1,926 matches
-
fidelitate, ci și ca artisticitate. Textele de bază erau citate în subsol în limba originală (în varianta inițială a tezei), adică în islandeza veche pentru Edda și saga și în germana medie pentru Cântecul Nibelungilor - o dovadă de maximă corectitudine filologică în vehicularea și traducerea textelor analizate. Virtuțile interpretării, originalitatea punctelor de vedere proprii se văd cel mai bine în partea rezervată Cântecului Nibelungilor (îndeosebi în paginile 309-382). Părțile despre Edda și saga sunt predominant descriptive. Spațiul cel mai amplu este
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
prozodic de sonoritățile ample ale versului republicii romane și de lapidaritatea epigrafiilor grecești, el nu putea apărea decât ca un exotic al cărui demers rămâne, pentru o vreme, imposibil de asimilat. De ce să faci așa ceva, de ce să îți impui rigorile filologice înalte tocmai în perioada de proaspătă efervescență a mundanului, incitantului, zgomotos contestatului milenarism? După 6 ani, Gabriel H. Decuble revine la poezie, cu aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
despre Radu Aldulescu, M. Blecher, D. Țepeneag, Dan Stanca, Gh. Crăciun și despre alții. Cercetare de anvergură, bine dată la lumină în pagina tipografică, Dicționar analitic de opere literare românești, coordonat de Ion Pop, este un fin instrument de lucru filologic, realizat cu seriozitate, competență și profesionalism. El oferă o imagine cuprinzătoare a celor mai importante opere literare românești, într-o selecție ce alcătuiește, după cum promite în prefață, "o bibliotecă esențială a literaturii române". Așa cum este conceput și realizat, dicționarul rezistă
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
actualmente în editarea și în discuțiile despre editarea literaturii române din secolele XVI-XX, ca, de exemplu, "ediția critică" în loc de "ediția academică", întrucât orice ediție din opera unui scriitor trecut Dincolo trebuie să fie critică, adică să se întemeieze pe critica filologică a tuturor textelor acelui scriitor, manuscrise și ediții antume. 2. Necesitatea editării de bibliografii exhaustive, precum și de inventarii exhaustive ale manuscriselor autografe, cu indicarea bibliotecilor unde se găsesc ori a persoanelor care le dețin în calitate de succesori ai scriitorilor sau în calitate de
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
Obligativitatea indicării în toate cărțile cuprinzând literatură clasică a ediției/ edițiilor matcă, fie printr-o simplă notă bibliografică, fie, dacă se impune, printr-o scurtă prefață textologică. Spre deosebire de indicația bibliografică, prefața textologică în care se justifică necesitatea unei noi transcrieri filologice, diferită de cele anterioare, se cuvine să fie creatoare de drept de autor. Această chestiune, ca și originalitatea critică a unei antologii din opera unui scriitor, par a fi de neadmis de către majoritatea editorilor contemporani și de cei ce administrează
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
operei unui scriitor. Bineînțeles că valoarea operei scriitorului respectiv și deci și frecvența reeditărilor vor majora drepturile financiare succesorale. în aceeași accepție a noțiunii de copyright poate fi inclus și dreptul succesorului de a interzice difuzarea unei ediții necorespunzătoare exigențelor filologice generale, inclusiv a celor istorico-literare și de a impune retragerea ei din librării, precum și plata de către editor a unor despăgubiri morale, pe lângă drepturile succesorale stabilite prin contractul de editare. Cred însă că în niciun caz copyright-ul nu poate, nu
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
toate felurile și de normele proprietății sacre și inviolabile, întrebarea din titlu rămâne legată de un singur răspuns: literatura este - în chip esențial - un bun public. După cum actul hedonist al lecturii nu poate fi sub nici un pretext interzis, actul pur filologic și pur cultural al accesului cititorilor la carte nu poate fi restricționat de nici o instanță, fie ea legală ori cutumială. Utopiile negre - de tipul lui Farenheit 451 - care vorbesc despre soluția memorării individuale a unor capodopere literare, în condițiile suprimării
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
care poți să aplici, dar este și un mod riguros de viață, ca un paravan pus să stea după cum îl mânuiesc supraveghetorii, preoții, inițiații, adică elita. Nu neapărat că ar ține cineva cont de ea, ci mai ales din motive filologice mă gândesc să lămuresc puțin termenul. O elită e de regulă o mână de învingători. E cineva supărat pe ei? Nu e mare brânză! Se poate repara, pentru că nu-ți trebuie cine știe ce ca să intri în rândurile ei. Totul este să
