1,934 matches
-
unei anchete, câte întreprinderi industriale sunt privatizate, câte țări membre ale ONU votează o anume rezoluție etc. Rezultatul numărării este întotdeauna o frecvență, adică un număr ce indică o cantitate de entități sau, cum spun matematicienii, este cardinalul unei mulțimi finite de „obiecte”. Măsurarea presupune atribuirea unei valori numerice care redă intensitatea cu care se manifestă o caracteristică, o însușire a unei entități empirice. Pentru a realiza măsurarea, este nevoie de un instrument de măsură, construit astfel încât caracteristica „obiectului” să poată
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
oarecare reprezintă un punct într-un spațiu s-dimensional, coordonatele lui după fiecare dimensiune fiind una dintre pozițiile pe scala de răspuns a întrebării respective. Spre deosebire de spațiul geometric continuu și omogen, spațiul nostru de atribute este format dintr-o mulțime finită de puncte (adică de posibile poziții distincte) în număr de: m = k1×k2×...×ks Aceste poziții se regăsesc în tabelul care asociază simultan cele s variabile, fiind în fapt căsuțele interioare ale unui astfel de tabel. Reducerea spațiului de atribute
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
conștient de faptul că ești - cum? Infinit, sempitern sau finit? Finitudinea este, alături de ființă și conștiență, a treia condiție limitativă a libertății ca libertate gravitațională. A fi, a fi conștient că ești și, în speță, a fi conștient că ești finit circumscriu condiția libertății gravitaționale ca libertate umană. Dar faptul de a fi om continuă să rămână o pură indeterminare. Ce fel de om? Bărbat sau femeie? Alb, negru sau galben? Născut în ce secol, în ce țară, din ce părinți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hotarele fiecărui exemplar al speciei. Tiparul reprezintă garanția perpetuării hotarului în exemplare multiple. El este un principiu de economie al ființei; datorită lui, ființa devine numărabilă. Faptul de a fi este infinit la nivelul reiterării exemplarelor în cadrul speciilor, dar este finit la nivelul speciilor înseși. Cu alte cuvinte, el este finit din perspectiva tiparului (regnurile ființei sânt limitate ca număr), dar este infinit din perspectiva indivizilor care, la nivelul hotarelor ce le sânt proprii, multiplică indefinit tiparul. Nu putem spune ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în exemplare multiple. El este un principiu de economie al ființei; datorită lui, ființa devine numărabilă. Faptul de a fi este infinit la nivelul reiterării exemplarelor în cadrul speciilor, dar este finit la nivelul speciilor înseși. Cu alte cuvinte, el este finit din perspectiva tiparului (regnurile ființei sânt limitate ca număr), dar este infinit din perspectiva indivizilor care, la nivelul hotarelor ce le sânt proprii, multiplică indefinit tiparul. Nu putem spune ce anume este în mai mare măsură: tiparul care se reiterează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nemodificabil - "lucrurile sânt hotărîte". Ele sânt hotărâte "din eternitate" și "de la începutul lumii"; ele sânt hotărâte "o dată pentru totdeauna". În măsura în care este un "lucru", omul este, la rândul lui, "hotărît". El a primit, am văzut, hotare: el este, el este finit, el este conștient de faptul că este, el aparține unui sex, unei rase, unei epoci etc. El este totodată liber. Și pentru că este liber, pentru că libertatea este hotarul pe care el nu-l împarte cu nici un alt "lucru" sau care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ascunde. Inventarul lucrurilor care sânt de făcut există: știu că de făcut nu sânt decât aceste două sau mai multe lucruri. Dar pe care dintre ele este bine să-l fac? Nehotărârea este incapacitatea de a acționa într-un câmp finit de posibilități; ea nu e o dezorientare generală a cunoașterii. Ea nu e dezorientarea resimțită pe un câmp fără repere, ci aceea structurată de răspântia unor drumuri; e o rătăcire regizată de economia posibilului. Nehotărârea se bazează astfel nu pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întrucât limita ca împlinire este dezideratul suprem al oricărui efort dirijat către o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * "Limita de atins" este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnînd o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul "de depășit-de atins". * Existența secvenței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ea, în joc este împlinirea ei ca proiect unic, realizarea ei ca destin. