338 matches
-
cătușă" în multe limbi și de asemenea era poliglot și în ceea ce privește cuvîntul "hoț". După ce a vizitat mai multe camere de arest, s-a plictisit de atîta cultură și a venit în arestul Poliției din Vaslui. Fie pîinea cît de rea..., filozofa adînc Parșivu. De fapt și de drept, Parșivu avea pîine bună cam peste tot în lume, dar Rodica era "made" Vaslui sută la sută și așa ceva în alta parte nu există. Fătuca asta, adică Rodica, era lucru fin de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mare te Înnobilează ca arta te ridică deasupra tuturor Îți spală toate păcatele pentru că muntele cum s-ar fi Înălțat dacă n-ar fi Înghițit pămîntul sub el lăsînd În jur să se caște prăpastia na c-am Început să filozofez dacă mai beau e bună și tăcerea asta la ceva eu care tot timpul ia zi măi Niki ce-ai mai făcut ce-ai mai auzit hai mă că tu ești Fox Movie Ton pare oprit deodată În gol ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai lua, În acest caz, Nobelul aferent? Cum ar mai arăta ecranizările după romane celebre? Nu ar exista, probabil, nici o diferență Între film și afișul lipit În fața cinematografului. Până atunci, să precizăm că toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii noștri . La fel, dacă autorul acestor rânduri, mânat de o neașteptată necesitate fiziologică, s-ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strălucitori, cu o expresie șireată pe chipul Îngrozitor, palid, specific ființelor nopții - toți trei Îmbrăcați elegant, În stilul ostentativ, la modă pe Broadway - adunați laolaltă ca și cum fiecare recunoscuse În celălalt un adevăr expert În cele lumești și materiale. Începură să filozofeze Într-o manieră impresionant de savantă pe tema vieții, morții, inutilității speranțelor și aspirațiilor omului, ale cărui zile sînt numărate - rodul experienței lor mature. Evreul era punctul central și dominant al acestui mic grup și vorbea cel mai mult. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui Moliere i s-a refuzat un loc în cimitir pentru că fusese actor. Ai noștri au toți locuri asigurate. Înseamnă, oare, că nu prea sunt a ctor i ?ʺ (p. 10). Sau : ʺMircea Eliade și-a cicatrizat rana prin erudițieʺ, filozofează Emil Cioran. ʺAdică prin răspunsuri, nu prin întrebăriʺ, i se tălmăcesc vorbele, la care mai vine un adagio : ʺÎn timpul teroarei comuniste, unii scriitori ruși își î ngropau manuscrisele. ʺBine că le-au scris ! ʺ spuneau sărmanii autori. Doamne, ce-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai citește o dată scrisoarea de la Kabul și se lasă penetrată de avocat. Motiv pentru care se țicnește. Ceva mai tîrziu, se aruncă de la balcon. Iar Naema, În ciuda fratelui surdomut, e și ea omorîtă cu pietre. „M-am simțit cam sulă”, filozofează Șimon cînd ajunge la New York, la tatăl lui mort și la soră-sa vie, Huguette. Cu toate astea, nu se acomodează cu America. Iar cortina, În loc să cadă peste autoare, cade pe noi. Bănuiesc că Amanda a adunat cîteva informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Asta înseamnă că pe la o marți încolo putem pleca - a judecat situația moș Dumitru. Voi nu știți vorba ceea că nu aduce anul ce aduce ceasul? In loc să se potolească, vifornița ar putea să se întețească mai rău - a filozofat Pâcu... Moș Dumitru era meteorologul, grație cocoșului lui năzdrăvan, iar Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând să se înmoaie deloc.” „De unde știi tu asta, măi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oameni buni, bucurați-vă, așa cum mă bucur și eu, că mai putem sta la povești încă o seară la Crâșma din drum...Ce-i în mână nu-i minciună. Ce a fost a trecut. Ce va fi vom vedea... a filozofat Pâcu. Tare mă tem că pui ceva la cale, Pâcule - a băgat de seamă moș Dumitru. Oricând îs în stare să pun ceva la cale. Uite acum de-o pildă. Tocmai mi-am adus aminte de o întâmplare a unui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