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
Cum altfel poți numi o întâmpinare a unui volum de proze scurte aflat deja la ediția a doua? E adevărat că existența lui publică și completă începe cu mediatizarea, și nu cu tipărirea, dar - chiar și așa - un asemenea antecedent filologic nu e nicidecum de ignorat. Și cum altfel poți radiografia exact o sumă de povestiri doldora de un umor lipit de prezentul jurnalistic precum - vorbă demult demodată la rândul ei - marca de scrisoare? De altminteri, orice recenzent abil va decripta
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
ne semnalează imoralitatea operei? E o judecată la fel de onestă. Plagiatul din Incognito e cea mai puternică dovadă. Eugen Barbu scrie amestecându-și pana în literatura altor autori. În Incognito l-a "valorificat" pe Paustovski, în Princepele a "valorificat" cu abilitate filologică stilul și lexicul scrierilor noastre vechi, ca și, ulterior, în Săptămâna nebunilor. Merg mai departe cu suspiciunea. Dar dacă, așa cum s-a insinuat de către unii, nici Groapa nu e un roman scris în totalitate de Eugen Barbu? Ce mai rămâne
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
presă coincide cu o validare inteligentă a presei culturale ca atare. O altă fantasmă sub acoperire pe care Paul Cernat o induce cu grijă mi se pare a fi cea a textului direct. A sursei, în sens deopotrivă jurnalistic și filologic. Practic, cititorii de azi - și, dacă reflectăm bine, de ieri - au acces la scrierile avangardei numai prin mijlocirea unor antologii mai mult sau mai puțin bine alcătuite (le numesc, antipodic, pe aceea din 1969 a lui Sașa Pană și pe
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
ordinea rațională și nu tentația afectivă sau orice altă formă de exteriorizare emoțională. La o analiză mai atentă, lipsită de orice prejudecată născută din experiențe directe sau livrești, lucrurile se limpezesc, însă, chiar în absența acestor utile argumente de ordin filologic. Pentru că, în pofida oricărei percepții comune, cu adevărat concretă este doar geometria, forma care se exprimă exclusiv pe sine, fără convenții asumate și comentarii exterioare. Spre deosebire de imaginea figurativă, care este întotdeauna dedusă și care supune modelul unui proces de abstractizare prin
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
2) - o foarte succinctă biobibliografie, care să-i scutească pe autorul introducerii și pe cititorul ei de a se poticni de titluri de reviste, de titluri de cărți și de date calendaristice; 3) - o scurtă dar explicită, clară, profesională prefață filologică, scrisă în colaborare cu autorul introducerii istorico-literare, unde autorii să-și justifice și criteriile de alegere a textelor din carte; 4) - câteva, cele mai importante aprecieri critice despre scriitorul editat și despre opera sa; 5) - o seamă de adnotări sublineare
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
am găsit niciuna care să se încadreze în această schemă, desigur că ideală. Majoritatea nu au nici introducere istorico-literară (câteva au prefețe sau postfețe ai căror autori - câțiva - s-ar părea că au avut intenții istorico-literare), nici biobibliografie, nici prefață filologică, nici glose documentare sau lexicale, dar multe din ele au, după paginile antologiei, câte o jurubiță mai mare sau mai mică, de texte alese din operele criticilor contemporani cu scriitorul al cărui nume este înscris pe coperta cărții. Uneori aceste
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
oare de ce Asociația Editorilor Români - nu știu dacă acesta este numele exact al Asociației -, prezentă la târguri și expoziții de carte, ba chiar și în emisiuni televizate, nu s-a străduit, până astăzi, să găsească un "eminent om de știință" filologică, așa cum era Nicolae Cartojan, un excelent profesor universitar, o editură pe măsură, deci de aseme-nea excelentă, cu ajutorul cărora să repete, cu maximă rigoare, inițiativa lui Cartojan? Câștigul - deși de mai multe feluri - ar fi extrem de mare în primul rând pentru
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
I-am adresat vreo două întrebări provocator-obraznice, învățat cu atmosfera de la "Junimea" și de la "Cenaclul de luni". Dl Ciocârlie mi-a răspuns politicos, la temă, fără a divaga așa cum speram. Pe atunci aveam naivitatea să cred că la asemenea întîlniri filologice opiniile se pot exprima liber, fără grijă. Tot atunci, la cursuri, profesorul Eugen Simion, amfitrionul acestei întîlniri, vorbea destul de slobod și nu părea să se teamă de eventualii turnători dintre studenți. Asta se întîmpla în anii '80, cînd robinetul libertăților
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
