557 matches
-
aromitoare și ard în tine și tu în mine taci". "Banchetul", scris după modelul hölderlinian, este sensibil și inspirat: "Acum către pace, ca Hölderlin mă tângui frumos." Tematica frecventă însă rămâne dragostea ceremonios prezentată într-un univers vegetal, cu o figurație care amintește de parnasieni. În mijlocul câmpiei am văzut/ zeii și zeițele ierburi ca o apă verde,/ înflorind în sfinte îmbrățișări, plătindu-și datoriile către bătrâna Gee./ Asemenea lor m-am dorit alături de tine." "Cântarea cântărilor" merge pe urmele lui Corneliu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atelierul lui eram admiși și noi, cei de la teatrologie-filmologie și eram uimiți de extraordinara comunicare dintre studenți și profesori. Penciulescu oficia, dar era în același timp o persoană foarte accesibilă, cordială. Studenții erau primiți la repetițiile lui și chiar făceau figurație în unele spectacole... E bine că ați amintit de Penciulescu. L-am văzut de curând în Suedia și mi-a spus că, el, care este ales rector de onoare al IATC, se va întoarce în țară când va ști că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
familiei de-a lungul a șase decenii, dar și din viața și opera personalităților din țară și din exil. Așadar, Gelu Ionescu (n. 1937, Galați) după patru ani pierduți (Institutul de Mine, tentative de a intra la I.A.T.C., figurație la Teatrul de Operetă, totul evocat savuros) reușește în 1958 la facultatea de limbă și literatură română din București. Devine UTM-ist, chiar dacă desgustat de propria slăbiciune: se temea să nu fie șantajat cu dosarul ascendenței "burghezo-moșierești" (atât bunicul patern
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care din carte rezultă că doar trec pe lîngă autor, cu roluri importante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective, deci, în acest ritm literar avalanșant în care este reconstituită viața popularului histrion, găsim figuri importante sau doar pitorești ale lumii artei românești din a doua jumătate a secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cel mai longeviv, a fost, la origine, o oarecare croitoreasă din Brăila. Cel care a făcut gloria teatrului din Piatra Neamț era, la bază, mașinist. Cel mai mare manager al Naționalului din Bănie fusese unul dintre actorii care jucaseră numai în figurație. Am lucrat și eu, Slavă Domnului, cu fo cinci conducători de teatru (ori chiar... Institut de teatru!) care erau semidocți. De departe cel mai consternant a fost un oarecare Jenel (să-i zicem), cel mai viguros conducător de instituție artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a discursului ficțional. Cu justețe, criticul distinge între componenta reprezentabilă a lumii personajelor (în primul rînd), avansînd precaut termenul provizoriu de comportism, și discursul analitic, registrul reflecției, prin excelență ne-reprezentabil. Ceea ce se vede, se aude și, în consecință, compune figurația cvasiteatrală a personajelor, pe scena imaginară a romanului, compune, în viziunea criticului, creația în roman. Ceea ce, dimpotrivă, este dictat de pasajele ne-reprezentabile (în același sens teatral; nereproductibile pe o ipotetică placă de fonograf, invizibile pe pînza cinematografică) caracterizează analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rezidă poeticitatea de substanță a textelor atât de puțin lirice, în aparență, ale lui Constantin Acosmei? Cum se poate proba originalitatea unui poet așezat, fără drept de apel, în descendența lui Bacovia (Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ș.a.), în principiu pentru figurația și atmosfera asfixiantă, evidente în toate poemele, sau a lui Șerban Foarță și Emil Brumaru (Andrei Bodiu), pentru rafinamentele construcției, evidente în Sonetele în x? Cum arată, altfel spus, formula sa de succes? Ceea ce frapează, mai întâi, la lectură este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de autorul însuși, dar nepublicate antum), nu există diferențe vizibile, de ton, de construcție sau de atmosferă. De la un capăt la altul, aceleași sonuri, aceleași principii structurale ordonează textele, după cum același decor sumbru, aceeași figurație expresionistă umplu paginile, contorsionate într-un teribil spectacol al spasmelor fiziologice și psihologice, al dramei demențiale de a trăi. Coerența de perspectivă, de construcție și limbaj nu