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să-mi creez o identitate satisfăcătoare? Am fost oare capabil, prin felurile succesive în care m-am de-finit, prin "hotarele" și hotărârile mele, să obțin coerența unui destin? Sânt mulțumit de felul în care am administrat lotul finitudinii mele, de felul în care mi-am onorat proiectele și mi-am realizat posibilitățile? Mi-am folosit oare toate posibilitățile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiect de pasăre care mărită va umple cerul"), ca formă care să le cuprindă pe toate, în sfârșit ca formă zburătoare, care-și dizolvă ființa în traiectoria propriei mișcări. În toate aceste cazuri e zvonul infinitului care se naște din finit și care-l preia pe acesta în nașterea sa. Sculptura lui Brâncuși e cazul unic și paradoxal în care voința de limitare se neagă dinăuntrul maximei ei exersări. Ea a devenit voință de dezmărginire. HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o ieșire din cotitura singurătății în care te simți îmbrățișat și limitat fără să îmbrățișezi și să cuprinzi la rândul tău. Și cred că această transformare a mediului extern în mediu intern e sensul bun al infinitului, al infinitului în finit. De ce i se spune lui Isus "fiul Omului" și nu "fiul Domnului"? Tocmai pentru că el a făcut din umanitate, din întreaga umanitate, mediul său intern. Iar divinitatea e sensul acestei totalități, devenită dimensiune interioară. Iată deci "ce am vrut": și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu individualul, dacă nu ființa lui ti, a lui "ceva anumit"? Chiar și matematismul neokantianului Cohen termină prin a pune kantianismul în slujba experienței, a unui concret determinat; la el, calculul infinitezimal este un mod de a împlînta infinitul în finit. Iar astăzi, științele spiritului au ajuns în situația de a vrea să le domine ele pe cele ale naturii, regăsind idiomaticul, individualul, "clipa cea repede". Și atunci, te întreb: ai organ, cu artistul plastic, pentru concretul de mîine? Pentru că muzica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dasein-ul este ferit să cadă înapoia lui însuși și să revină dincoace de putința-de-a-fi pe care el a înțeles-o și, astfel, "să devină prea vârstnic pentru victoriile sale" (Nietzsche)." Cuvintele lui Heidegger sânt scrise toate "în cod": un set finit de concepte, reprezentând o premieră în istoria filozofiei, asigură textului coerența lui filozofică și totodată posibilitatea de a avansa pe "un drum al gîndirii" prin combinarea și reluarea la nesfârșit a termenilor care alcătuiesc setul. În numai două propoziții apar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gestul de rândaș la care tocmai asistasem. Important era că și ea și eu trăgeam după noi, acolo și peste tot în lume, alaiul infinit al frustrărilor venite din 45 de ani de comunism care ne împingeau, pe unii "mai fini", să furăm o sticluță cu soia, pe alții, precum tipii din delegația care l-a însoțit pe Ceaușescu invitat la Paris în 1978 de Giscard d'Estaing, să ia tot ce se putea lua, deșuruba, demonta din palatul în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de a controla întrucîtva lucrările vreunui sistem; nefiind filolog de competință, declar eu însumi că opiniunile mele sunt cu totul personale și nu merită de-a turbura lucrările filologilor noștri - cari, autorități științifice, lucrează după alte considerente decât ale mele. Finesc critica asupra fondului broșurei - declarând că aș fi putut arăta autorului ei mult mai multe neconsecințe în contra a înseși părerilor ce le stabilează; n-o fac însă, pentru că nu voi ca critica mea să fie meschină și de virgule, - nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se poarte într-un mod nu tocmai obicinuit. [1 octombrie 1876] {EminescuOpIX 222} TURCIA ["LA 10 OCTOMVRIE... La 10 octomvrie st. n. un consiliu de miniștri estraordinar ar fi hotărât de a acorda un armistițiu de 6 luni, adică până la finea lui martie anul viitor. A doua zi era să se notifice puterilor prin o circulară condițiile armistițiului. Știri mai nouă vestesc că durata aceluia ar fi fost redusă la douăzeci de zile, ceea ce-ar dovedi o deosebită grabă din partea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
