1,034 matches
-
nu face decât să decupeze eșantioane din aglomerația de ingrediente ale realului și să le aducă - spre contemplare, meditație sau, măcar, conștientizare - cititorului. Iar actul poetului, pornit din convingere, e argumentat și prin apelul la cuvintele lui Emil Cioran, care flanchează poemul Lașitate: Nu merită osteneala să te sinucizi, pentru că oricum ar fi prea târziu și Faptul că viața n-are niciun sens este o rațiune de a trăi, singura de altfel. Depășind inventarierea datelor lumii, eul poetic emite judecăți tulburătoare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
transportase aici cu dubița instituției ori pe jos, ca subofițerii, ci folosise unul din autoturismele ei. De asemenea, ca alt element de noutate, inculpatul nu se afla deja în fața procurorului, ci într-un al doilea autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
un mulțumesc și se grăbi să iasă afară. Până străbătu aleea, își imagină privirea ei pe spatele lui. I se întâmpla rar să se simtă așa, ca și cum o dăduse-n bară la un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văzu privirea alunecând și fixându-se pe undeva, în spatele său și se întoarse brusc. Din ușa, Eldred Crang îi zise: ― În locul tău n-aș face nici o mișcare. Ochii lui de culoarea alunei sticleau în bătaia luminii: Stătea acolo, foarte degajat, flancat de doi bărbați înarmați cu suflante. Gosseyn își ridică încet mâinile , în timp ce Crang continua: ― A fost o adevărată copilărie din partea ta, Gosseyn, dacă ți-ai putut închipui că tocmai în această noapte, un avion ar fi putut trece chiar pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
văzu privirea alunecând și fixându-se pe undeva, în spatele său și se întoarse brusc. Din ușa, Eldred Crang îi zise: ― În locul tău n-aș face nici o mișcare. Ochii lui de culoarea alunei sticleau în bătaia luminii: Stătea acolo, foarte degajat, flancat de doi bărbați înarmați cu suflante. Gosseyn își ridică încet mâinile , în timp ce Crang continua: ― A fost o adevărată copilărie din partea ta, Gosseyn, dacă ți-ai putut închipui că tocmai în această noapte, un avion ar fi putut trece chiar pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse bine, dar era tot tras la față. Doamna abia încăpuse, cu poalele rochiei revărsate, pe una din banchete, iar doctorul era flancat de Jacques și de ștrengarul de Nicu, la a cărui ținută contribuise toată familia: arăta ca scos din cutie. Băiatul era roșu la față, îi era cald, și avea privirea lui de fugă sub sprâncenele în unghi ascuțit. Jacques se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Tomis și Callatis. Pe corpul unui chiup, descoperit în anii ’70 la Constanța, a fost incizată o cruce. Pe un taler descoperit în 1912, acum la Muzeul Ermitaj din Sankt-Petersburg, se află în centru o mare chrismă (monograma lui chi-rho), flancată de literele A și W, iar pe margini inscripția: Ex antiquis renovatum est per Paternum reverentiss(imum) episc(opum) nostrum. Amen. - care se traduce prin: (Talerul) a fost făcut din alte obiecte vechi, pe cheltuiala lui Paternus, preacinstitul nostru episcop
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
pe Isus; 2) Maica Domnului; 3) Lumina lui Dumnezeu; 4) Dumnezeu preastrălucitor etc. În afară de blocul marcat cu o cruce adâncită, descoperit în puțul unei fântâni secrete, s-au m-ai găsit alte două: unul la așezarea civilă cu semnul creștin flancat de «A», indicație evidentă a literei biblice Alfa, desemnând Începutul teologic sau scripturistic ca o aluzie limpede la Dumnezeul Întrupat, și altul în dărâmăturile de la colțul de S-E al cetății, unde, pe brațul superior al crucii, întâlnim cuvântul Cristos
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
funerar și eroizării defunctului. Reprezentarea este specifică epocii târzii, ca și neîndemânarea execuției, de altfel, evidentă. Basorelieful de pe placa de calcar provenind de la Chiosè Aidin, de lângă Silistra, are conținut clar creștin: Maica Domnului este redată cu Pruncul Isus, pe genunchi, flancați de Sfinții Arhangheli Mihail și Gabriel. Piesa datează probabil din secolul VII. Aceste descrieri reflectă mărturiile tardive ale artei sculpturale, prezente în ritualul funerar paleocreștin, despre prelungirea agoniei mentalităților politeiste, care mai păstrau încă unele reflexe accentuate ce vor fi
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
