328 matches
-
povestit. Fuma țigară de la țigară. Zicea că-i păcat să mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și mai mult deasupra lui. Murmură răgușit: — Dacă scoți un strigăt, îți tai beregata. Ai înțeles? Așteptă ca ochii celuilalt să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi îngădui să inspire, fără să slăbească deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
derutat. — Asta a fost și intenția mea. — Cum ai știut că vom veni? — V-am descoperit în zori și-am avut timp să pregătesc totul. — Ai omorât cămila? Ar fi murit oricum. Caporalul tuși, lăsând să i se scurgă un firișor de sânge pe la colțul buzelor, și închise ochii cu un gest de mare durere și descurajare. Când îi deschise din nou, făcu un semn spre săculețul care rămăsese alături de cadavrul grăsanului. — Ai găsit „Marea Caravană“? încuviință cu un gest și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult. N-am nici o idee, recunoscu în cele din urmă. Bănuiam, răspunse el ironic. Este vorba despre un vulcan. —De unde știi? —Gândește-te. Bietul băiat, și dacă s-ar fi gândit patru zile, câtă vreme n-ar fi zărit un firișor de fum ieșind din nor, n-ar fi putut să-și dea seama de ce naiba insula care se ascundea sub acel nor - dacă într-adevăr se ascundea vreuna - trebuia să fie vulcanică. După un timp, căpitanul Mararei ajunse la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
CÎte bariere, cîte case cu felinare, cîte cărți de vizită, cîte săli de așteptare În drumul unui bărbat. Toate acele cuvinte care se revoltă, biciuite, cu spinarea Încovoiată - un da, rostit În locul lui nu, un nu, În locul lui da, un firișor verde de fiere alunecîndu-i În colțul gurii. Așa te vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care una, de mult secată, se Învârtea jucăușă pe parchet, ca acul unei busole la Polul Nord. Cea de-a doua sticlă era și ea aproape goală, la fel și musafirele mele. Între ele și starea de nuditate stăteau doar câteva firișoare de dantelă, subțiri ca mustățile unui motan care dăduse iama prin oala cu smântână. Fusese o săptămână grea, lipsită de bucurii și de Împliniri profesionale. În câteva secunde, hainele mele și-au luat și ele zborul spre țările calde, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cunosc și se interesează de viitorul ei. Le e dat să audă același lucru despre Lausanne. Li se pare o idee bună și laudă posibilitățile de acolo în materie de sport. Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde se află firișoare blonde de păr. Ar vrea să spună câte ceva despre propriul ei caracter. A trecut deja multă vreme de când n‑a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din nou lângă ea, iar eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
conversez cu vreunul dintre personajele mele. Asta insinuați că sunteți, nu? - Nu insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... - La dracu`! Fu zguduit de un spasm. Roti privirile prin cameră, simțind cum transpirația îi curge pe la tâmple, în firișoare care căutau împreunarea, apoi privi ușa. Cu teamă. Pe birou, laptopul părea un obiect picat dintr-o altă lume, una în care personajele nu au altceva mai bun de făcut decât să devină reale pentru a chinui un scriitor deprimat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite picioare, se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice supliciu, dacă s-ar dovedi sperjuri; o cercetez necruțător: ochiul meu, ca un laser, se Încrucișează cu albastrul ei mat, catifelat, În nuanțe de violet; nu se clintește un firișor de culoare interiorizată; această luptă surdă, de o duritate extremă nu cedează la presiunea ochilor mei, rezistă la probele impuse; este detașată, deschisă spre mine cu tot corpul lăuntric, „Ucide-mă!“, spun mișcările ei, „dacă mă prinzi că te mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se estompau, se reflectau, se dizolvau Într-o lumină obscură, ce Învăluia, sufoca, artificializa. N-am reținut decât această senzație de aer stătut, sfârâind În firișoarele de praf galbene. Nu receptam decât starea aceasta atât de inedită de a fi adus aici și apoi prins de braț de către E., care părea foarte În elementul ei, comițând acest gest ca și cum l-ar fi făcut atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai păstra pe chip surpriza întâlnirii cu privirile pacientului de la reanimare. Avea capul strâns într-un bandaj mare, ca un turban ce-i cobora peste urechi și se strângea sub bărbie. Fruntea, atât cât se vedea, era vânătă, ca și firișoarele ce-i străbăteau cearcănele. Colțurile gurii atârnau, îmbătrânite, și buzele se subțiaseră de cât tăcuse. Doar mâinile se vedeau întregi, cu degete subțiri, așezate deasupra păturii, pe lângă trup. Pielea buricelor era zbârcită, ca atunci când ții mâna prea mult timp în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acuma pot să zic. Căută din nou prin sacoșa vărgată și scoase una cam de aceeași mărime : Îi zice piatra lunii. E un cristal alb de stâncă, dar, dacă te uiți în lumina lunii, se face roșu, are așa, niște firișoare, că zici că sângerează pe dinăuntru. I-o întinse Radei, care