338 matches
-
Avuția privată duce până la urmă la subminarea propriilor realizări. * Femeile au aceleași drepturi cu bărbații. * În ceea ce privește conducerea societății, Platon este ferm: Dacă ori filosofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpâni nu vor filozofa autentic și adecvat, și dacă acestea două puterea politică și filosofia n-ar ajunge să coincidă, și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă spre una dintre ele, dar nu și spre cealaltă, nu vor fi oprite /să procedeze astfel
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
logica islamică. Acolo am deprins și libertatea de a trage cu pușca. Dar mai ales am deprins libertatea. Și tot atunci ați tradus și ați publicat teza de doctorat a lui Nae Ionescu. Ați afirmat undeva că "nimeni nu poate filozofa fără să-i fi studiat pe Kant, Hegel, Fichte". De ce? Ceilalți filozofi (dintre cei mari, evident) sunt mai puțin importanți? Teza de doctorat a lui Nae Ionescu, deși scurtă ca număr de pagini, mi-a solicitat un efort serios, din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să creeze bună dispoziție, ci, dimpotrivă, o adâncă tristețe. Prins de țiganii ursari în pădure, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am răcorit cu o gură de apă minerală, parcă ne-a mai venit, cât de cât, inima la loc. Acum am înțeles mai bine cugetarea strămoșilor noștri de pe malurile Padului: "Primum vivere, deinde philosophare" (Mai întâi să trăiești, apoi să filozofezi.) Copii, cu adâncă smerenie să aducem laudă lui Hristos pentru bunătățile oferite. Da, mama. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. (Psalm 33:10) Amin. Bine, dragii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Iov cel tînăr" este o carte a suferinței existențiale din/după eros, un eros visceral, dar nu primar. Este mai mult un Iov care suferă din dragoste de filosofare. Primum vivere, deinde filosofare, dar, mai întîi, iubește și apoi filozofează. Sînt foarte curios și nerăbdător să văd cum va fi primită pe piață. Apariția: deși e gata, aproape, în toamna anului viitor vreau să o tipăresc, dacă se va putea. Roman: un volum care se numește, provizoriu, Mașinăria vieții, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor substantive pretențioase, o facem însă tocmai contagiați de Maestrul nostru, de bucuria de a „filozofa precum dansezi”, de uimireaa, da, de uimire de a fi și de uimirea de a ști că suntem! Dar, spre deosebire de Maestrul nostru, noi credem încă în Zei sau, mai bine zis: le simțim „absența”, dacă o cultură și o luciditate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la gheață și vin proaspăt, anume scos de la canea. Descartes, cu felul său liber de a filozofa, ba chiar evitând a-și lua haină de filozof, scria În Traité des passions et de l’âme (1649): „Este de observat că În dragoste simți ca un fel de căl durică În piept, iar digestia se face mai ușor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căsuța lui săracă pentru ca bietului om flămând să-i tihnească mâncarea fără să-i stea bucătura în gât. S-a așezat scârțâind periculos din toată caroseria lui ciolănoasă și anchilozată pe minusculul trepied de vânătoare, în poziția gânditorului de la Hamangia, filozofând amar asupra nedreptei alcătuiri a acestei lumi. O, Boga, Boga! Zașto? Zașto? O Doamne, Doamne! De ce? De ce? Cinci copii cu mama lor fără mâncare, fără mămăligă... Iar noi folosim mămăliga numai la porci, numai la porci... O Boga, Boga! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
comerciale, își petrec zilele și nopțile în barurile, discotecile și cluburile cu program permanent, ofertante de atracții seducătoare, se distrează dezlănțuit ca și cum acesta ar fi țelul suprem al existenței lor prezente și viitoare. „S-a întors lumea satului pe dos”, filozofează pesimist Dumitru Dascălu. Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
eram curios să văd dacă va da măcar din cap, în semn de mulțumire. Nu a făcut asta, dar nu m-a deranjat absolut de loc. El trăia în lumea lui, iar eu în lumea mea, și am început să filozofez în mintea mea, uite cum cartea scrisă de mine și de ceilalți doi colegi de breaslă mi-a adus o sută de mii de la un tânăr din tren, iar suta asta am dat-o mai departe pe o pizza, din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mi se pare cea mai frumoasă trăsătură umană. Dezavuez pamfletul și polemica indecentă. Sînt convins că nimic nu rămîne după noi decît ceea ce înnobilează; și această noblețe, mai presus de blazoane, presupune puritate și generozitate. Dar văd că încep să filozofez... Nu-mi mai doresc decît timp pentru a încheia monografia Sadoveanu în forma ei amplă. Consider că înfăptuind acest gînd, îmi voi fi îndeplinit o datorie a vieții. Recent, mi s-a propus să îngrijesc o nouă ediție a operelor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cârpești găurile coviltirului, Strigi “împotriva Gazei, a Moabului, a Tirului Împotriva lui Iuda si Israel”! Cine te crezi? Pe tine nu te vezi?... Du-te înapoi în vale la oile tale! Strânge acolo în coșul tău smochine și nu mai filozofa ce e rău, Ce e bine, că are cine și asta nu-i de tine! Stai acolo la Tecoa Să te pălească arșița și să te umezească roua! Lasă în pace ,,palatele bogate” Și ,,Casele de iarnă și de vară
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