trebuie în acest caz inventată, căci nu este reperabilă, vorba criticului, doar la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când o melancolie grea a discursului încărcat de semne premonitorii. Ceea ce era de reținut, însă, din această primă carte erau în special figurația și atitudinea specific expresioniste: "Procesiunea de păpuși trecea printre casele care-și ascundeau ușile, geamurile, străbătea străzile circulare, concentrice, rotindu-se în jurul a ceea ce credeau a fi noaptea, bucuria. Și capetele lor creșteau, bălăngănindu-se deasupra umerilor! Capetele crescând, ochii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu cade însă în păcatul idolatriei stilului și știe că, în fond, realitatea nu e mai puțin găunoasă atunci cînd figurația ei verbală este strălucită și ambiguă. Pe de altă parte, acesta poate fi un răspuns, un pansament eficace la o suferință ontologică constitutivă, în plan personal, și o tentativă de a oferi spiritului o cale de ieșire din impas, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creator al acestor piese este însuși poetul, căci după indicațiile sale a fost executat întreg mobilierul. Geneza și semnificația plăcilor tronului era știută doar de cei inițiați. Privite de departe, liniile lor vagi, noroase, schițau pentru orice alt neprevenit simple figurații confuze, ermetice. Văzându-l cuprins de incertitudini, poate și de perplexitate, maestrul îl întreba atunci cu politețe: "Știi ce e? ?! E Thalassa arzând la marginea mării"573. Fumigațiile și encomionul nu lipsesc, masca în ghips a lui Dante este acompaniată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înregistreze, cu delicatețe și cu putere, mișcările inimii și ale conștiinței [...]. În aceasta stă noutatea scritorului ardelean"27. Criticul se străduiește să rămână "detașat", în sens maiorescian. Această ultimă secțiune a lucrării notează cu scrupulozitate și imperfecțiunile scrisului lui Slavici. "Figurația stilului nu are nimic deosebit în nuvele lui Slavici. Scriitorul tinde spre o expresie cât se poate de nudă care să redea în modul cel mai nemijlocit adevărul vieții [...]. Din nefericire, la Slavici această nuditate se transformă treptat în sărăcie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
modalizările de incertitudine, fie creînd capcane referențiale. Astfel, în Lecția despre lucruri a lui Claude Simon (pp. 22, 23-24), o anumită scenă marină, prezentată ca fiind "reală", se vădește a fi, de fapt, reprezentarea unei imagini, în timp ce tablourile (și alte figurații) pun în scenă subiectele lor, imaginile devenind personaje: (80) Pe fundul apei limpezi precum cristalul, unduind ușoare valuri de perle lucitoare, se pot vedea nenumărate stînci. Cele mai multe, sparte în cădere, au muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
amintirea feei lui Shakespeare"), probabil în speranța de a o găsi mai ispititoare decât ar fi ea, cu adevărat, "în realitate"165. Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
larg de: Michael R. Booth (personajele și pozele teatrale sunt aranjate vizual în "pictures" sau "tableaux", pentru că jocul actorilor trebuie să urmărească o logică vizuală, iar scenele și mișcările lor să se succeadă ca niște diapozitive), Peter Brooks (melodrama dezvoltă figurația scenică, decorul, și transformă scena într-un tablou plastic; există de fapt un acord între toate codurile folosite, astfel încât gesturile personajelor și decorul să dea impresia unui tablou ce rezumă situațiile emoționale "a visual summary of the emotional situations"), Ben
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să treacă de la un sentiment de incertitudine acela de a nu fi de partea cauzei drepte la un sentiment de culpabilitate, apoi de complicitate de care se ocupă alți specialiști și, dacă nu întotdeauna la participare directă, cel puțin la figurație. Trebuie neapărat să renunțăm la această imagine a teroristului cu inteligență diabolică, pentru a constata că, în majoritatea cazurilor, criminalii nu fac decît să exploateze lipsurile organizării societății noastre punctele sale slabe începînd cu avioanele neprevăzute cu nici un dispozitiv de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