o primi în palma întinsă. O ridică spre fereastră și privi prin ea, căutând un unghi cât mai potrivit. — Nu așa se vede, spuse bărbatul. Nu știu de ce, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din fața blocului erau luminoși ca niște mesteceni. Rada puse sticla jos, la fel și piatra. Luă un copac în brațe și își lipi urechea de trunchiul lui. Stătu așa până când auzi înăuntru sevele, ca un firicel de apă curgând printre firișoarele de nisip. Copacul o călăuzi, astfel, către straturile freatice, legând-o de celelalte rădăcini. Rada se desprinse cu părere de rău, se aplecă și luă piatra, privind-o în bătaia lunii. La început galbenă, translucidă, încetul cu încetul piatra se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am cumpărat și eu vreo trei legături... Nu mă întrebați ce era, că nu știu, oricum, am aruncat-o la gunoi un pic mai târziu, când am intrat în restaurant. Cu ochii țintă la poșeta mea, din care ieșeau niște firișoare verzi, garderobiera ne tot întreba ce miroase așa ciudat... În cele zece ore cât stătuse la tarabă fusesem prima lui clientă și m-a invitat să sărbătorim evenimentul; numărul unu fugise de vreo lună, eu eram atât de singură, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
obtuză; eu îi ceream untdelemn, toanta îmi tot dădea ulei... - nu solicitați la tarabă un buchet de pătrunjel; în limbajul curent al legumiculturii comerciale, verdeața strânsă laolaltă și prinsă cu sfoară/ață/sârmă poartă denumirea de legătură; Excepție: mulțimea de firișoare vegetale de culoare galben-pai, strâns legate cu sfoară ori sârmă; seamănă cu un buchet sau cu o legătură, dar poartă denumirea de mătură; e un produs natural, dar nu e recomandat consumului; de asemenea, mătura nu se ține în glastra
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de Bengal, presărați printre dantelele răsfirate ale morcovului sălbatic, penele bumbăcăriței, zulufii cretușchii, eflorescențele asmațuiului sălbatic, pletele aurii ale clematitei rodite, nucile mărunte ale ghințurei albe ca laptele, tulpinile ramificate ale fumariței cu flori roșietice și negre, cîrcei de viță, firișoarele întortocheate ale caprifoiului, în sfîrșit, tot ceea ce au aceste făpturi nevinovate mai despletit, mai sfîșiat, flăcări și întreite lănci, frunze crestate, zdrențuite, tulpini chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
La științe vom vorbi despre anotimpul de primăvară cu toate caracteristicile și vom sublinia frumusețea acestuia. La ora de educație tehnologică avem posibilitatea de a realiza tema „Ghiocelul” - colaj din diverse materiale (coji de semințe de dovleac, frunze subțiri din firișoare de iarbă mai lată) . În partea pregătitoare a lecției se consolidează cunoștințele asimilate despre anotimpul „Primăvara”, apoi se va executa colajul. Realizarea lucrărilor se bazează pe explicații date de către învățător ,dar se lasă ca fiecare elev să-și arate imaginația
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Ornați cu 2 ardei grași tăiați În lamele. Presărați măsline negre și busuioc tocat și completați cu un fir de ulei de măsline. Serviți rece. Somon cu germeni de soia Spălați 500 grame de muguri de soia și Îndepărtați eventualele firișoare brune și cojile. Întindeți 5 felii subțiri de somon afumat și puneți deasupra un strat de germeni de soia. Stropiți cu zeama de la 1 lămâie. Rulați feliile astfel garnisite și puneți-le pe câte o felie de pâine fără coajă
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
un copil mic, mic de tot, cât un bob de mazăre. Îl chema Neghiniță. Neghiniță era frumos ca o piatră scumpă și mic cât o neghină. Avea niște ochișori ca două scântei albastre și niște mâini și piciorușe ca niște firișoare de păianjen. Scrie două propoziții despre Neghiniță Desparte în silabe. PUIUL DE CĂPRIOARĂ Ieri am plecat cu bunicul la pădure.Sub un stejar mare, culcat pe iarba moale, am văzut un pui de căprioară. Ne-a văzut și a încercat
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
pur și simplu să se includă, să se complacă, ochii lui, foarte injectați și foarte oftalmici, erau de o fixitate hipnotică, augmentată de lentilele groase ale ochelarilor, fuma întruna, culegîndu-și din cînd în cînd de pe buza de jos cîte un firișor de tutun negru, ideea modelului, intrată nu știu cum în tehuiul nostru malaxor, îl crispase chiar de la început, ce model? care model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine, dacă vrem să facem ceva, n-avem decît o soluție: totul prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la soare. Junele flori de primăvară : ghiocei, viorele, brebenei și toporași răzbat prin frunze uscate, arătându-și drăgălășenia. Păsărelele își dreg glasul în luncă. Multe au venit de departe. Rândunica un zidar neîntrecut, își culege pământ moale, îl amestecă cu firișoarele de iarbă sau paie și își clădește cuibul. Cucul, un solist vestit, își caută fratele pierdut : Cu cu ! Cu-cu ! Turmele ies la pășune. Mieii sprinteni zburdă pe coline. Animalele pădurii își caută hrană după iarna lungă și grea. În
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]