistribuite vasalilor loiali lui Godfrey, care au format noile fiefuri feudale ale regatului. Această politică a fost continuată de urmașii lui Godfrey. Regele era ajutat în conducerea statului de ofițerii statului. Datorită faptului că aristocrații aveau tendința să locuiască mai degrabă în Ierusalim decât pe proprietățile lor din zonele rurale
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
liderul Transiordaniei și Kerakului, l-a provocat pe Saladin atacând caravanele musulmane și amenințând până și Mecca. Pentru ca lucrurile să evolueze și mai rău, Raymond a schimbat alianțele și i-a permis lui Saladin să plaseze o garnizoană musulmană în fieful său din Tiberias. Guy a fost gata să-l atace pe Raymond, dar Balian de Ibelin a reușit să-i reconcilieze pe cei doi lideri în 1187, iar cu forțe unite au atacat pe Saladin la Tiberias. Totuși, Guy și
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a trecut din nou sub suzeranitatea bizantină în 1224. La un an de la cucerirea Constantinopolului, împăratul Baldwin a fost înfrânt la Adrianopol pe 14 aprilie 1205, a fost luat prizonier, torturat și executat din ordinul țarului vlaho-bulgar Ioniță Caloian. Diferitele fiefuri feudale franco-latine din întreaga Grecie - în mod special celoe din Ducatul Atenei și din Principatul Moreii - au generat o amplă influență culturală grecească asupra Occidentului. A existat și un anumit impact francez asupra Greciei. În Grecia mai pot fi găsite
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Pedro al III-lea cel Mare, în 1284 - 1285. Datorită cuceririi aragoneze a Siciliei, papa a hotărât organizarea unei cruciade împotriva regelui Pedro, pe care l-a deposedat în mod oficial de titlul regal. Motivul era acela că Sicilia era fief papal. Bunicul actualului rege, Pedro al II-lea, predase regiunea Sfântului Scaun. Martin a cedat la rândul lui Sicilia lui Charles, conte de Valois (și mai târziu și conte de Anjou), fiul regelui Franței, Filip al III-lea cel Cutezător
Cruciada Aragoneză () [Corola-website/Science/306830_a_308159]
-
că-i va apăra pe supușii săi de religie mozaică. Mai întâi, ciobanilor le-a fost interzisă intrarea în regat, dar cum nu au putut fi împiedicați să înainteze, James i-a avertizat pe toți nobilii să protejeze evreii de pe fiefurile lor. Așa cum era de așteptat, ciobanii au atacat câteva comunități de evrei, la Montclus fiind uciși peste 300. Fiul lui Jaime cel Drept, Alfonso să instaureze ordinea. Cei găsiți vinovați de uciderea evreilor au fost executați. Cruciații s-au împrăștiat
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
cu un păr roșiatic. Humbert al II-lea, Delfin de Viennois, ruinat din cauza incapacității sale de a mări taxele după o cruciadă în Palestina, și fără copii după moartea singurului său fiu, a decis să vândă Dauphiné, care era un fief al Sfântului Imperiu Roman. Cum nici papa nici împăratul nu au vrut să cumpere, tranzacția a fost încheiată cu Filip al VI-lea. În conformitate cu Tratatul de la Romans, Dauphiné urma să fie deținută de un fiu al viitorului rege Ioan cel
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
Septimus Heap cu multe alte aventuri amuzante, cu multe farmece și amulete ocrotitoare, și o înțelegere tot mai profundă a vieții interoare a eroului adolescent. În cea de-a șasea carte a acestei serii magice, Alther Mella este izgonit, un Fief întunecat învăluie Castelul, iar un dragon întunecat se află în libertate. Septimus Heap trebuie să-și folosească toată priceperea pentru a salva de la distrugere Castelul și Turnul Vrăjitorilor. Și pentru aceasta, trebuie să pătrundă în întuneric, dar nu o poate
Septimus Heap () [Corola-website/Science/308352_a_309681]
-