suni dumneata, după ora zece, când voi reveni la cabinet. Cât privește prezența profesorului Hliboceanu, vă sfătuiesc să tratați problema direct cu dumnealui. E mai cavalerește. ― Dacă eu am Întins un deget, nu Înseamnă să-mi apuci toată mâna - a filozofat securistul. ― Nu știu cine Încalcă principiul bunei cuviințe și al respectului privind nivelul profesional la care se află fiecare din cei implicați - absolut Întâmplător - În acest dialog... ― Nu-ți permit să apreciezi competențele mele profesionale! Sper să pricepi că eu sunt cel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient. ― De unde se deduce că Dumnezeu nu bate cu bățul. Vede al cui e sacul cu făină - a filozofat un Învățător, În convalescență, după o operație grea... ― Da’ știți voi că dacă te lovești la cap poți să rămâi tâmpit?. Daaa... Rămâi așa pe toată viața. Nu se mai Înțelege nici dracul cu tine” - a vorbit altul. ― La mini
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de știință Gil Crăescu” și se termină rotund, pomenind același nume al unui „fiu deosebit al Bârladului, dispărut prematur”. În ziua ceremoniei de înhumare a urnei cu cenușa lui Tigeliu Crăescu, monologul interior este un pretext pentru scriitor de a filozofa pe tema timpului care curge din ce în ce mai grăbit și a prieteniei adevărate: „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță! [...] După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți, prefăcuți, mam descotorosit singur”. Deși trăiește singur „în colțul său de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în lume, dacă un asemenea specimen mai poate fi numit „om”. La 4 mai mă delectez cu volumul de versuri „Clipe de infinit” primit de la dl. Vasile Fetescu, Iași, volum în care autorul manifestă și induce o stare de pesimism, filozofând pe tema efemerității omului în raport cu veșnicia, cu eternitatea. Prietenește și la obiect mi-am spus părerea și de această dată, așa cum fac de obicei, ori de câte ori primesc asemenea daruri de suflet - fapt ce nu scade valoarea volumului în discuție, ci dimpotrivă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
romanele de care se îndrăgostiseră, ca și "întâmplările", "nevoia de băieți" și de săruturi, "speranțele cele mai fanteziste". În timpul anului școlar, în zilele de după petrecerile-surpriză, liceenele petrec, ore în șir trăgând concluzii asupra flirturilor momentului. Li se întâmplă uneori să filozofeze, să privească iubirea dintr-o perspectivă intelectuală. Este cazul Michelinei, după cum notează Bab, care este "un amestec de răceală extremă și de exuberanță spontană". Stând de vorbă cu aceasta, tânăra se distanțează de ea însăși, învață să se tempereze, să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
le întrezărește în călătoria cu balonul de-a lungul Statelor Unite ale epocii. Ea descrie într-un vocabular greu de recunoscut ruinele a ceea ce a fost New York-ul, meditând pe teme politice legate de continentul Kanadaw, de "vranțuji, ingleji și amricani". Filozofează pornind de la reflecțiile "hindusului Aries Totel" și ale lui "Cant"107. Autorii de SF sunt și ei interesați de ceea ce se poate întâmpla în plan lingvistic după un cataclism planetar. Problema se pune, de exemplu, pentru numele de locuri astfel
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
trezi în urmă-i un răs nemăsurat și ne va inunda cu cea mai proastă reputație...” - “Vorbește!” zice Glaucon. - “Dacă, zice Socrate, ori filozofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpăni nu vor filozofa autentic și adecvat, și dacă acestea două - puterea politică și filozofia - n-ar ajunge să coincidă (și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă spre vreuna dintre ele, dar nu și spre cealaltă, nu vor fi oprite [să procedeze astfel