r v i c i Luând pana amice, se scriu după dorință, Cu mîna-mi tremurândă, mă 'ncerc de a rima! Proza e 'n formă, poezia în aparență! Căci dragă nu-s poet!... Astfel a m' - exprima. O! juna mea muză, finește a ta plânsoare. Inspiră-mă acuma, d-un ceresc amor; Și încetul te înalță în regiuni solare, Cântând a mea dorință... să-ți iai sublimul zbor. Amice, pentru mine durerea-i infinită, Nimica nu mă 'ncîntă; de toți eu sunt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mână, Mașină oarbă la acest oficiu. Amice! a ta chemare vegherea-mi întrerunsă Și-mi naște iarăși gânduri, ce capu-mi muncesc! De ce altor le pare că timp iute se scurse? Și mie-mi pare secoli ce nu se mai finesc? O! Noapte! Neagră noapte! N-ai să te curmi odată? Fi-vei eternă noapte? făr' s-ai finit? veghez singur cu lampa, dar gaza-i consumată... Peri și ea și fumu-i!... Eu numai n-am perit! O! temp! este vro
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce capu-mi muncesc! De ce altor le pare că timp iute se scurse? Și mie-mi pare secoli ce nu se mai finesc? O! Noapte! Neagră noapte! N-ai să te curmi odată? Fi-vei eternă noapte? făr' s-ai finit? veghez singur cu lampa, dar gaza-i consumată... Peri și ea și fumu-i!... Eu numai n-am perit! O! temp! este vro lege ce-n spaciu te conduce? Este o lege eternă ca tine nu mai pere? {EminescuOpIX 308} Dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ea, și eu zdrobit, scapai... mai fără viață!... ......................................................... Și iată-mă separat de tot ce am iubit! Voința ta, o, Doamne! să fie împlinită! Gura-mi să resignă, și fiere amărită, Voi ști, de-a trebui, a bea păn la finit! Dar bardul nostru, care însamnă cu atâta conștiință până și luna (necum anul) în care au luat naștere nemuritoarele sale produceri, este totodată și prozaist. "George și Maria" se intitulează gingașa scriere novelistică pe care a comis-o tot d.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oameni. Pierderea turcilor e mai mică, fiind ei în defensivă. De la prinși s-a aflat că marele duce Nicolaie conduce în persoană operațiunile contra lui Osman Pașa. [3 august 1877] AUSTRO-UNGARIA ["DIN TRANSILVANIA AFLĂM... "] Din Transilvania aflăm că, espirînd cu finea lui septemvrie a. c. periodul de trei ani al congresului român bisericesc, care fusese prorogat la anul 1874, părintele arhiepiscop și mitropolit Miron Romanul, conform stat. org., a dispus a se face alegerile de deputați în toate eparhiile, pe noul period
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Dar nevrând a ști de rău și ig[no]rîndu-l, el totuși esistă. El ar esista chiar dacă nu l-ar ști nimeni, ar esista și, ca tot ce-i rău, ar crește și s-ar mări progresiv până ce s-ar fini cu ruina statului român. Să ne esplicăm. Azi sânt în România atâția amploiați încît ai putea să împli cu ei două generațiuni, nu una. Jumătate din acești oameni cari zgârie la hârtie ar putea să zgârie brânză și să cântărească
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
A lucra în cercul vostru pentru lățirea ideei serbării și realizarea ei, colectând contribuiri și trimițîndu-le comitetului central până la 15 iuliu a. c. 4. A vă îngriji mai cu deosebi despre aceea ca să puteți participa cât mai mulți la serbare. Până la finea acestei lune, comitetul central va compune programul festiv și vi-l va face cunoscut. De la energia junimei române depinde realizarea serbării: la lucru dară fraților!. Viena, în 14 iuniu 1871 Pentru comitet: ca mai sus APEL Cătră junele române Surorilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
compus din teologi bucovineni și intonă în cuartet imnul religios a lui Alecsandri, compus anume pentru serbare. În fine lumea se înturnă în ordinea de mai nainte la biserică pentru a se continua și sfârși sfânta liturgie, și astfel se fini serbarea hramului și festivitatea zilei dintâi întru amintirea domnului Ștefan. A doua zi luni dimineața publicul iarăși se adună în portic și plecă ca în ziua procedentă la biserică pentru ascultarea sfintei liturghii. După liturghie procesiunea cu preoții oficianți reîntorcîndu-se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pline de învățătură și de sfătuiri adevărat părintești. Încât pentru ospăț pentru popor comitetul s-a îngrijit de un bou, care s-a fript întreg și s-a împărțit pe movila de lângă portic în regula cea mai bună. Astfeli se fini acea serbare, a căreia amintire va rămânea neștearsă din inimile române și de la care, credem, fiecare s-a întors cu mai multă tărie în suflet, cu mai mult respect pentru eroii trecutului nostru și cu mai multă abnegare în ceea ce privește interesele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]