autor care își propune "o înțelegere mai cuprinzătoare a pamfletului arghezian, vizând atât specificitatea sa ca tip de scriitură și ca gen literar [...], cât și aria sa de manifestare (în capitolul consacrat tematicii) și mijloacele sub care se prezintă ca figurație artistică". E limpede că lucrarea extinde aria interpretării, pentru că, de data asta, armătura teoretică privește fenomenologia discursului critic în ansamblu, iar când ia în vizor discursul cel pamfletar, prin departajare de cel polemic și satiric, în special, mută perspectiva într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
serii a Biletelor de papagal (serie în care numele lui Iorga apare sporadic, articolele nevizându-l direct), tonul oscilează între neutralitate cordială, ironie discretă și persiflare, în enunțuri de genul: "Dacă d. Iorga știa mai puțină știință și mai multă figurație de dans, este probabil că ar fi prezidat încă demult un guvern"302, sau: " Ilustrul profesor cunoaște două singure momente de plăcere anuală, fuga din țară și fuga din străinătate"303. E evidentă intenția provocării polemice, dar suntem încă departe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arogante, zemoase și verzi“. În restul cărții sale, adică în capitolele simpatice, „cea mai mare parte a acestor bucate [...] vor fi doar părtașe (în cel mai bun caz!) lângă un «de dulce» sau, mai rău, doar însoțitoare cuminți, «garnituri» modeste, figurație...“ „Figurația“ respectivă este, în realitate, dominația monopolistă a verdețurilor (pe timpul anotimpului cald) și a mălaiului (tot anul), dar și, într-o măsură mai mică sau mai mare, a legumelor și fructelor în alimentația țăranului român. Rolul acestora din urmă era
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
zemoase și verzi“. În restul cărții sale, adică în capitolele simpatice, „cea mai mare parte a acestor bucate [...] vor fi doar părtașe (în cel mai bun caz!) lângă un «de dulce» sau, mai rău, doar însoțitoare cuminți, «garnituri» modeste, figurație...“ „Figurația“ respectivă este, în realitate, dominația monopolistă a verdețurilor (pe timpul anotimpului cald) și a mălaiului (tot anul), dar și, într-o măsură mai mică sau mai mare, a legumelor și fructelor în alimentația țăranului român. Rolul acestora din urmă era cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cortinei în timpul unicului act. Un personj îmbrăcat corect ar veni, ca la teatrul de păpuși, să atârne o pancartă arătând locul unde se petrece scena. (Notați că sunt sigur de superioritatea "sugestivă" a pancartei scrise asupra decorului. Niciun decor, nicio figurație, nu ar reda "armata poloneză în marș prin Ucraina")". El cere ca accesoriile să fie hotărât false. Pentru calul lui Ubu, el imaginează "un cap de cal din carton pe care și l-ar atârna de gât, ca în vechiul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din grija de a da socoteală referitor la inima omenească profund divizată. Atenți la propriile lor vise, Suprarealiștii consideră visul, această "altă scenă" de care vorbește Freud, ca pe o lume foarte apropiată de universul teatral, căci este reprezentare spațială, figurație vizuală a fantasmelor. De aceea găsesc ei adesea în el o sursă de inspirație profundă. La vreo treizei de ani mai târziu, Eugène Ionesco (1909-1994), Arthur Adamov (1908-1970), Romain Weingarten (născut în 1926), Fernando Arrabal (născut în 1932), care, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Antichitate cu grava maiestate a hieratismului, a decăzut, după părerea lui, începând cu Renașterea, în mediocra trivialitate a realismului. Îl admiră pe Shakespeare datorită faptului că prezența spectrelor, în mai multe din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie: Este materializarea momentană a Forțelor invizibile care domină orice acțiune, și mai este cererea formulată de autor către oamenii de teatru de a-și da frâu liber imaginației, și de a lăsa înțeleapta logică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el în Teatrul cruzimii, măști enorme, obiecte de proporții ciudate vor apărea la fel cu imaginile verbale, vor insista asupra laturii concrete a oricărei imagini și a oricărei expresii având drept compensație faptul că lucrurile care cer de obicei o figurație obiectivă vor fi escamotate sau ascunse." Ca și Craig, Artaud este convins că o figurină ar putea avea asupra spectatorului o forță magică mai mare chiar decât actorul în carne și oase. Asemenea unei apariții divine, ea i-ar provoca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]