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste Comte: “Si donc l’anmour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activite” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de frămîntări ai studiilor în străinătate, pămîntul s-a înfruntat cu cerul, dragostea cu me tafizica. Metafora fierbinte a iubitei s-a înfruntat cu recele simbol filozofic în Floare-albastră". Va să zică, poetul retras și tăcut din fire, voia să învețe, să filozofeze, iar fata nu-l lăsa în pace și-l ademenea la dragoste. Cînd s-a întîmplat aceasta? Poezia a fost scrisă în vara anului 1872, iar iubita lui, cu numele metaforic de Floare-albastră, murise de opt ani și jumătate! Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
perfecțiunii divine, ea însăși stagnantă, deoarece perfecțiunea este autosuficientă. Zeii nu se schimbă, nu evoluează, în vreme ce oamenii, prin cultivarea rațiunii au șansa devenirii, dacă "se rânduiesc între cei ce știu și cei ce nu știu nimic": Nimeni dintre zei nu filozofează, nici unul nu năzuiește să devină înțelept fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, el nu filozofează. Tot astfel e cu cei neînvățați; ei nu-și bat capul să filozofeze și n-au nici o râvnă să devină-nțelepți. Tocmai asta
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prin cultivarea rațiunii au șansa devenirii, dacă "se rânduiesc între cei ce știu și cei ce nu știu nimic": Nimeni dintre zei nu filozofează, nici unul nu năzuiește să devină înțelept fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, el nu filozofează. Tot astfel e cu cei neînvățați; ei nu-și bat capul să filozofeze și n-au nici o râvnă să devină-nțelepți. Tocmai asta-i nenorocirea cu neștiința, fiindcă te-miri-cine, fără să fie împlinit ca om și la minte, își închipuie
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și cei ce nu știu nimic": Nimeni dintre zei nu filozofează, nici unul nu năzuiește să devină înțelept fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, el nu filozofează. Tot astfel e cu cei neînvățați; ei nu-și bat capul să filozofeze și n-au nici o râvnă să devină-nțelepți. Tocmai asta-i nenorocirea cu neștiința, fiindcă te-miri-cine, fără să fie împlinit ca om și la minte, își închipuie că este așa de ajuns; de aceea nici nu râvnește lucrul de care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a șaptea zi... merg la locurile sfinte numite sinagogi, și ascultă cu mare atenție. Apoi unul dintre ei citește din Scriptură, în timp ce altul, ales dintre cei mai cunoscători, iese în față și explică, aducînd cît mai multe argumente. Căci ei filozofează asupra multor lucruri, construindu-le prin simboluri după tradiția străveche.” Moșe nu a pus vreo-dată piciorul pe pămîntul Palestinei iar Saul spune despre acesta că și-a luat toată înțelepciunea de la egipteni, ori aceștia au stăpînit Cannanul multe sute de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ele. Odată ce devenim conștienți de timp ca substantiv, ne punem întrebări despre creația timpului.“52 Atunci când folosim expresiile limbajului „în mod practic“, noi urmăm reguli ale folosirii, pe care le-am învățat fără să fim conștienți de acest lucru. Când filozofăm nu ne mai putem sprijini însă pe asemenea reguli, care conferă sens expresiilor limbajului. Asta înseamnă că limbajul „nu mai lucrează“, că „roțile se învârt în gol“. Atunci când folosim, în viața practică, expresii care se referă la stările noastre subiective
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
familiare, constituie tot atâtea contribuții la acea „înțelegere“ pe care o poate oferi cercetarea filozofică așa cum a practicat-o Wittgenstein în ultimele două decenii ale vieții sale. Suntem tot timpul tentați, în viața cotidiană și cu atât mai mult când filozofăm, să considerăm anumite demersuri, anumite mișcări ale gândirii nu numai drept firești, naturale, ci drept norme generale. Iar de obișnuințele care tind să orienteze autoritar modul nostru de a gândi nu devenim coștienți decât atunci când ajungem să le percepem drept
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asupra exprimărilor noastre curente poate genera confuzii conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările despre ceea ce simțim drept „descrieri“ ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]