candidați. La intrarea în minister, polițaiul i-a solicitat lui Ulici buletinul. Cum în buletin acesta apărea fără barbă, conform indicațiilor de partid, și după 19 Decembrie își cucerise dreptul de a fi bărbos, cerberul de la intrare a început să filozofeze că "nu e aceeași persoană", că "mai bine vă stătea "ras"... etc., ceea ce l-a determinat pe distinsul scriitor să-și smulgă barba de nervi, să trimită la "origini" nu numai polițaiul, ci și ministrul și să plece trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
după noapte. Erau autori independenți, de diverse vârste, mai talentați sau mai puțin talentați, și mai erau grupări și găști În care se adunau câțiva scriitori tineri și mai puțin tineri, unii din ei foarte Înzestrați, În jurul unui critic care filozofa. Cel mai important dintre acești mistagogi Îmbina Înzestrarea intelectuală cu mediocritatea morală, un simț de discernământ tulburător de exact față de poezia rusă modernă cu o cunoaștere fragmentară a clasicilor ruși. Grupul lui considera că nici simpla negare a bolșevismului, nici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Pe cai!! La Dunăre!! La Dunăre! strigă vitejii Măriei sale îndemnând spre cai. Mă mir că n-am sforăit câteva cuvinte "mari" care să sune din coadă; despre glorie, sânge, oase... Oasele străbunilor, bineînțeles! Aistea ajută la luptat și la murit, filozofează Ștefan. Dar am izbândit Ștefane... altfel cum? spune Vlaicu. Desigur, altfel nu se poate... Cronicarii vor izvodi în letopiseți: "Marți, ghenarie, 10, anul Domnului văleat 6983 de la Zidire, la Vaslui, în locul de-i spune Podul Înalt, Vodă Ștefan a lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să dea! Și breslele, că, har Domnului, au de unde. Mai oblojim și noi rănile, cârpim țara stricată... Ce ziceți? Dăm?! Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă... Ștefan, cu elan, filozofând: De te gândești bine, cine suntem? Vremelnici pribegi pe ăst pământ... Și câtă osârdie, și câtă nădușală să tot agonisim, că n-apucăm nici să trăim, nici să iubim ca lumea. De te gândești mai adânc, doi coți de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sta să ne târguim deasupra mormintelor proaspăt deschise? mai întreabă Ștefan și apoi, crunt, cumplit, strigă, poruncește: "Nu vreau aurul lor murdar! Vreau stârvurile lor împuțite!". Boierii parcă nici nu suflă. La război, ca la război! "Vae soli! Vae victis!" filozofează totuși Țamblac. Vae, boier Țamblac! Vae! Cerșesc milă! Dar lor le-a fost milă când mi-au secerat atâta tinerețe în floare?! Mă uit la plaiurile Moldovei 'nălbite cu vitejii mei ce stau cu țărna-n gură și mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oștenii Moldovei au sângerat pentru independența Poloniei. Acu' câțiva ani, trecând prin Grünwald, am văzut câteva cruci putrezite pe brațele cărora se mai putea citi: Ion, Vasile, Gheorghe... Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești", filozofează Vlaicu. Noroc de nobila șleahtă poloneză și de îngerul nostru păzitor, monseniorul Dlugosz, care au protestat că e samavolnic ceea ce vor să săvârșească împotriva Moldovei-prietene, spune Ștefan. Prea mulți ne-au jinduit, oftează Vlaicu. În cancelariile "Marilor Puteri" împărățiile a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fi făgăduit "turcește"! nu se lasă mai prejos Duma. Un trădător! Când te gândești că Măria ta l-ai ridicat în Scaun... Și cât sânge moldovenesc și muntenesc a curs pentru aiasta, socotește sever Stanciu. Aiasta-i recunoștința omenească, filozofează Vlaicu. Corcitură, mormăie Ștefan printre dinți. Am crezut că-n vinele lui curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la câte o "Poartă"! Ne-am săturat să ne sufle alții în borș! Mi-a ajuns cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care, dintr-un motiv sau altul, nu se mai pot alimenta. Folosim alandala cuvinte, pentru conținuturi total diferite. Dragostea e una, iubirea - cu totul altceva. Dragostea are resurse limitate, naturale și pământești. Izvorul iubirii e Dumnezeu - își încheie V.M. confesiunea, filozofând. * Sunt oameni cărora le este rușine de bolile pe care le au, ei sau rudele lor; fac totul, prin urmare, ca să le ascundă, ca lumea să nu afle de ele: „să nu spui la nimeni că X are cancer”, auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi spune povestea pe de rost, De-mi țin la el urechea - și râd de cîte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. Eminescu e un poet de concepție și asta stânjenește pe unii critici. Dar poetul nu filozofează ci construiește vizionar. Bolta e o catapeteasmă spartă prin care curge nimicul, poetul stă sub "arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele" și întoarce marinărește "uriașa roat-a vremii". Eminescu tinde în opera mai târzie spre un lirism interior bizuit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste Comte: “Si donc l’anmour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activite” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
le întrezărește în călătoria cu balonul de-a lungul Statelor Unite ale epocii. Ea descrie într-un vocabular greu de recunoscut ruinele a ceea ce a fost New York-ul, meditând pe teme politice legate de continentul Kanadaw, de "vranțuji, ingleji și amricani". Filozofează pornind de la reflecțiile "hindusului Aries Totel" și ale lui "Cant"107. Autorii de SF sunt și ei interesați de ceea ce se poate întâmpla în plan lingvistic după un cataclism planetar. Problema se pune, de exemplu, pentru numele de locuri astfel
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]