3,537 matches
-
abia acum Înțelegeau câinii ce mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai poate, dacă vor să trăiască, trebuie să facă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
negândindu-se că acești copii țin la el și sunt Îngrijorați de soarta lui. Într-un târziu, dupa ce l-au mai strigat și l-au mai căutat fără nici un rezultat, copiii au renunțat și au plecat spre sat, obosiți, flămânzi și tare speriați.N-au mai văzut ce frumos este totul În jur:cositul fânului era În toi, În curând se apropia secerișul. Florile Înfloreau, fluturii se opreau pe lângă sânzâiene, greierii ticăiau prin ierburi. Pe la casele lor copiii au plâns
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tot Îmbrâncește și-l tot lovește, scoase iarba fiarelor din traistă și o mâncă pe toată. Zmeul râse de Moș Arici, cât de mic era și facea pe grozavul. Atunci omulețul nostrum se transformă Într-un animal mic. Zmeul fiind flămând, se bucură gândind că Îl Înghite pe loc, dar vreascurile, nuielele pe care le cărase până atunci Moș Arici În spate se transformaseră În niște țepi ascuțiți care-l Înțepară atât de tare pe Zmeu, că i-a pierit cheful
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu pantofi. Își aminti că trebuie să-și cumpere o pereche. Intră, alese, probă. În sfârșit cumpără o pereche ce i se potrivea. Plăti și ieși. Era mulțumit. Uitase pentru o jumătate de oră prin ceea ce trecea. Ajunse acasă ostenit, flămând și însetat. Își aminti de frigiderul de la intrare. Când îl deschise, găsi o sticlă de șampanie. Își puse un pahar și, fără să stea mult pe gânduri, mai bău un pahar. Stătea în picioare în fața mesei din chicinetă. Făcu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ochi profesionist, îl văzu pe Petre și veni să-l salute. Bun vad ți-am mai dat! Bun, nimic de zis, da' cu criza asta... Criza-necriza, omul mai trebuie să mănânce și să bea ceva și clienții dumitale sunt tineri, flămânzi ca lupii. Cam așa e, zise el, gândind unde bate Petre. Și ce planuri ai, că acuși expiră contractul? Îl mai prelungim sau pe motiv de criză ... A, nu, cred că o să-l prelungesc. Bine, mai vorbim când o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
au pășit în viață iubiți și protejați. Era Ajunul Crăciunului, "afară ninge liniștit și-n casă arde focul" și umbrele trecutului nu-și mai găseau locul. Fetele și băieții fuseseră după-amiază la săniuș și bătut cu zăpadă, acum erau cu toții flămânzi și curioși dacă vine sau nu Moș Crăciun. Înainte de Moș, a venit o mașină de la Irbis cu bucatele și cu cei doi ospătari, care nu mai pridideau să descarce platouri după platouri. Au fost imediat preluați de Camelia, Ana, Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la ziar și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la Universitate, la intrarea în fostul lui atelier. Studenții se întorseseră și erau în forfota pregătirilor pentru examene. Bufetul" era plin, tinerii stăteau la rând, flămânzi și înfrigurați. Lângă casă, Petre îl văzu pe "patron". La mulți ani! La mulți ani! Merge treaba, merge? Nu prea, așa și așa. Așa și așa, da' coada e în stradă. Da, e ora prânzului, da' altfel... Ora prânzului, ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cu anunțuri pentru Bușteni. Patru ceasuri? Dacă mergeam eu, într-un ceas dădeam anunț și la Washington și la Moscova și la Beijing! Ca matale, bobocule..., își aminti Petre o replică din Caragiale! Ai ceva de mâncare? Da, domnul e flămând, vine de la plimbare! Pune-te masă, scoală-te masă! Fetele pe unde-s? Ca și tine, la plimbare, doar eu în casă, la aragaz, la mașina de spălat... Dacă vrei, uite, cât ești tu la Policlinică, o să încerc să gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ostaș al țării, am găsit o ocazie care trecea pe aici și iată-mă-s! După îmbrățișări, Radu fu cazat în camera de lângă bucătărie, avea baia alături și frigiderele aproape... După ce s-au răcorit și s-au primenit, fiind toți flămânzi, au trecut la masă. Fiind înainte de Înviere, Petre se gândise să-i "purifice" puțin culinar, așa că-i trată cu un borș de verdeață și ciulama de urzici, cu orez și usturoi, iar la desert le servi bostan copt. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
plus, le-a atras atenția asupra pericolelor pe care le aduce o treabă de mântuială. Evident, frații săi l-au persiflat. Într-un final, purcelușii s-au stabilit fiecare la casa lui. În acest timp, lupul îi vâna. A venit flămând la ușa casei purcelușului mai mare. A încercat să pătrundă, dar nu a putut. Purcelușul mare era și înfricoșat, dar și vesel că l-a păcălit pe lup. Însă lupul s-a încordat, a suflat și a dărâmat casa din
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
din el te scoate beția. Cele două stări cu care, ca un chefliu la parastas, dansează micul roman al lui Stelaru. Întîi foamea, simțită ca-n poveștile de război, pericol de moarte, sfîrșeală haină și de nelecuit. "După legea cîinilor flămînzi" fură, cînd omul se răcorește la o cișmea, struguri de la un oltean. Și "ghearele ciorilor din burtă erau acum de vată." În feluri multe, foamea revine în momente de cotitură a poveștii. Foamea de niște haine omenești, plătite cu muncă
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