unde întâlnim monogramul lui Cristos (al Maicii Domnului, pe verso), capace de vase ornamentate uneori cu invocații paleocreștine (la Tomis și Callatis) etc.; d) a unor invocații paleocreștine prezente pe un taler descoperit în 1912, având în centru monograma «chi-rho» flancată de literele grecești A și W. Pe margini are inscripția: Ex antiquis renovatum est per Paternum reverentiss(imum) episc(opum) nostrum. Amen. - ceea ce înseamnă că (Talerul) a fost făcut din alte obiecte vechi,prin cheltuiala lui Paternus, preacinstitul nostru episcop
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
acest deghizament rafinat, în aceeași manieră fantastă în care un geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în cele „39 de trepte” ale lui Hitchcock și John Buchan. Geniile din spatele acestei regii elaborate sunt cele două siluete flancându-l pe cervantescul Rico-Rico : Mélodie Gaël, privighetoarea Bretaniei, și piticul Roland, jumătatea malefică a maestrului păpușar. Cu siguranța unui private eye al lui Chandler, protejat de ereditatea magică a țigăncii din Gibraltar, Corto pătrunde în acest labirint de păpuși și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vederi erau îndreptate spre ei, blițuri, reflectoare puternice. Abia puseseră piciorul afară din clădire, că gloata asta imensă începu să urle la unison: —Maggie, Maggie! Ce a spus? Maggie, ce a spus Avraam? Ce spune tăblița? Uri și Mustafa o flancară pe ambele părți, dând la o parte reporterii ca să ajungă la taxiul care îi aștepta. Șoferul fu nevoit să facă două ture complete înainte să poată scăpa de dubele și motocicletele care îi urmăreau, ajungând într-un final în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era nici o masă liberă, am auzit glasul mamei: „Casimir, ți-ai uitat pălăria! O să răcești!“. Ce căuta pălăria lui Casimir Weyergraf pe deasupra perdelelor de la cafeneaua Flore În noiembrie 1959? Totuși nu eram un artist sovietic aflat În vizită În Vest, flancat de agentul KGB. De ce mă supraveghea tata? Credea că nu-l văzusem. Își Închipuia cumva că aveam Întîlnire cu Françoise Arnoul, atît de ispititoare În afișele de la Pisica Își scoate ghearele? Dar eu eram logodit! Eram Îndrăgostit! Nu avea Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier, printr-o mlaștină plină de năluci, printr-o galerie flancată de sculpturi În mărime naturală ale ucigașilor În serie (“Majoritatea provin din Midwest“, Îi explică Maggie). Wakefield urmărește traseul de blitzuri și tutu-ul foșnitor și știe cu certitudine că fotografiile vor fi expuse cum se cade Într-o expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mă duc, În D.C. La oficiul de brevete. Never Stop arată cu degetul la un panou cu o reclamă pentru Golden Eagle Casino, reprezentînd un luptător cu o parură de pene de vultur țînÎnd În mînă niște cărți de joc, flancat de două reprezentante sexy ale raselor asiatică și caucaziană. E doar la cîteva mile distanță. Never Stop scotocește Într-unul din orificiile lui și scoate un cristal de quartz cam murdar. — Mulțam, omule. Wakefield Îl pune pe bord. Diavolului s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
colecția de capodopere moderne care ocupă vastul spațiu. Atenția lui Wakefield este atrasă de anxietatea vizuală a unui uriaș Rothko monocrom, dar o jucăușă sculptură de Dubuffet aflată dedesubt ameliorează imediat efectul. Două cabinete de sticlă doldora de antichități grecești flanchează pictura. Aceeași tensiune se repetă Între o caricatură de Roy Lichtenstein și o kore din secolul al VI-lea Î. Hr. Pe un alt perete, un nud timpuriu de Picasso și o mică sculptură de Giacometti, așezată pe un piedestal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de piatră. Și neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe și negre solstiții mare și singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-și-a singur putința-ntrupării. Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări, nici tenebrele. Și nu l-a schimbat în cenușă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
securi și de lănci, marșul cohortelor, roțile de care, nechezul cailor. Acestea toate, la rândul lor, acuma nu mai sunt, dar morții cei mai vechi, aceia mai ascultă la drumul care suna pe pământ. Așa închipuiau romanii cimitirul: un drum flancat de două rânduri de tăceri. Aceasta-i metafizica romană: un Drum. Un drum ce-naintează printre morți, nu printre vii.