l-a desemnat moștenitor pe William, și odată cu moartea să în 1035, William a devenit duce de Normandia. William a fost de origine vikingă. Deși el a vorbit un dialect al limbii franceze și a crescut în Normandia, devenind un fief loial al regatului francez, el și normanzii erau descendenți ai invadatorilor scandinavi. Una dintre rudele lui William, Rollo, a prădat nordul Franței însoțit de prădătorii vikingi (la sfârșitul secolului IX), acceptând în cele din urmă să primească și să se
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
sub controlul schimbător al Genovei sau Pisei, pentru a fi proclamte regat în 1297, când Papa Bonifaciu al VIII-lea a intervenit între Casele de Anjou și Aragon, fondând pe hârtie așa-numitul ""regnum Sardiniae et Corsicae"", care era un fief papal. Mai apoi, Papa a oferit acest nou-inventat fief catalanului Jaume al II-lea cel Drept, rege al Coroanei Aragonului, (o confederație a regatelor Aragonului și Valenciei și ținutului Cataloniei), promițându-i suportul bisericii pentru cucerirea Sardiniei, la schimb cu
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
fi proclamte regat în 1297, când Papa Bonifaciu al VIII-lea a intervenit între Casele de Anjou și Aragon, fondând pe hârtie așa-numitul ""regnum Sardiniae et Corsicae"", care era un fief papal. Mai apoi, Papa a oferit acest nou-inventat fief catalanului Jaume al II-lea cel Drept, rege al Coroanei Aragonului, (o confederație a regatelor Aragonului și Valenciei și ținutului Cataloniei), promițându-i suportul bisericii pentru cucerirea Sardiniei, la schimb cu Sicilia. În 1323, Jaume a făcut o alianță cu
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
al său din Illinois, , considerat de administrație un avocat foarte priceput, dar de către Lincoln, o „fosilă bătrână”. Administrația i-a oferit lui Lincoln ca premiu de consolare postul de secretar sau guvernator al teritoriului Oregon. Acest teritoriu îndepărtat era un fief al democraților, iar acceptarea postului i-ar fi pus capăt carierei politice și avocățești din Illinois, așa că el a refuzat și și-a reluat practica dreptului. Lincoln s-a întors la cabinetul său de avocatură din Springfield, primind „orice fel
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
socialismul tradițional, urmând directivele sovietice, adoptând politică clasa contra clasa, interzicând orice apropiere de mișcările de stânga ce competitau pe același electorat. A înregistrat succese electorale în 1924 și 1928 datorită discursurilor radicale, însă au pierdut numeroși aderenți , menținându-și fiefurile electorale din suburbiile pariziene și departamentele rurale la vest de Masivul central. S-a dezvoltat Radicalismul, un curent tradițional francez radical ce se definea prin atașamentul față de Republica, laicitatea statului și prin încrederea în Societatea Națiunilor și propunea justiția socială
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cancelarul și inchizitorul general Juan Pardo de Tavera. Câțiva ani mai târziu, în 1546, prințul primește primul său teritoriu: ducatul Milano. De la moartea în 1535 a lui Francisc al II-lea Sforza, ducatul a fost de fapt vacant și, ca fief imperial, a revenit lui Carol al V-lea, care a trebuit să numească un nou duce. După zece ani, împăratul îi acordă prețiosul teritoriu propriului fiu. Filip era acum prinț al Spaniei, Duce de Milano și moștenitor al ducatului de
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
Roman, fiul lui Henric al III-lea, a scos la lumina noile probleme. Monarhii germani deveneau tot mai dependenți de ministeriali, care crescuseră în influență din sec. XI. Ministerialii au fost inițial funcționari în administrație și armată care au primit fiefuri dar fără dreptul de a le transmite prin ereditate. Fiind strâns legați de seniorii lor, ei erau fideli și li s-au încredințat posturi la curte, fiind însărcinați chiar cu administrarea proprietății regaler la nivelul întregului stat. Când Henric al
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]