acuzat, împreună cu ceilalți, ba de frustrări, ba de complexe, ba de resentimente, de parcă asta ar spune ceva. Dacă constați asemenea manifestări drept legitime, ar trebui să și explici ce anume le cauzează. Sau ele se năzăresc așa, din senin?". Dinu Flămînd propune o "aducere la zi" a terminologiei critice, așa cum în anii '30 proceda Vladimir Streinu, constatînd că aceleași fenomene capătă în timp alte denominații decurgînd din modernizarea conceptelor. Angoasa pe care insistă Heidegger ne-ar incita curiozitatea și ne-ar
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
are har Totu-mi pare cel putin hilar Umbra-mi coboară către ceva amar Singur lângă acel om rău, barbar Am prăbușit cam ceea ce puteam să car Doar în aparență fericit mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pline de grație făpturi care în alte mari orașe sunt "doamne și stăpâne" ? "La București, pisicile n-au personalitate", scrie d-l Andrei Pippidi, adăugând însă îndată că nu din vina lor. Și în continuare: Sunt (...) un trib fugărit și flămând. Dau târcoale lăzilor de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
relațiile cu colegii săi mai tineri darnic și chiar generos. Fie că pretențiile sale nu erau prea mari, fie din risipa generoasă care-l trăda, a rămas, în fond, un boem și un visător ca pe atunci când își plimba tinerețea flămândă pe aleile Cișmigiului. Mircea Damian nu s-a ales cu un bloc cu șapte etaje, nici cu o vilă, dar nici măcar cu un apartament, deoarece a murit sărac...". Accente interesante pot fi întâlnite și la Ion Th. Ilea (în "Mărturisirile
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
prima oară mâna cu scriitori care altminteri nu ar fi avut nici un motiv să mă bage în seamă: Virgil Mazilescu, Eugen Suciu, Ioan Groșan, Mircea Nedelciu, Florin Iaru, Mircea Dinescu, Mariana Marin, Radu Călin Cristea, Mihai Șora, Mircea Iorgulescu, Dinu Flămând, Constanța Buzea, Petre Stoica, Mircea Scarlat, Radu G. }eposu, Octavian Paler, Stelian Tănase și mulți, foarte mulți, alții. Toți îl cunoșteau, îl tratau cu multă deferență, era deja admis în lumea lor, ca partener egal de dialog, îi prevedeau, la
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
Gheorghe Pituț, Adrian Păunescu, Al. Philippide, Eugen Jebeleanu, Cezar Ivănescu, Maria Banuș, Leonid Dimov, Șerban Foarță, Emil Brumaru, Geo Dumitrescu, Ioan Alexandru, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion, Marcel Mihalaș, Florin Mugur, Nora Iuga, Petre Stoica, Mircea Ivănescu, Mihai Ursachi, Dinu Flămând sunt numai câteva nume din această panoramă a poeziei românești din anii comunismului. Simpla lor citare aproape că răspunde de la sine la întrebarea din prima frază a acestui articol. În perioada 1947-1980, în România a existat o poezie valabilă estetic
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
Dora Pavel Rescrierea - misiunea cea mai importantî" Dora Pavel: Dragă Dinu Flămând, în dialogurile noastre de pînă acum, nu mi-ai mărturisit încă preferințele tale legate de "uneltele" cu care scrii. Dinu Flămând: Scriu cu toate. Dar, ca să dau o anumită formă răspunsului, o să pornesc de la începutul "mecanizării" scrisului meu, care se
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Dora Pavel Rescrierea - misiunea cea mai importantî" Dora Pavel: Dragă Dinu Flămând, în dialogurile noastre de pînă acum, nu mi-ai mărturisit încă preferințele tale legate de "uneltele" cu care scrii. Dinu Flămând: Scriu cu toate. Dar, ca să dau o anumită formă răspunsului, o să pornesc de la începutul "mecanizării" scrisului meu, care se situează, bineînțeles, în primii ani ai "Echinox"-ului. În sediul redacției, noi aveam o mașină de scris veche, pe care toată lumea
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Cronicar Noii sexagenari în deschiderea numărului 8-9/2007 al Vie}iI Românești, Nicolae Prelipceanu îi salută pe noii sexagenari din lumea scriitoricească și anume pe Adrian Popescu, Petru Poantă, Ion Mircea, Dinu Flămând, Ștefan Agopian. Unii dintre ei i-au fost colegi la Steaua clujeană, alții au făcut parte din prima promoție echinoxistă. Un gând de regret este îndreptat către aceia dintre confrați care ar fi putut și ei să treacă, acum, pragul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un tei umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria satului originar, veritabilă Atlantidă în lumea afectivă
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Tiberiu Stamate Deși stabilit de ani buni în Franța, poetul "echinoxist" Dinu Flămând păstrează o legătură solidă cu spațiul cultural românesc prin volumele de poezie pe care a continuat să le publice în țară - unele fiind ediții bilingve -, și prin traducerile sale - în primul rând din Fernando Pessoa (Cartea neliniștii,Odă maritimă și
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
paranteză întreaga poezie de până atunci, continuând titlul. Așa se întâmplă în Femeia îndrăgostită, care se termină astfel: "femeia mea/ îndrăgostită dar nu de mine" (p. 13). Tonalitatea poemelor din Tags e, fără excepție, una amară. Din versurile lui Dinu Flămând răzbat gânduri despre izolare, depresie, dragoste ratată, moarte. Un pericol la care se expune e dat de marea concentrare de sintagme abstracte. Construcții ca "fuga de umbre", "timpul cu ochi de leșie", "lumina de nisip", "buzele infinitului" tind să estompeze
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și a
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]