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
oraș în interiorul orașului decât un palat. În vecinătate se află bazilica Sfânta Sofia, biserica Sfinții Apostoli, hipodromul și stabilimentele împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii puneau să se închidă spațiile dintre coloane cu tăblii de lemn pentru a oferi adăpost în timpul zilei cetățenilor și loc de dormit celor nevoiași pe timp de noapte. Nedorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în Chrysotriklinios, marea sală a tronului, cu cupolă și în formă octogonală, având pereții îmbrăcați în prețioase covoare de Persia și cam douăzeci de gigantice candelabre de aur. Tronul însuși era în întregime de aur, încrustat cu pietre prețioase și flancat de doi lei din același metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după ce am zăbovit aproape toată ziua la Laterano, reținuți acolo sub pretextul că eram mai în siguranță, am fost aduși într-un car închis cu gratii la San Pietro în Vatican. Eram împreună cu cardinalul Adeodato și cu Pompeianus, carul fiind flancat de două șiruri de soldați călare. Pe când treceam peste podul lui Hadrian, încercam să-mi închipui cum arăta locul considerat de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căutând cu disperare o urmă de lumină. Moga Alina-Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator Gabor Elena Paradisul pierdut Picurii sidefii loveau cu ultima putere dealul răpus de întuneric. Umbrele, parcă adevărate suflete rătăcitoare flancau colosala adâncime a văii, lăsând în urmă întunericul nestăvilit. Întinsă pe iarbă așteptam ca întregul spectacol să mi se deruleze în fața ochilor, să ia naștere, să înceapă acel joc de roluri paradisiac. Am auzit o notă, poate un MI sau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu s-au uitat înapoi, nici măcar Zilpa, care avea ochii roșii, dar uscați. CAPITOLUL TREI Tata și-a pus familia, turmele și bunurile în formație de călătorie. Iacob era în fruntea plutonului, cu un toiag gros de măslin în mână, flancat de cei doi fii mai mari, Ruben și Simon, care nu știau cum să se mai umfle în pene. În spatele lor veneau femeile și copiii, cei mai mici dintre ei, care nu puteau să aibă grijă de turme. Fiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Doar mâna lui Benia m-a împiedicat să nu mă clatin. O delegație a conducătorilor tribului ne-a întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor. Iosif le-a ieșit înainte cu fiii lui de-o parte și de alta, flancat de gărzile cele arătoase. În spatele lor stăteau servitorii, cărăușii și sclavele fetițe și, într-o parte, un tâmplar și nevasta lui. Iosif avea fața aproape albă de neliniște, dar își arăta dinții într-un zâmbet larg, prefăcut. Fiii lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ți-e rușine de lume? Ia stai să chem eu paza să ieși mata la aer oleacă... Și asistenta trântește la loc ușa cabinetului. Doi zdrahoni în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]