cu cei săraci și merituoși îndeosebi. Pentru aceștia s-a zbătut pretutindeni, sprijinin-du-i la examenul de bursă și ajutându-i cu fapta și cu vorba". Teodor Capidan, cinstit om de catedră, cum ar zice Călinescu, este elogiat pentru prodigioasa activitate filologică, pentru truda de a fi salvat ce mai era posibil din limba românilor transdanubieni și pentru că, în sfârșit, "ca profesor nu-mi aduc aminte în patru ani de studenție să fi lipsit de la vreun curs. E și prin aceasta un
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
sau Moise, sau Agheu, sau Asaf, sau Zaharia - paternitatea nu e încă ajdudecată), iar grafia i se ondulează în notă personală. Ceea ce înseamnă cu mult mai mult decât o confesiune expresionistă și iarăși cu mult mai mult decât un act filologic dus la bun sfârșit. A transpune în rime o asemenea carte echivalează cu însăși scrierea ei, de la zero. Și derulează un scenariu radical mai istovitor și mai sincer decât al oricâtor tânguiri mizerabiliste atinse de morbul începutului de mileniu. De ce
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
plus, codexului i se pot număra paginile, poate fi deschis ușor cu o singură mînă, poate fi transportat și păstrat mai sigur decît sulurile. De pildă, cele mai vechi manuscrise aparținînd Noului Testament sunt toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
de a construi, cu pași mici, un volum de critificțiune. De intersecție armonioasă și vandabilă între critica literară și actul implicat, organic al lecturii. Drumul propriu-zis biografic printre rândurile unor tomuri de literatură ar fi, deci, perfect egal cu parcurgerea filologică distinsă și distantă. A citi - oricât de profesionist - nu înseamnă a-ți suspenda, într-un interval de timp limitat, viața. Reluați în tihnă deplină seria de Teme manolesciene ori Salvarea speciei a Simonei Popescu și veți înțelege din mers aceste
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
un viciu irezistibil: deschid volumul cu scopul precis de a căuta un anumit termen, și apoi, după ce au găsit sensul căutat, li se întîmplă ca privirea să le alunece pe pagina alăturată, atenția fiindu-le atît de absorbită de panorama filologică peste care tocmai au dat, încît, acaparați de vîrtejul definițiilor și ademeniți de sarabanda trimiterilor lingvistice, uită să-l mai închidă. Urmarea e că, sub imperiul unei atracții pur intelectuale, oamenii aceștia nu-și mai pot desprinde ore întregi ochii
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
care, cu toate că le păstrează leit litera, nu le mai păstrează spiritul. Pe scurt, paradigma în care facem azi filozofie nu mai are decît vagi legături cu tiparul spiritual al întemeietorilor filozofiei, de aici senzația incomodă, de obicei nemărturisită, că acribia filologică aplicată limbii grecești seamănă cu încercarea de a resuscita un cadavru doar pe seama stratului inert al literei îmbălsămate. Suflul viu nu poate fi suplinit de tehnica seacă a unor distincții lexicale, și asta fiindcă sursa gîndirii nu stă în coaja
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
Limbi și Literaturi Străine a Universității din Udine, după o scurtă carieră didactică și de cercetare petrecută la Universitatea din Catania. De altminteri, în Sicilia natală și-a făcut și studiile universitare, tot la Catania, unde și-a luat licența filologică și lingvistică în "litere clasice" (1980) și apoi doctoratul (1990). A urmat o specializare în filologie modernă la Universitatea din Bologna, apoi un stagiu de perfecționare la Centrul de Lingvistică Romanică din Strasbourg și apoi alte numeroase perioade de documentare
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
memoriei lui Eugen Coșeriu, apoi Latino, romeno e romanzo. Studi lingvistici (Dacia, Cluj, 2003, 355 pagini) și I missionari cattolici in Moldavia. Studi storici e lingvistici (Clusium, Cluj, 2005, 192 pa-gini). Cunoscătorii au remarcat de fiecare dată profunzimea abordării, priceperea filologică și competența istorică, dobândite pe parcursul multor ani de cercetări, după serioase și îndelungi lecturi, înlesnite de cunoașterea directă a "literelor" clasice și moderne. A scris, de exemplu, despre societatea românească din Moldova secolului al XVII-lea, prin prisma textelor misionarilor
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
s-or fi gândit, după bătăliile din anii 101 și 106 ai erei noastre, perechile mixte daco-romane retrase prin tufișuri ca să pună bazele poporului și limbii române? Ce alte preocupări secundare puteau să le întunece câmpul de vedere asupra necesităților filologice ale urmașilor? E una din marile taine ale Istoriei... Fapt e că nefericita de interjecție nu s-a născut atunci. Dar iată că peste o mie și nouă sute de ani.... ...Peste o mie și nouă sute de ani au venit americanii
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]